ICCJ. Decizia nr. 3443/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3443/2009
Dosar nr.14965/86/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200 din 19 iunie 2008, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., formulată de inculpatul P.C., prin apărător.
A condamnat pe inculpatul P.C., fiul lui G. şi D., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul T.C., fiul lui C. şi A., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza finală C. pen., la pedeapsa de amenzii în cuantum de 500 lei.
A atras atenţia asupra disp. art. 631 C. pen.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată şi completată prin OUG nr. 72/2006, a obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.G. şi P.D., să plătească despăgubiri civile după cum urmează:
- părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă S.I.C.N. Suceava, suma de 170,49 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei A.C. (f. 50 dos. u.p.);
- părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă S.T. Iaşi, suma de 167,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea victimei A.C. (f. 58 dos. u.p.);
- părţilor civile A.M. şi A.A.:
- suma de 10.071,89 lei, reprezentând daune materiale;
- suma de 40.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpatul T.C., în solidar cu părţile responsabilei civilmente T.C. şi T.A., să plătească părţilor civile A.M. şi A.A. suma de 500 lei, cu titlu de daune morale.
A obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.G. şi P.D., la plata către stat a sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare şi către părţile civile A.M. şi A.A. a sumei de 800 lei, cu acelaşi titlu, iar pe inculpatul T.C., în solidar cu părţile responsabile civilmente T.C. şi T.A., să plătească statului, suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare şi aceloraşi părţi civile, suma de 200 lei, cu acelaşi titlu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 11 mai 2007 inculpaţii P.C. şi T.C. au exercitat asupra victimei A.C.F. acte de violenţă, cel dintâi de intensitate ridicată care au şi condus, ulterior, la 17 mai 2007, la decesul victimei. Loviturile aplicate de inculpatul T.C. au fost de intensitate redusă şi au vizat doar zona toracică laterală dreapta şi şoldul, nu au concurat în nici un mod la decesul victimei şi nu a existat legătură de cauzalitate între acestea şi moartea victimei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţiile părţilor civile A.M. (f. 81 - 98 ds. u.p.) şi A.A. (f. 99 - 105 ds. u.p.); procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţele de orientare şi planşa fotografică aferentă (f. 4-27 dos. u.p.); procesul verbal întocmit de profesorul de serviciu B.R. (f. 29 dos. u.p.); actele medicale privind pe A.C.F. (f. 32 - 70); raportul de necropsie întocmit de I.M.L. Iaşi (f. 78 - 80 dos. u.p.); declaraţiile martorilor: H.S. (f. 106, 107 dos. u.p.), A.F. (f. 108 - 110 dos. u.p.), B.R.I. (f. 111 - 116 dos. u.p.), D.D.A. (f. 117-121 dos. u.p.), G.M.F. (f. 122 - 124 dos. u.p.), T.B.G. (f. 125 dos. u.p.), G.D.V. (f. 126 dos. u.p.), A.P., (f. 127 dos. u.p.), A.A. (f. 128 - 130 dos. u.p.), I.A. (f. 136, 137 dos. u.p.), A.I.V. (f. 131, 132 dos. u.p.), P.C.I. (f. 133-135 dos. u.p.), P.D.A. (f. 138-141 dos. u.p.), referatele de evaluare privind pe inculpaţii T.C. şi P.C. (f. 175 -179, 182-185 dos. u.p.); procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 213, 214 dos. u.p.) coroborate cu declaraţiile învinuiţilor/inculpaţilor P.C. (f. 169, 201, 205 -2 dos. u.p.) şi T.C. (f. 170, 171, 191, 193-199 dos. u.p.).
Fiind audiaţi, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti inculpatul T.C. a recunoscut şi regretat fapta comisă, iar inculpatul P.C., deşi a avut o poziţie procesuală de recunoaştere şi regret, nu şi-a asumat responsabilitatea decesului victimei, considerând că acesta nu putea surveni în urma agresiunii pe care personal a exercitat-o asupra sa.
