ICCJ. Decizia nr. 3546/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3546/2009
Dosar nr. 8333/2/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursurilor penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 292/P/2008 din 21 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 22 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata M.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen. art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP); art. 323 C. pen., neînceperea urmării penale faţă de intimata R.V.C., sub aspectul săvârşii infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 293 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii I.S., D.I. şi D.IO., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP); neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii R.V.C., I.S., D.I. şi D.IO., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 110 din 27 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de către petenţii I.C., R.G., N.M.M., N.I. şi A.M.
Împotriva hotărârii sus-menţionate au declarat recurs petenţii R.G. şi N.M.M. fără a fi motivat.
În timpul şedinţei de judecată a fost depusă o cerere de către apărătorul petenţilor, avocat C.R., prin care se solicita amânarea pronunţării hotărârii în vederea depunerii de concluzii scrise. La data de 2 noiembrie 2009 când a fost amânată pronunţarea deciziei, la cauză nu au fost depuse concluzii scrise.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând hotărârea atacată, precum şi actele şi lucrările dosarului se constată că plângerea petiţionarilor a vizat soluţia de neîncepere a urmăririi penale date de procuror la data de 21 octombrie 2008 prin Rezoluţia nr. 292/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa în mod corect a reţinut că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Potrivit art. 121 C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală, termenul de prescripţie fiind stabilit de lege în raport cu pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea comisă.
Conform art. 123 termenul de prescripţie prev. de art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act efectuat în timpul urmăririi penale sau al judecăţii care potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.
În cauză, în mod corect, s-a constatat că faţă de data ultimului act reclamat, respectiv 14 septembrie 2000 când a fost emis Certificatul de moştenitor nr. 25/2000 la Biroul notarului public M.D. s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, care în speţă era de 5 ani.
În consecinţă, recursul petiţionarilor va fi respins şi se va menţine rezoluţia a cărei desfiinţare se solicită de către petiţionari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii R.G. şi N.M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 110 din 27 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2009.
+++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3588/2009
Dosar nr. 242.1/57/2008
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea introdusă la data de 2 mai 2007 persoana vătămată S.C. C.P. S.A. Alba Iulia a solicitat cercetarea executorului judecătoresc A.M. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că în calitatea precizată a vândut la licitaţie o linie de cale ferată fără a proceda şi la evaluarea terenului aferent.
Prin Rezoluţia din 28 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dată în Dosarul 180/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., reţinându-se că din probele administrate rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
Plângerea formulată de persoana vătămată, în temeiul art. 2781 (1) C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale petenta a introdus plângere în faţa judecătorului.
Prin Sentinţa penală nr. 75 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, în fond după casare prin Decizia nr. 2295 din 24 iunie 2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie (iniţial Curtea de Apel Alba Iulia prin Sentinţa penală nr. 32 din 6 martie 2008 s-a pronunţat numai în raport de rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 117/II/2/2009, nu şi cu privire la Rezoluţia din 28 decembrie 2007 dispusă în Dosarul penal nr. 180/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia) a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de S.C. C.P. S.A. Alba împotriva rezoluţiei mai sus indicate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că executorul judecătoresc M.V. nu a comis nicio faptă penală, a executat corect Decizia civilă nr. 321/2007 a Tribunalului Alba, în sensul că a reluat procedura executării silite, fără ca terenul aferent liniei de cale ferată să fie scos din patrimoniul petentei debitoare cu titlu definitiv.
Împotriva acestei sentinţe, persoana vătămată a declarat recurs, fără a-l motiva în fapt şi în drept, deşi i s-a acordat termen pentru angajarea unui avocat, iar la termenul fixat pentru judecare nu s-a prezentat.
