ICCJ. Decizia nr. 3544/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3544/2009
Dosar nr. 1808/98/2007
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 390 din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Ialomiţa în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii G.N., C.V., D.I. şi C.D., primul pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, ceilalţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată având în vedere următoarea situaţie de fapt:
La 10 ianuarie 2007 inculpatul G.N. a fost surprins de o patrulă de poliţie în timp ce împreună cu alte persoane pescuia în zona B.M. la Dunăre, fără autorizaţie. Pentru a scăpa de răspundere G.N. a oferit poliţiştilor C.D., D.I. şi C.V. ce făceau parte din patrulă, 30 - 40 kg de peşte.
Instanţa fondului a motivat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în actul de sesizare după cum urmează:
";Probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată";.
A continuat motivarea invocând principiul prezumţiei de nevinovăţie, dreptul la apărare, la demnitate umană.
Judecătorul fondului apreciază că ";s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă la cerinţe ca";:
- stabilirea vinovăţiei se face în procesul penal cu respectarea garanţiilor procesuale;
- sarcina probei revine organelor judiciare iar interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal;
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe.
După ce proclamă aceste ";cerinţe"; instanţa motivează că martorii au făcut afirmaţii contradictorii cu privire la modul în care erau îmbrăcaţi poliţiştii D.I., C.D. şi C.V. trimişi în judecată pentru luare de mită.
În acest sens exemplifică cu declaraţiile a 6 martori care susţin că poliţiştii erau îmbrăcaţi în uniforme de poliţie de frontieră şi a unuia care susţine că 2 poliţişti erau în civil şi unul în uniformă. Mai arată că potrivit raportului unui agent de poliţie cei 3 erau îmbrăcaţi unul în uniformă de poliţie, unul jandarm şi unul civil.
Se mai motivează că martorii nu declară la unison cu privire la persoana care a cărat peştele oferit cu titlu de mită în portbagajul maşinii cu care veniseră poliţiştii.
S-a mai motivat că una din persoanele prinse braconând le-a cerut celorlalte să-şi menţină declaraţiile acuzatoare la adresa poliţiştilor învinuiţi de luare de mită.
În raport de aceste împrejurări, instanţa fondului apreciază că există suficiente îndoieli cu privire la existenţa ";infracţiunii reţinute în rechizitoriu pentru a se da eficienţă regulii in dubio pro reo";.
Prin Decizia nr. 271 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpatul G.N. la 2 ani închisoare; în baza art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpaţii C.V., D.I. şi C.D. la câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen.
Conform art. 81 - 82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepselor aplicate de 4, respectiv 5 ani închisoare şi a confiscat de la fiecare inculpat condamnat pentru infracţiunea de luare de mită câte 10 kg peşte, respectiv echivalentul bănesc de 200 RON fiecare.
Pentru a decide astfel instanţa apelului a descris în detaliu activitatea inculpaţilor trimişi în judecată. A făcut o atentă analiză a declaraţiilor martorilor şi a convorbirilor telefonice interceptate. S-a reţinut că în ziua de 10 ianuarie 2007, 11 cetăţeni din comuna Borduşani au braconat peşte în zona Bentu Mare.
La momentul constatării braconajului grupul pescuise 500 kg de peşte. Instanţa apelului mai reţine din probe că 10 braconieri au relatat faptul că au avut acordul inspectorului de poliţie V.S.I. din Poliţia Municipiului Feteşti şi că au dat 30 - 40 kg peşte patrulei poliţiei de frontieră care nu a întocmit acte de constatare şi i-au lăsat să pescuiască în continuare.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii care critică decizia invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecinţa greşitei condamnări şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen. referitor la nelegala sesizare a instanţei datorită faptului că inculpaţilor nu li s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Instanţa apelului a făcut o amplă analiză a probelor în baza cărora a reţinut starea de fapt potrivit căreia inculpaţii au comis infracţiunile de dare şi, respectiv luare de mită.
În raport de motivarea deciziei sentinţa fondului apare excesiv de formalistă. Instanţa fondului proclamă principii de drept fără a face o analiză temeinică şi pertinentă a probelor aşa cum era obligată potrivit art. 356 C. proc. pen.
În acest sens sunt şi fragmentele mai sus citate din hotărâre.
Or, la judecata în apel dispoziţiile art. 356 lit. c) din C. proc. pen. au fost respectate. Nu există motive pentru a reţine o altă situaţie de fapt mai ales că recursul astfel cum este reglementat de lege, devoluează în drept. Este adevărat că soluţia achitării nu este exclusă în judecata recursului. Pentru aceasta este nevoie însă a se demonstra că probele au fost greşit interpretate ori ignorate în instanţa apelului în faţa căreia judecata devoluează atât în drept cât şi în fapt.
Or, în cauza de faţă, judecata în apel a fost corectă din punct de vedere al interpretării şi analizei probelor.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpaţii au fost citaţi cu menţiunea specială a prezentării materialului. De asemenea din conţinutul proceselor-verbale din dosar rezultă că s-au creat condiţii în vederea studierii dosarului, acesta fiind pus la dispoziţia avocatului ales C.G..
Prezentarea materialului de urmărire penală este o garanţie legală a dreptului la apărare oferit inculpatului sau învinuitului. Faptul că inculpatul refuză să uzeze de acest drept nu îndreptăţeşte procurorul să-l reţină şi să-l forţeze la procedura prezentării materialului, altfel dreptul s-ar transforma în opusul său, adică într-o obligaţie.
Prin urmare nici acest motiv de casare nu este fondat.
Examinând conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. cauza, Curtea constată că nu există un motiv de casare care ar putea crea inculpaţilor recurenţi o situaţie mai favorabilă.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge recurile inculpaţilor pe care-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.N., C.V., D.I. şi C.D. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1070/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3546/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
