ICCJ. Decizia nr. 3261/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3261/2009
Dosar nr. 17602/3/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului se reţine:
Prin Decizia penală nr. 170 din 13 iulie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins ca nefondate apelurile inculpatului T.D. şi N.E.C. împotriva Sentinţei penale nr. 399/P din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, computând prevenţia şi menţinând arestarea preventivă a acestora.
În esenţă, instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa fondului a reţinut o stare de fapt conformă cu probele cauzei şi a dat o încadrare juridică corespunzătoare, în sensul că fraudulos, în baza unei înţelegeri prealabile, cei doi inculpaţi au vândut prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 160 din 24 ianuarie 2007 un teren în suprafaţă de 5.000 mp aparţinând în realitate numitului R.I.
În termen legal, inculpatul N.E.C. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând hotărârile pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât s-ar fi comis o gravă eroare de fapt şi individualizarea pedepsei nu ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cazuri de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Deşi nu s-a motivat în scris recursul, oral, în ziua judecăţii, prin apărătorul din oficiu, inculpatul a susţinut că este nevinovat, o altă persoană săvârşind fapta, el nerealizând tranzacţia cu T.I. şi cunoscându-se cu T.D. numai la notariat, în ziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A criticat hotărârea şi sub aspectul despăgubirii în solidar, cu suma de 175.000 Euro către partea civilă deşi el a beneficiat numai de suma de 2.500 Euro.
Consideră că şi individualizarea pedepsei nu a ţinut cont de împrejurările concrete ale faptei. De altfel, aceleaşi critici au făcut obiectul analizei apelului.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile recurate cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce succed.
Prin Sentinţa penală nr. 399/P din 9 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală menţinută în apel, în urma coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală cu cele din cercetarea judecătorească, inculpatul N.E.C. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.
Ca şi situaţie de fapt s-a stabilit că în data de 23 ianuarie 2007, la B.N.P. R.E. s-a prezentat inculpatul T.D. şi partea vătămată T.I. pentru a încheia Contractul de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 5.000 mp situat în sector 4 Bucureşti. Cum T.I. nu a prezentat titlul de proprietate al terenului în original, notarul a refuzat perfectarea tranzacţiei.
Faţă de situaţia creată, inculpatul N.E.C. care însoţise părţile, a intervenit în discuţie, susţinând că titlul de proprietate în original se află la proprietarul terenului R.I., care însă locuieşte în judeţul Vâlcea, oferindu-se să-l aducă în ziua următoare cu inculpatul T.I.
A doua zi, cei doi inculpaţi au revenit împreună cu partea civilă T.I., având asupra lor originalul titlului de proprietate, încheindu-se astfel contractul de vânzare-cumpărare. Aşa cum reiese din depoziţiile părţii civile T.I., inculpatul N.E.C. a adus actele de proprietate ale terenului, pretinzând că R.I. este ruda sa care a împuternicit pe nepotul său T.D. să-l vândă. Inculpatul N.E.C. este cel care l-a convins să-l cumpere, tot el negociind şi preţul de 175.000 Euro.
La data de 24 ianuarie 2007 partea civilă T.I. a achitat avansul de 50.000 Euro către T.D., pentru ca pe 26 ianuarie 2007, diferenţa de 125.000 Euro să fie încasată de către inculpatul N.E.C., în timp ce T.D. semna exemplarele contractului de vânzare-cumpărare.
Susţinerile singulare ale inculpatului cum că nu s-ar face vinovat de săvârşirea nici unei infracţiuni sunt infirmate de probele administrate, mai ales că tot el este cel care a legalizat la un alt birou notarial o copie falsificată a titlului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că instanţele au dat eficienţa cuvenită criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că s-a avut în vedere că este artizanul principal al înşelăciunii cu consecinţe grave săvârşite de inculpatul T.D., prejudiciul suferit de partea civilă T.I. fiind destul de însemnat (175.000 Euro).
De asemenea, a fost avută în vedere şi persoana inculpatului condamnat de 10 ori la infracţiunea de înşelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, infracţiuni de acelaşi gen cu cea dedusă judecăţii.
Soluţiile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.E.C. împotriva Deciziei penale nr. 170 din 13 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, tipul reţinerii din data de 15 ianuarie 2008 şi al arestării preventive de la 17 ianuarie 2008 la 15 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3257/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 1159/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
