ICCJ. Decizia nr. 3285/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3285/2009
Dosar nr. 692/36/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin Decizia penală nr. 56/P din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul inculpatului G.D. împotriva Sentinţei penale nr. 188 din 5 mai 2009 a Tribunalului Constanţa, pe care a desfiinţat-o în parte şi a redus pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen. A contopit pedeapsa astfel redusă cu cea de 2 ani şi 10 luni şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.
A înlăturat măsura de siguranţă a expulzării prevăzută de art. 174 C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale desfiinţate în parte.
S-a reţinut în esenţă, că trebuia avut în vedere împrejurarea că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, are 2 copii minori, cantitatea mică de droguri introdusă fără drept în ţară, aspecte ce constituie prin ele însele circumstanţe atenuante judiciare, pedeapsa situându-se sub minimul special legal.
Faţă şi de aspectul că inculpatul este rezident în România de circa 5 ani, că are locuinţă şi 2 copii minori în ţară s-a apreciat ca inoportună măsura de siguranţă a „expulzării”.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând hotărârile pentru netemeinicie, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen. ca şi modalitate de executare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru aspectele ce vor fi redate în cele ce urmează.
În urma probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti s-a stabilit ca şi situaţie de fapt că în data de 4 februarie 2009, inculpatul G.D., de cetăţenie iraniană, a părăsit România prin Punctul de Trecere a Frontierei Vama Veche, cu autocarul aparţinând firmei „V.” până în Turcia, de unde, cu avionul, a ajuns în ţara sa de origine, Iran.
La întoarcere a străbătut acelaşi traseu, intrând în România prin acelaşi punct de trecere, cu autocar aparţinând firmei „V.”.
Când autocarul a ajuns în oraşul Cernavodă, inculpatul şi-a luat bagajele, fiind aşteptat de martorul A.D., să-l ajute. În acel moment au fost opriţi de poliţie, ocazie cu care inculpatul a recunoscut că deţine într-o geantă de voiaj de culoare albastră, circa 400 gr. haşiş.
Corect au reţinut ambele instanţe că apărarea inculpatului precum că haşişul era destinat consumului propriu nu poate fi împărtăşită, câtă vreme nu s-a făcut dovada că este consumator de droguri. Ca atare încadrarea juridică de introducere în ţară fără drept a unei cantităţi importante de rezină de cannabis (369,9 gr.), cumpărată din Turcia cu 1.000 dolari USA, cum singur afirmă, în scop de revânzare este cea corectă.
Au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar instanţa de prim control judiciar a dat eficienţă şi mai mare circumstanţelor atenuante coborând pedeapsa de la 5 ani la 3 ani închisoare.
Pericolul social concret sporit al faptei, minuţiozitatea pregătirii şi modalitatea de executare a acesteia, dar şi natura şi pericolul pentru sănătatea publică a drogului, sunt aspecte care îndreptăţesc opinia că prevenţia generală şi specială nu poate fi asigurată decât prin executarea în regim de detenţie a pedepsei.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva Deciziei penale nr. 56/P din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 20 februarie 2009 la 15 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul cuvenit interpretului de limba persană pentru traducerea dezbaterilor recurentului inculpat, pe timp de 4 ore, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3281/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1252/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
