ICCJ. Decizia nr. 4296/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4296/2009
Dosar nr. 9984/1/2009
Şedinţa publică din 23 decembrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, în baza art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.G.E.L. şi S.I.J., apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive (art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin).
Instanţa de fond a mai reţinut că cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă continuată, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru comiterea a două infracţiuni de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru comiterea a trei infracţiuni de trafic de persoane, una dintre ele în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, una în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte prevăzute de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen. şi trei infracţiuni de proxenetism, una dintre ele în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul S.J., respectiv pentru comiterea a două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă continuată, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),a două infracţiuni de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a trei infracţiuni de trafic de persoane, una în formă continuată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, una în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte prevăzute de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen., a trei infracţiuni de proxenetism, una în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapte prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., a unei infracţiuni de complicitate la trafic de persoane, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, o complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal şi o infracţiune de complicitate la proxenetism, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 329 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - inculpatul C.E.L., fapte pentru care aceşti inculpaţi au şi fost condamnaţi de către prima instanţă la câte o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare fiecare.
Împotriva acestei încheieri au declarat, în termen legal, recurs inculpaţii C.E.L. şi S.J., care au solicitat punerea în libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea lor în libertate, provin din familii organizate, iar perioada arestului preventiv a fost suficientă pentru îndreptarea lor.
Concluziile apărătorului inculpaţilor şi ale reprezentantului M.P. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce priveşte prezenţa inculpaţilor, având în vedere referatul existent la dosar, Înalta Curte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 38511 alin. (3) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate. De la această regulă generală sunt înscrise şi excepţii.
În art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O. se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
În raport de aceste reglementări internaţionale, cu referire expresă la excepţia reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat că privarea de libertate trebuia să se realizeze numai în formele legale şi după procedura prevăzută de legislaţia fiecărui stat, conform convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.
Dispunerea măsurii arestării preventive, cât şi menţinerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor generale, înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl reliefează.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de prim control judiciar a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat în mod justificat, că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, respectiv infracţiunea dedusă judecăţii este una gravă, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Condiţia existenţei pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere infracţiunile pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii, acestea fiind deosebit de grave (trafic de minori, de persoane şi proxenetism).
În cauză există probe că inculpaţii au săvârşit fapte de natură penală, care, prin natura lor şi modul în care au fost săvârşite, duc la concluzia existenţei pericolului pentru ordinea publică.
Lăsarea în libertate a inculpaţilor ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală.
Pericolul social potenţial se apreciază în raport de reacţia opiniei publice faţă de rezonanţa faptelor comise.
Faptele săvârşite de către inculpaţi sunt de natură să aducă atingere libertăţii persoanei, astfel încât punerea lor în libertate ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranţă în opinia publică, fapt ce, în final, s-ar repercuta negativ asupra finalităţii actului de justiţie (Letellier vs. Franţa).
În privinţa circumstanţelor personale ale inculpaţilor, în mod evident favorabile (lipsa antecedentelor penale, existenţa copiilor), Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi evaluate sub aspectul măsurilor preventive decât în contextul gravităţii concrete a faptelor şi a scopului urmărit prin luarea unor astfel de măsuri, după cum prevăd dispoziţiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.
Argumentele potrivit cărora s-a depăşit sau se va depăşi termenul rezonabil al acestei măsuri nu pot fi reţinute cu atât mai mult cu cât aprecierea duratei rezonabile a detenţiei potrivit art. 5 parag. 3 C.E.D.O. se analizează „in concreto" în funcţie de trăsăturile fiecărui caz în parte (considerente de genul: probatorii ample de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părţilor în jurisprudenţa Curţii Europene sunt avute în vedere atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6 parag. 1 C.E.D.O.).
În speţă, Înalta Curte constată că pericolul concret pentru ordinea publică este actual şi persistent, Curtea de Apel Târgu Mureş reţinând corect că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpaţilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpaţii C.G.E.L. şi S.I.J. împotriva încheierii din 11 decembrie2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3053.23/102/2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3467/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4049/2009. Penal → |
|---|