Examinând din oficiu recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond, pe baza actelor aflate în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a respins în mod corect plângerea formulată de petentă împotriva Rezoluţiei din 28 decembrie 2007 dispusă în Dosarul nr. 180/P/2007 şi menţinută prin rezoluţia din 6 februarie 2008 a procesului-verbal al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 117/V/2/2/2008.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, la data de 4 februarie 2002 S.C. Z. S.A. Teiuş prin lichidator judiciar a vândut S.C. C.P. S.A. Alba Iulia ";activele corporale"; cu suma de 25 miliarde lei, iar pentru suma de 16.558.000.000 lei s-a instituit o ipotecă pe 14 parcele. Întrucât cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, la cererea vânzătorului, s-a procedat la executarea silită a bunurilor care au făcut obiectul contractului, vânzându-se numai calea ferată cu suma de 730.770,68 lei, fără ca terenul aferent să fie în discuţie.
De altfel publicaţiile de vânzare întocmite de executorul judecătoresc confirmă lipsa intenţiei de a vinde şi terenul în suprafaţă de 26.352 mp la care face referire petenta, teren care nici nu a fost evaluat.
Ca atare, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.M.V., executor judecătoresc, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa vinovăţiei, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond.
În raport de considerentele arătate recursul declarat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta parte vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.C. C.P. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 75 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
++++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3547/2009
Dosar nr. 2044/119/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 28 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Covasna a fost condamnat inculpatul D.L. (fiul lui L. şi S., născut la 3 octombrie 1949 în judeţul Covasna, cetăţean român, studii 7 clase, necăsătorit, domiciliat în judeţul Covasna) în baza art. 174, 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 16 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la 5 noiembrie 2008 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului corp delict.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că până în anul 2003 inculpatul a locuit cu mama sa, victima D.S., şi că aflând că aceasta a hotărât să nu îi lase nimic drept moştenire din casa părintească, a dat foc întregii gospodării fiind condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare potrivit art. 217 alin. (1) şi 4 C. pen. prin Sentinţa penală nr. 245 din 20 iunie 2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe.
După executarea pedepsei, inculpatul a locuit în satul Chilieni la numitul V.A.
În decursul timpului, în numeroase cazuri, numitul V.A. constatând că inculpatul era în stare avansată de ebrietate nu îl primea pe acesta în locuinţă. Ca urmare inculpatul mergea la locuinţa mamei sale din municipiul Sf. Gheorghe.
De câte ori venea la mama sa, aceasta îl primea şi chiar îl servea cu băuturi alcoolice, victima reproşându-i că este un infractor şi că oricum nu va moşteni nimic din averea familiei.
În ziua de 4 noiembrie 2009 inculpatul a consumat băuturi alcoolice cu fratele său D.S., apoi, spre seară, în jurul orelor 18,00 a ajuns la locuinţa mamei sale, care se pregătea de culcare.
Cu acest prilej, mama a început să îl certe, spunându-i că este un infractor şi consumator de băuturi alcoolice, cerându-i să nu mai vină la ea întrucât o deranjează.
Inculpatul, aducându-şi aminte de necazurile cu mama sa care i-a spus că nu va primi nimic din moştenirea familiei, fiind în picioare, lângă patul pe care se afla mama sa, în partea ei dreaptă, a scos din buzunarul de la haină un briceag cu lungimea de 21 cm, lama de 9,5 cm, lăţimea de 2 cm, pe care l-a deschis şi cu lama acestuia a lovit victima în zona gâtului, de sus în jos, şi de la dreapta la stânga, producându-i o plagă tăiată a gâtului.
După prima lovitură, victima a încercat să se apere cu mâna stângă şi a început să se zbată, moment în care, pentru a-i uşura moartea, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri identice în aceeaşi zonă.
Constatând că victima era decedată, inculpatul D.L. a aşezat briceagul pe masa din cameră, apoi s-a deplasat la un bar unde a consumat băuturi alcoolice, după care s-a prezentat la poliţie, autodenunţându-se.
Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se plăgii tăiate cervicale cu interesarea pachetului muscular al gâtului din partea stângă, cu hemoragie externă consecutivă cu secţionarea venei jugulare. Leziunea traumatică s-a putut produce cu obiect tăietor-înţepător posibil cuţit şi are legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu moartea victimei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de sesizare, a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, a raportului medico-legal de necropsie, a declaraţiilor martorilor D.S. şi S.C., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta arătând că nu o regretă şi că mama sa ";merita să moară pentru a nu o mai vedea în faţă"; fiind ";foarte rea";.
