ICCJ. Decizia nr. 3551/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3551/2009
Dosar nr. 7068/3/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 520 din 18 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul G.M. (fiul lui M. şi al G., născut la 30 mai 1975 în Bucureşti, studii 8 clase, fără ocupaţie, are un copil minor în întreţinere, domiciliat în Bucureşti, deţinut în P. Bucureşti Rahova) în baza art. 174 C. pen. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2008 la zi.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 31 august 2008, inculpatul G.M. aflându-se în imobilul din C.C. unde domicilia, a consumat băuturi alcoolice cu victima B.I. în vârstă de 72 de ani, soţul mamei inculpatului. După aceasta, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a provocat scandal manifestându-şi nemulţumirea că imobilul fusese vândut şi a început să lovească victima cu pumnii şi picioarele în cap, torace, abdomen şi regiunea cervicală, doborând-o pe duşumeaua încăperii, apoi a continuat să o lovească.
Ulterior, inculpatul a ridicat victima şi a dus-o la subsolul clădirii, pe un hol unde a fost găsită decedată.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie aflat în dosar, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa asfixiei mecanice prin comprimarea structurilor anatomice ale gâtului.
Raportul medico-legal a concluzionat că leziunile traumatice din regiunea cervicală s-au putut produce prin comprimare, iar celelalte prin lovire cu şi de corp dur, că loviturile repetate şi puternice aplicate de inculpat în zone vitale nu puteau să aibă alt rezultat decât producerea decesului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii, a raportului medico-legal de necropsie, a declaraţiilor martorilor P.F., D.G., F.M., B.G., U.A.N. şi H.M., probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 148/A din 26 iunie 2009 a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecând, a dispus, conform art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen., aplicarea pentru inculpat, a pedepsei complementare a degradării militare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.M..
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar, primind criticile din apelul parchetului, a considerat că potrivit art. 67 alin. (2) C. pen., pedeapsa degradării militare este obligatorie şi că în mod greşit s-a omis aplicarea ei de către prima instanţă.
Referitor la critica din apelul parchetului în sensul că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 174, 176 lit. a) din C. pen., referitoare la omorul deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, s-a apreciat că, în speţă, nu sunt incidente aceste dispoziţii şi că moartea victimei a fost urmare asfixiei mecanice, rezultatul letal fiind imediat.
Privitor la criticile formulate în apelurile parchetului şi al inculpatului în sensul greşitei individualizări a pedepsei s-a apreciat de către instanţa de control judiciar că pedeapsa principală de 15 ani închisoare a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că ea răspunde cerinţelor art. 52 din acelaşi cod şi că nu este cazul reconsiderării ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.M., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului G.M. în săvârşirea la data de 31 august 2008 a infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că la data arătată inculpatul, fiind în stare de ebrietate, a aplicat multiple şi intense lovituri victimei B.I., în vârstă de 72 de ani, care era soţul mamei inculpatului. După căderea victimei la podea, inculpatul a continuat să lovească victima cu picioarele, în zone vitale, respectiv cap, torace şi abdomen. După aceasta a dus victima în subsolul clădirii unde a fost găsită decedată.
Explicând mecanismul letal, raportul de necropsie a concluzionat că moartea a fost violentă şi că ea s-a datorat comprimării regiunii cervicale de către inculpat în cadrul acţiunilor violente exercitate.
Referitor la pedeapsa principală aplicată de 15 ani închisoare se constată că ea a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, respectiv pe fondul consumului de alcool şi al unor relaţii încordate cu victima, precum şi persoana inculpatului care a dovedit sinceritate pe parcursul procesului.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpatului şi reintegrarea lui în comunitate.
Întrucât au fost respectate textele legale menţionate, iar din examinarea cauzei nu se constată existenţa unor temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, critica fundamentată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Faţă de cele ce preced, constatând neîntemeiat motivul de casare invocat şi nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestarea preventivă de la 1 septembrie 2008 la 2 noiembrie 2009 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 26 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 1 septembrie 2008 la 2 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1107/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3555/2009. Penal. Evadarea (art. 269 C.p.).... → |
|---|