Curtea de Apel Suceava, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 2 din 28 ianuarie 2009, a admis apelurile declarate de părţile civile A.M. şi A.A. împotriva sentinţei penale nr. 200 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Suceava (Dosar nr. 4965/86/2007).
A desfiinţat în parte sentinţa penală sus-menţionată şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (în loc de 1 an închisoare).
A condamnat pe inculpatul T.C., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă (în loc de 500 lei amendă).
A obligat pe inculpatul P.C., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.G. şi P.D., să plătească părţilor civile A.M. şi A.A. suma de 11.549,69 lei cu titlu de daune materiale (în loc de 10.071,89 lei) si 50.000 lei cu titlu de daune morale (în loc de 40.000 lei).
A obligat pe inculpatul T.C., în solidar cu părţile responsabile civilmente T.C. şi T.A., să plătească părţilor civile A.M. şi A.A. suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale (în loc de 500 lei).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.C. şi T.C. şi părţile responsabile civilmente T.A. şi T.C.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs părţile civile A.M. şi A.A. şi inculpatul P.C.
Părţile civile au solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul majorării acestora şi mărirea despăgubirilor acordate, cu cheltuieli de judecată, susţinând că victima, fiul lor, era un tânăr de 16 ani, care a fost lovit cu deosebită brutalitate în zone vitale, ceea ce a condus la decesul acestuia.
Faţă de aceste aspecte au arătat că apreciază inechitabilă soluţionarea laturii civile, fapta inculpaţilor având consecinţe ireparabile.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea probei cu expertiza medico-legală.
A mai susţinut că această cerere a fost formulată la instanţa de fond, care a respins-o, reiterată apoi şi în apel. Iniţial, instanţa de control judiciar a admis proba, dar ulterior a revenit, după sosirea la dosar a unei adrese întocmite fără studiul dosarului.
Apreciază că este imperios necesară efectuarea acestei expertize medico-legale de specialitate, care să elucideze succesiunea diagnosticelor victimei şi să lămurească sub toate aspectele cauza morţii acesteia.
Un al doilea motiv de recurs, îl constituie schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 183 C. pen., nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective.
În acest sens, a arătat că incidentul a fost o simplă încăierare, petrecut vineri la ora 9,00, în timpul căreia a lovit victima. Abia duminică i s-a făcut rău, iar în acest interval de timp se putea întâmpla un alt eveniment care să conducă la rezultatul fatidic, respectiv decesul victimei.
Un al treilea motiv îl constituie individualizarea pedepsei, apreciind că 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare, pedeapsa stabilită de instanţa de apel, aplicată unui licean va avea consecinţe dramatice asupra vieţii sale, considerând-o prea aspră şi disproporţionată în raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale.
Sub aspectul laturii civile a susţinut că daunele materiale acordate au fost mult prea mari şi nejustificate de actele de la dosar, solicitând diminuarea acestora într-un cuantum rezonabil.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de părţile civile şi de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.
Cât priveşte recursurile părţilor civile, sub aspectul majorării pedepselor inculpaţilor, Curtea constată că la stabilirea situaţiei de fapt, şi individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de control judiciar a avut în vedere toate circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, respectiv faptul că inculpaţii au săvârşit fapte grave de violenţă, pericolul social fiind cu atât mai ridicat cu cât acestea s-au petrecut la şcoală, într-o sală de curs.
Tocmai pe aceste considerente, instanţa de apel, în mod justificat a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute de către prima instanţă, şi a majorat pedepsele aplicate la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul P.C. şi la 2.000 lei amendă pentru inculpatul T.C.
În acelaşi timp însă, s-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, vârsta, atitudinea procesuală corectă şi comportamentul acestora anterior producerii faptei, pedepsele astfel stabilite potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acestora.
Nefondată este şi critica ce vizează majorarea despăgubirilor materiale şi morale acordate, instanţa stabilind un cuantum just al acestora, atât în ceea ce priveşte partea materială, reprezentând cheltuielile pe perioada cât victima a fost spitalizată, cât si cele de înmormântare, acestea fiind dovedite cu martori.