S-a mai reţinut că inculpatul se afla în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât anterior a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 245 din 20 iunie 2003 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, executată de la 26 martie 2003 până la 21 iunie 2005, când s-a liberat condiţionat.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 41/R din 17 iunie 2009 a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinţei primei instanţe şi a luat act de retragerea apelului inculpatului împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a considerat nefondată critica din apelul procurorului în sensul că pedeapsa aplicată este prea blândă apreciind că aceasta a fost just individualizată şi că nu este cazul majorării ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că fapta reprezintă un pericol ridicat şi a solicitat majorarea înspre maximul special.
Recursul declarat este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului D.L. cu săvârşirea, la 4 noiembrie 2009, a infracţiunii unui omor calificat comis asupra unei rude apropiate, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Probele administrate în cauza menţionată anterior au confirmat că inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice s-a deplasat la domiciliul mamei sale în vârstă de 82 de ani, pe care a atacat-o cu briceagul, înjunghiind-o de mai multe ori în partea dreaptă a gâtului sub bărbie, secţionându-i gâtul, ceea ce a condus la instalarea imediate a decesului, ca urmare a hemoragiei masive declanşate.
După comiterea faptei inculpatul a declarat, în mod repetat ";că nu a regretat fapta, deoarece mama sa merita să moară, pentru că eu să nu o mai văd în viaţă, fiind o femeie rea cu mine";.
Mai este de menţionat, că anterior, inculpatul a incendiat locuinţa mamei sale, pentru că aceasta îi spusese că din cauza atitudinii sale nu va primi nimic din moştenirea familiei.
Având în vedere modul în care a fost comisă fapta şi atitudinea inculpatului faţă de propria mamă, gradul de pericol social al infracţiunii, Curtea constată că pedeapsa principală de 16 ani închisoare stabilită de instanţe nu este suficientă pentru constrângerea şi reeducarea inculpatului şi nici pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca urmare, constatând întemeiată critica din recursul declarat de parchet, Curtea urmează a admite recursul şi a casa ambele hotărâri numai sub aspectul individualizării pedepsei principale.
Rejudecând în aceste limite, Curtea urmează a dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului D.L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 16 ani la 20 ani închisoare.
Se constată că această pedeapsă majorată este conformă - potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - cu pericolul social al faptei, are în vedere împrejurările săvârşirii ei şi ţine seama de persoana inculpatului aflat în stare de recidivă.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura scopul arătat în art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 noiembrie 2008 la 2 noiembrie 2009.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti iar onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară pentru prestaţia de 2 ore să fie plătit din fondul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 41/R din 17 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul D.L..
Casează decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 28 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Covasna numai sub aspectul individualizării pedepsei principale şi rejudecând:
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului D.L. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) de la 16 ani închisoare la 20 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat D.L., reţinerea şi arestarea preventivă de la 5 noiembrie 2008 la 2 noiembrie 2009.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară pentru 2 ore se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2009.
++++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3581/2009
Dosar nr. 2725/1/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 742 din 3 martie 2009, pronunţată în Dosar nr. 4302/2/2008 al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul H.G.C., împotriva Sentinţei penale nr. 255 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa supremă a reţinut că sentinţa instanţei de fond, prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluţiei dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la 22 mai 2008, act al procurorului prin care, faţă de G.E., şef al Secţiei 8 Poliţie şi B.V., agent şef adjunct din cadrul aceleiaşi secţii sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 249 şi ale art. 246 din C. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza disp. art. 10 lit. a) şi c) C. proc. pen., este legală şi temeinică, susţinerile petentului fiind examinate pe baza lucrărilor dosarului şi a rezoluţiei atacate, în limitele impuse de dispoziţiile art. 2781 alin. (7) din acelaşi cod.
