ICCJ. Decizia nr. 3489/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3489/2009
Dosar nr. 5300/120/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Deliberând asupra recursurilor constată:
Prin Decizia penală nr. 63 din 22 mai 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa precum şi apelurile părţilor civile N.C., N.P., N.C.C., C.A., N.A.S. şi N.M.C., toţi domiciliaţi în jud. Dâmboviţa.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 135 din 11 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în sensul că a înlăturat de la încadrarea juridică a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului - art. 174 - 175 lit. i) C. pen. - dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.F.S. de la 7 ani la 13 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a majorat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. la 5 ani.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. şi 160b C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată arestării preventive începând cu 21 august 2008 la zi.
A majorat despăgubirile civile stabilite în sarcina inculpatului, după cum urmează: către părţile civile N.C. şi N.P. la câte 10.000 RON daune materiale şi câte 2.000 RON daune morale iar către părţile civile N.C.C., C.A., N.A.S. şi N.M.C. la câte 7.000 RON cu titlu de daune morale.
A menţinut restul sentinţei.
A respins ca nefondat apelul inculpatului P.F.S., fiul lui R. şi A., născut la data de 30 aprilie 1986, deţinut în P. Mărgineni, şi a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că niciunul dintre apelanţi, parchet, părţi civile sau inculpat nu a contestat existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului P.F.S. în săvârşirea infracţiunii de omor în loc public, asupra victimei N.A., existând controverse numai asupra circumstanţelor în care a fost săvârşită fapta. În dezacord cu prima instanţă, s-a considerat că probele administrate conduc la concluzia că inculpatul nu s-a aflat într-o puternică stare de tulburare determinată de provocare din partea victimei, dimpotrivă, el fiind cel care, revenind în domeniul public, după ce se ascunsese, fiind surprins de prezenţa fraţilor N.A. şi M., a atacat şi a lovit cu gâtul unei sticle de bere sparte, în prealabil, pe victima N.A.. Leziunile descrise în raportul medico-legal de necropsie relevă că cei doi au fost faţă în faţă şi că, în realitate victima s-a apărat de inculpat, care l-a tăiat cu ciobul de sticlă spartă, mai întâi pe antebraţ, după care i-a aplicat lovitura mortală în zona gâtului, secţionându-i vena jugulară. Dimpotrivă, leziunile traumatice ale inculpatului prin locul de situare, fiind produse prin ";lovire cu sau de corp dur"; (posibil şi prin cădere) relevă că nu au fost produse de victimă. Cum nu se poate imputa victimei şi fratelui acestuia decât faptul că au venit după inculpat cu intenţia de a continua conflictul anterior, nu se justifică reţinerea scuzei provocării.
În schimb împărtăşeşte reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., înlăturând-o pe cea de la art. 74 lit. c) C. pen.
Prin înlăturarea circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. s-a împărtăşit parţial şi critica părţii civile, daunele morale majorându-se corespunzător înlăturării circumstanţei respective.
În raport cu întreg materialul probator instanţa de prim control judiciar nu a împărtăşit criticile inculpatului privind reţinerea art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la depăşirea limitelor legitimei apărări şi pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei.
În termen legal, atât părţile civile cât şi inculpatul au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţiile pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:
- părţile civile invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 14 C. proc. pen., criticând soluţia instanţei de prim control judiciar pentru nepronunţarea cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri de probe de natură să influenţeze individualizarea pedepsei, considerând neîntemeiată reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen. Aceştia consideră că pedeapsa sub aspectul cuantumului este neîntemeiată, fiind greşit individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sancţiunea trebuind a fi orientată spre maximul special prin înlăturarea circumstanţelor atenuante;
- inculpatul - deşi nu a motivat recursul în termenul imperativ prescris de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. - invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare din oficiu, a criticat hotărârile în ceea ce priveşte netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport cu împrejurările comiterii infracţiunii - pe care nu o contestă - însă susţine că a fost într-o puternică stare de tulburare provocată de cei doi fraţi N.A. şi Mihail. Pe cale de consecinţă, solicită diminuarea cuantumului pedepsei.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează, al inculpatului pentru alte considerente decât cele invocate:
Aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, în seara zilei de 20 august 2008, pe fondul consumului de alcool, în localul AF D.C. din jud. Dâmboviţa, între fratele victimei, martorul N.M. şi inculpatul P.F.S. a avut loc un conflict verbal prin adresare de injurii şi gesturi neprincipiale, ambii arătându-şi teribilismul pentru impresionarea celuilalt, în sensul că inculpatul şi-a spart singur în cap o sticlă în timp ce martorul s-a lovit - tot singur - cu capul în gardul terasei. La cererea patronului, grupul de persoane ce-l însoţea pe inculpat a părăsit localul, victima care a venit ulterior incidentului şi care nu era sub influenţa alcoolului, luându-şi fratele acasă.
