ICCJ. Decizia nr. 3505/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3505/2009
Dosar nr. 1327/42/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 43 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei S.C. I. prin reprezentant legal D.M. împotriva Rezoluţiilor nr. 232/P din 27 octombrie 2008 şi nr. 1825/II/2 din 24 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, reţinând că neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef de poliţie din cadrul IPJ Prahova este corectă din moment ce nu s-au identificat elemente din care să reiasă că ar fi acţionat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În termen legal petenta, prin reprezentant legal, a exercitat calea ordinară de atac a recursului, contestând legalitatea şi temeinicia hotărârii fără însă a prezenta argumente concrete ci prin referiri la situaţii de fapt reclamate în numeroasele procese de pe rolul instanţelor judecătoreşti şi a organelor penale.
Examinând hotărârea atacată în raport cu dosarul de urmărire penală în care s-a adoptat rezoluţia atacată, Înalta Curte constată că soluţia este legală şi temeinică.
Astfel, petenta a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru efectuarea de cercetări faţă de comisar şef de poliţie B.I. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen. întrucât i s-ar fi răspuns la cererile sale în mod necorespunzător.
În fapt, cele două sesizări ale petentei au fost reunite iar rezultatul verificărilor i-a fost comunicat sub semnătura inspectorului şef al IPJ Prahova, în persoana comisarului şef B.I., care însă nu a efectuat personal verificările, în calitatea pe care o avea.
Corect s-a concluzionat prin Rezoluţia nr. 232/P din 27 octombrie 2008 menţinută prin Rezoluţia 1825/II/2/24 noiembrie 2008 că simpla adresă de comunicare a rezultatului unor cercetări nu echivalează cu săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual.
Soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.C. I. prin reprezentant legal D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 43 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1066/2009. Penal → |
|---|