La examinarea recursului, petentul şi intimaţii G.E. şi B.V. au fost prezenţi, ei având cuvântul în conformitate cu drepturile conferite de dispoziţiile procedural penale speciale prevăzute în materia plângerii împotriva actelor procurorului.
La data de 24 martie 2009, sub nr. 13295, s-a înregistrat contestaţia în anulare formulată de H.G.C., în scris acesta motivând că ";… procedura de citare a complicilor intimatului B.V., nu a fost îndeplinită conform legii, complicii nu au fost citaţi, complicii nu au fost prezenţi în sala de judecată la termenul din 3 martie 2009, actul de sesizare aparţine părţii vătămate recurente, verificarea necorespunzătoare a sesizării instanţei, instanţa de recurs avea obligaţia să aplice prevederile art. 300 alin. (2) C. proc. pen. şi să restituie dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti"; (dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), în continuare contestatorul dezvoltând, prin prisma propriilor convingeri, aprecieri asupra competenţei profesionale a procurorului de şedinţă.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3911 din C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a), c), e), fără citarea părţilor.
Din examinarea lucrărilor dosarului şi a temeiurilor de fapt considerate a fi cazuri de contestaţie în anulare, se reţine că motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 din acelaşi cod, în sensul că nu se încadrează în cazurile de contestaţie în anulare prevăzute în acest text de lege.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reţine că H.G.C., prezent personal în instanţa de recurs, invocă neîndeplinirea procedurii de citare a ";complicilor lui B.V., necitarea complicilor, lipsa complicilor la termenul din 3 martie 2009 ...";, or, art. 386 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. prevede că este caz de contestaţie în anulare, când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii.
Parte în procedura prevăzută de art. 2781 din acelaşi cod este persoana vătămată, alin. (4) al textului precizând că persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, se citează.
În cauză, dispoziţiile legale au fost respectate, persoanele faţă de care se dispusese neînceperea urmăririi penale fiind prezente la termenul de judecată a recursului (3 martie 2009).
Ca atare, contestaţia în anulare de faţă nefiind întemeiată pe cazul expres şi limitat prevăzut de art. 3861 lit. a) alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
Contestatorul fiind în culpă procesuală potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 742 din 3 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
+++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3412/2009
Dosar nr. 8224/1/2009
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
Prin încheierea de la 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului M.C.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Se opinează că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura şi finalitatea faptei săvârşite, dar şi din aspectele privitoare la persoana inculpatului, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societăţii.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.C. solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea arătând că are o situaţie familială precară, că este la primul conflict cu legea penală, aspecte în raport de care opinează că punerea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Inculpatul M.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) constând în aceea că acesta a întreţinut, în două rânduri, raport sexual cu fiica surorii sale C.M. în vârstă de 13 ani prin constrângerea acesteia.
Prin Sentinţa penală nr. 184 din 7 iulie 2009, Tribunalul Gorj a dispus condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare reţinând că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.
În prezent cauza se află la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea apelului declarat de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 184 din 7 iulie 2008 a Tribunalului Gorj.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. existând la dosar probe şi indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa şi condiţiile prevăzute de art. 1488 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite cumulativ în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina sa, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor constând în aceea că inculpatul a profitat de inocenţa unui copil de 13 ani cu care, prin constrângere, a întreţinut cu aceasta relaţii sexuale.
Se reţine de asemenea că minora C.M. este fiica surorii inculpatului, toate aceste aspecte conducând la concluzia că motivele pentru care s-a dispus privarea de libertate a inculpatului subzistă în continuare şi nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva încheierii din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3156/95/2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2009.
++++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3555/2009
Dosar nr. 2546/96/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 382 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Harghita a dispus achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a inculpatului T.A. (fiul lui L. şi J., născut la 5 aprilie 1983 în jud. Harghita), trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la 28 august 2008, inculpatul aflat în Penitenciarul Miercurea Ciuc în executarea unei pedepse de 6 ani şi 8 luni închisoare, a fost învoit 24 de ore pentru a participa la înmormântarea mamei sale, iar la ora 8,30 - stabilită de penitenciar, nu s-a prezentat.
