ICCJ. Decizia nr. 3503/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3503/200.
Dosar nr. 4405/1/200.
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca inadmisibil , recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant D.M. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, petiţionara S.A. Inoteşti reprezentată de D.M. a formulat contestaţie în anulare.
Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare:
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa, instanţa de această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (19 lit. f)-i1) cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În prezenta cauză, contestatoarea nu a invocat niciunul din cazurile de contestaţie prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel că nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.A. Inoteşti reprezentată de D.M. împotriva deciziei penale nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.A. Inoteşti reprezentată de D.M. împotriva deciziei penale nr. 1468 din 21 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3495/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3515/2009. Penal → |
|---|