În aceeaşi ordine de idei, s-a apreciat şi suma privind daunele morale, încercând a crea condiţii care să aline într-o oarecare măsură durerea sufletească a părinţilor, dar fără a transforma aceasta suferinţă într-o îmbogăţire fără just temei.
Cât priveşte solicitarea vizând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că „potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., (.) cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras apelul, recursul sau cererea".
Aşa fiind, cheltuielile de judecată se acordă numai părţii a cărei cerere, apel sau recurs a fost admis.
Cum în speţă, recursul părţilor civile este respins, ele nu au dreptul de a cere obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea procesului.
Analizând Decizia recurată prin prisma primului motiv invocat de inculpat, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea probei cu expertiza medico-legală, pentru a elucida succesiunea diagnosticelor victimei şi să lămurească sub toate aspectele cauza morţii acesteia, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că nu se justifică această critică.
Astfel, aşa cum rezultă din concluziile raportului de autopsie medico-legală întocmit de I.M.L. Iaşi (filele 78-80 dos. urm pen.), victima A.C.F. a decedat ca urmare a unei come cerebrale consecutive unui traumatism cranio-facial cu contuzie forte a piramidei nazale, contuzie cerebrală complicată în evoluţie cu leptomeningită purulentă.
Totodată, potrivit aceluiaşi raport leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent la nivelul feţei, urmată de cădere cu impact toracic superior, între agresiune şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
De altfel, la fila 49 dosar instanţă apel, se află adresa din 9 noiembrie 2008 de la I.M.L. Iaşi, reprezentând „Avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale" în care se menţionează că „legătura de cauzalitate între traumatism şi deces este indirectă, decesul survenind ca urmare a unei complicaţii a traumatismului iniţial, (.) fiind posibilă succesiunea de diagnostice prezentate de victimă".
Aşa fiind, este de necontestat faptul că prin expertiza de specialitate a fost stabilită fără putinţă de tăgadă cauza determinantă a morţii, astfel că aspectele invocate de inculpat, de altfel, susţinute şi în faţa instanţei de apel, nu sunt fondate.
Verificând cel de-al doilea motiv invocat de inculpat, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 183 C. pen., nici sub aspectul laturii obiective, nici al celei subiective, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică dată faptei bine stabilită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
În mod corect, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au apreciat că fapta inculpatului a fost corect încadrată în disp. art. 183 C. pen.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material se realizează prin acţiuni sau inacţiuni, dar care, au avut ca urmare imediată moartea victimei.
Condiţia esenţială este ca între activitatea făptuitorului şi moartea victimei să existe o legătură cauzală, infracţiunea subzistând şi în situaţia în care moartea victimei survine după o perioadă mai lungă de timp.
Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni este praeterintentia, altfel spus, făptuitorul îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar nu urmăreşte şi nici nu acceptă posibilitatea producerii morţii.
Consumarea infracţiunii are loc atunci când se produce moartea victimei.
În situaţia în care nu ar fi survenit moartea victimei, atunci fapta ar fi constituit infracţiunea consumată de lovire sau vătămare corporală, după caz.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că inculpatul a săvârşit fapta de lovire cu intenţie şi nu a prevăzut rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, iar între această lovitură şi deces a existat o legătură de cauzalitate, inculpatul a săvârşit infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.
Cât priveşte ultimele două motive de recurs invocate de inculpat, respectiv reindividualizarea pedepsei în sensul micşorării acesteia şi reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat, Curtea constată că sunt nefondate, astfel cum a fost motivat anterior, în cadrul motivelor de recurs invocate de părţile civile.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.C. şi de părţile civile A.A. şi A.M. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat P.C. şi recurentele părţi civile A.A. şi A.M. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.C., în suma de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3419/2009. Penal. Pornografia infantilă... | ICCJ. Decizia nr. 3448/2009. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