La ora 10,45 a fost depistat de poliţie şi reîncarcerat.
Tribunalul a dispus achitarea inculpatului, fapta nefiind prevăzută de legea penală, întrucât inculpatul nu se afla în stare legală de reţinere sau deţinere, iar evadarea înseamnă a scăpa, a fugi din penitenciar, o acţiune care în speţă nu s-a produs.
Apelul declarat de parchet prin care s-a cerut condamnarea inculpatului T.A., a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia nr. 28/A din 20 februarie 2009.
În motivele de apel, parchetul a susţinut că latura obiectivă a infracţiunii de evadare este nedefinită, aceasta constând într-o acţiune a unei persoane de a se sustrage în mod voit şi ilegal de la privarea de libertate, neavând relevanţă dacă cel condamnat executa pedeapsa, dacă lucrează sau se găseşte în alt loc decât în penitenciar.
Curtea a motivat că în cauză, fapta inculpatului nu s-a comis printr-o acţiune, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 264 C. pen., iar omisiunea inculpatului de a se întoarce în penitenciar după înmormântarea mamei sale nu constituie infracţiune.
Recursul declarat de parchet, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. este nefondat, se susţine că ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt, achitându-l pe inculpat, întrucât acţiunea neprezentării, de a se sustrage în mod voit şi ilegal de la privarea de libertate reprezintă latura obiectivă a infracţiunii.
Argumentarea parchetului nu îşi găseşte aplicabilitate, în raport de prevederile art. 269 C. pen., care incriminează infracţiunea de evadare.
Potrivit acestui text, infracţiunea de evadare constă în sustragerea de la privarea de libertate la care o persoană este supusă, părăsind în mod voit şi ilegal locul de reţinere sau deţinere, deci latura obiectivă constituind o acţiune.
De asemenea, condiţia esenţială este ca persoana să se afle în stare legală de reţinere sau deţinere - într-un penitenciar, centru de reţinere, unitate militară disciplinară, sau prin scăparea de sub paza locului unde presta o anumită activitate.
Este necesar deci ca persoana să se afle în stare de deţinere şi să se sustragă de la executare, ceea ce în speţă nu s-a produs.
Inculpatul era învoit din penitenciar pentru a participa la înmormântarea mamei sale iar împrejurarea că nu s-a întors la ora stabilită de penitenciar, prin omisiune şi nu poate constitui infracţiunea de evadare.
A interpreta astfel înseamnă a accepta că şi cel a cărui întrerupere a executării pedepsei a expirat şi nu se întoarce în penitenciar, să comită infracţiunea de evadare, ceea ce însă nu este prevăzut de lege, condiţia esenţială fiind aceea ca persoana să se afle în stare legală, de reţinere sau de lucru şi să acţioneze în sensul sustragerii de la executarea unei pedepse, prin părăsirea în mod voit a locului de deţinere.
Faţă de aceste considerente, recursul parchetului va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 20 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.L.A.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2009.
++++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3797/2009
Dosar nr. 553/57/2009
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45/2009 din 1 septembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.M.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 267/P/2008.
S-au reţinut următoarele:
La data de 7 noiembrie 2006 petiţionarul V.M.I. a formulat plângere penală împotriva intimatului avocat C.R.C. şi a foştilor săi asociaţi de la S.C. M.T. S.R.L. Sibiu arătând că aceştia, fără consimţământul său, au redactat în fals o hotărâre a Adunării Generale a Asociaţilor prin care s-a stabilit că părţile sale sociale (de 35%) să fie cesionate martorei P.M.M., precum şi actul adiţional de modificare a actului constitutiv al societăţii, ambele acte fiind depuse ulterior la Registrul Comerţului.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către Serviciul Criminalistic al IPJ Sibiu, precum şi o expertiză efectuată de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj din care rezultă că semnăturile la rubrica ";cedent"; şi cea de pe actul adiţional a fost executată de petiţionarul V.M.I.