Pentru a nu trece prin faţa casei celor doi fraţi, inculpatul a acceptat invitaţia martorului O.D.A., prietenul său, să doarmă în locuinţa bunicii acestuia din urmă. Pe drum, auzindu-se paşi grăbiţi, inculpatul a fost atenţionat de grupul de însoţitori să se ascundă întrucât este urmărit de cei doi fraţi, sărind într-o grădină. În timp ce stătea ascuns în grădina respectivă a auzit fraţii întrebând de el pe un ton răstit. A stat câteva minute în grădină şi crezând că cei doi s-au întors la domiciliu, a revenit pe drumul public înarmat cu gâtul a două sticle de bere, una de culoare verde, iar alta de culoare maro. Nu s-a putut proba dacă respectivele cioburi au fost luate de la local sau dacă le-a spart inculpatul în grădina în care a stat ascuns. Oricum, cele două gâturi de sticlă de culoare verde şi maro demonstrează, mai presus de orice îndoială, că acesta a ieşit în drumul public înarmat, cu ambele mâini, atacându-şi victima cu ciobul verde la nivelul antebraţului (punându-se în evidenţă urme de celule epiteliale), iar cu ciobul maro secţionându-i vena jugulară.
Întunericul a dat posibilitatea ca atacul său asupra victimei, cu cele două gâturi de sticle de bere, să nu fie văzute de către martorii oculari, ci numai apropierile dintre trupurile acestora. În raport cu poziţionarea şi profunzimea leziunilor prezentate de inculpat, instanţa a concluzionat instanţa de apel că acestea au fost produse cu ocazia ascunderii şi escaladării gardului în grădină, medicul legist constatând că pot fi produse şi prin lovire de corpuri dure.
Situaţia de fapt descrisă reiese din întreg probatoriul administrat în cele două faze ale procesului penal.
Sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen. în favoarea inculpatului, instanţele nu au valorificat probele, neputând fi premiată lipsa antecedentelor penale, aspectul respectiv constituind o stare de normalitate pentru cetăţenii unei ţări. De asemenea şi circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen. nu poate fi reţinută, câtă vreme un martor a apelat serviciul de urgenţă 112, inculpatul fiind în mod evident impresionat de cantitatea de sânge pulsată în exterior din gâtul victimei, realizând consecinţele letale ale acesteia.
Corect a înlăturat instanţa de control judiciar circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. ca şi scuza provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., din moment ce nu s-a putut proba că inculpatul s-a aflat într-o stare de tulburare puternică, nefăcându-se dovada agresării sale de către victimă.
Dimpotrivă, ceea ce nu au sesizat instanţele este că inculpatul a ieşit în drumul public pregătit şi înarmat cu două gâturi de sticle de bere, lovind simultan cu ambele mâini pe victimă, care s-a apărat de una din lovituri însă nu şi de cealaltă, care i-a vizat gâtul.
În raport cu această modalitate de săvârşire a infracţiunii şi înlăturându-se circumstanţele atenuante, faţă şi de limitele speciale de pedeapsă, se va majora cuantumul acesteia pentru a corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Infracţiunea însă nu are nicio legătură cu calitatea de părinte sau curator şi ca atare, în conformitate şi cu întreaga practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. e) C. pen., va fi înlăturată.
Pe cale de consecinţă, recursurile părţii civile cât şi al inculpatului va fi admis (ultimul pentru alte considerente decât cele invocate) şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casată decizia penală sub aspectele menţionate şi majorată pedeapsa la 15 ani închisoare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părţile civile N.C., N.P., N.C. C., C.A., N.A.S. şi N.M.C. şi de inculpatul P.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte decizia penală atacată şi majorează la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului P.F.S., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) C. pen.
Înlătură aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. e) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 21 august 2008, la 29 octombrie 2009.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3483/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1037/2009. Penal → |
|---|