De altfel, petiţionarul şi-a modificat anterior dorinţa de a cesiona părţile sociale, sens în care la 3 mai 2005, printr-o adresă, a cerut administratorului T.J. să-i prezinte actele contabile ale societăţii, arătând că solicită 100.000 euro contravaloarea părţilor sociale.
În consecinţă, prin Rezoluţia din 7 august 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi 291 C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin Ordonanţa nr. 687/II/2/2007 din 18 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a admis plângerea formulată de petiţionarul V.M.I., dispunând reluarea cercetării penale.
După efectuarea cercetărilor, prin Ordonanţa din 22 octombrie 2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de C.R.C., T.J. şi M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen. şi s-a respins cererea de luare a măsurilor asiguratorii.
Plângerea petiţionarului, formulată în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin Rezoluţia nr. 329/II/2/2009.
Petiţionarul s-a adresat, conform art. 278 C. proc. pen., Curţii de Apel Alba Iulia, care, prin Sentinţa penală nr. 95 din 1 septembrie 2009 a respins-o ca nefondată.
S-a motivat că din expertizele efectuate rezultă fără dubiu că actele au fost semnate de petiţionar, iar documentul contestat - hotărârea adunării generale, când s-au dezbătut problemele abordate, nu are semnificaţie penală.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul, recurs pe care însă nu l-a motivat.
Examinând temeinicia şi legalitatea sentinţei atacate, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Cercetările efectuate în cauză au stabilit, cu certitudine, că semnăturile din cuprinsul actului adiţional aparţin petiţionarului V.M.I., care, de altfel, ulterior şi-a manifestat dorinţa în sensul cesiunii părţilor sociale, astfel că faptele reclamate nu există.
Cât priveşte Hotărârea nr. 5 din 18 noiembrie 2005, s-a constatat că semnătura este realizată prin imitaţie fără a se stabili cui anume aparţine, dar aceasta nu are semnificaţia unui fals, întrucât consemnările din hotărâre sunt în fapt concretizate prin actele semnate de petiţionar.
Faţă de aceste considerente recursul va fi respins, ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.M.I., împotriva Sentinţei penale nr. 95 din 1 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 noiembrie 2009.
++++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3600/2009
Dosar nr. 607/39/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava şi înregistrată la data de 10 octombrie 2008, sub nr. 1478/VIII/1/2008 persoana vătămată J.C. a solicitat cercetarea executorului judecătoresc J.Co. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în legătură cu modul în care a fost executată Decizia civilă nr. 1715 din 11 iunie 1999, pronunţată de Tribunalul Suceava.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, având în vedere dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Prin Rezoluţia din 16 februarie 2009 dată în Dosarul nr. 261/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de J.Co., executor judecătoresc în circumscripţia Judecătoriei Suceava, faţă de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât s-a stabilit că fapta reclamată nu există.
Procurorul de caz a reţinut în rezoluţia adoptată că executarea silită ce a format obiectul Dosarelor execuţionale 100/2001 şi 81/2002 s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în condiţiile în care petentul a refuzat să se conformeze hotărârii civile de partaj succesoral.
Plângerea formulată de persoana vătămată în baza art. 2781 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluţia nr. 105/II/2/2009 din 27 martie 2009.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată a formulat plângere în faţa judecătorului.
Prin Sentinţa penală nr. 71 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de persoana vătămată J.C. împotriva Rezoluţiei nr. 261/P/2008 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curţii de Apel Suceava, menţinută prin Rezoluţia nr. 105/II/2/2009 din data de 27 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, că nicio probă administrată în cauză nu relevă că executorul judecătoresc J.Co. şi-a exercitat cu rea-credinţă sarcinile ce-i reveneau, cu atât mai mult cu cât petentul nu a formulat contestaţie la executare împotriva niciunui act de executare silită.
Împotriva acestei sentinţe persoana vătămată a declarat recurs prin care a solicitat trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor penale faţă de intimat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, persoana vătămată a figurat în calitate de reclamant, alături de B.Z., P.V., J.V., B.M. şi I.R. într-o cauză civilă având ca obiect stabilirea şi partajarea mesei succesorale rămasă după defunctul J.N. Întrucât petentul nu s-a conformat hotărârii civile irevocabile, succesorii P.V. şi B.Z. au solicitat punerea în executare a Sentinţei civile nr. 6003/1997, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1715/1999 a Tribunalului Suceava, formându-se Dosarele execuţionale nr. 100/2001 şi nr. 81/2002, trecându-se la executarea silită asupra bunurilor debitorului J.C., în vederea plăţii sumelor datorate cu titlu de sultă către creditori.
Executorul judecătoresc J.Co. a procedat corect, conformându-se hotărârilor judecătoreşti irevocabile, a scos la licitaţie imobilele atribuite iniţial lui J.C. şi care în final au fost adjudecate de sora acestuia, P.V..
Nicio probă nu relevă că executorul judecătoresc, în exercitarea atribuţiilor sale, cu ştiinţă nu a îndeplinit un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos, în sensul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), astfel încât, temeinic şi legal, instanţa de fond a respins plângerea formulată şi a menţinut rezoluţiile date în cauză.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat va fi respins ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul J.C. împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
++++
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3380/2009
Dosar nr. 636/84/2009
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 49 din 20 mai 2009 a Tribunalului Sălaj, inculpatul L.C. (fiul lui T. şi V., născut la data de 3 februarie 1977 în jud. Sălaj, domiciliat în jud. Sălaj, în prezent arestat în Penitenciarul Oradea) a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 73 lit. b), 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată anterior inculpatului prin Sentinţa penală nr. 546 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Zalău şi s-a dispus ca să execute această pedeapsă alături de cea din prezenta cauză, adică 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 ianuarie 2009 la zi.
Totodată s-a luat act de retragerea acţiunii civile formulate de partea civilă R.L.
În esenţă, s-a reţinut că inculpatul, aflat într-o stare de puternică tulburare provocată de agresiunea victimei R.E. faţă de soţia sa, acesta i-a aplicat două lovituri cu o bâtă asupra capului şi i-a provocat leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 79/A din 18 august 2009 a respins apelul părţii vătămate R.L. şi inculpatului, ca nefondate.
Prin recursul declarat, partea civilă R.L. a solicitat, în principal, casarea hotărârilor atacate şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar, în subsidiar, casarea deciziei instanţei de apel şi a sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj, cu precizarea că motivele de apel le va depune după cunoaşterea considerentelor deciziei.
Recursul declarat, pe care ulterior partea civilă nu l-a motivat, nu este fondat.
În urma verificării lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, au aplicat o pedeapsă just individualizată şi au soluţionat complet acţiunea civilă.
Susţinerile părţii civile, invocate în apel că actul de sesizare ar fi fost lovit de nulitate pentru că nu au fost cercetaţi penal şi nu au fost trimişi în judecată şi alţi participanţi (V.A., L.S. şi L.G. - în calitate de coautori şi a numitelor L.A., V.L. şi L.M., în calitate de complici) au fost corect şi justificat înlăturate de către instanţa de apel, deoarece ele nu sunt întemeiate.
Sub acest aspect, potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte doar la fapta şi persoana atacată în actul de sesizare iar, în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. În cauză urmărirea penală s-a început şi efectuat doar privitor la inculpatul L.C., prin actul de sesizare a fost trimis în judecată numai acesta, iar în cursul judecării cauzei nu a avut loc nicio extindere a procesului penal, astfel că judecata s-a mărginit la verificarea legalităţii şi temeiniciei urmăririi penale şi trimiterii în judecată a inculpatului L.C.
Nefiind invocate alte motive de recurs şi nici constatate alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul părţii civile să fie respins ca nefondat, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă R.L. împotriva Deciziei penale nr. 79/A din 18 august 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 11 ianuarie 2009 la 22 octombrie 2009.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3544/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1074/2009. Penal → |
|---|
