ICCJ. Decizia nr. 3593/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3593/2009
Dosar nr. 177/59/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, prin Sentinţa penală nr. 110/PI din 9 aprilie 2009, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.V., împotriva Ordonanţelor nr. 461/P/2008 şi nr. 73/II/2/2009 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut că actele premergătoare efectuate pentru verificarea plângerii petentului sub aspectul săvârşirii de către R.M., inspector de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Lugoj, în sarcina acestuia petentul susţinând că ar fi falsificat procesul-verbal olograf din Dosarul nr. 175/P/2005 în sensul că ar fi înscris suma de 12.000 euro în locul sumei de 6.300 euro deşi a corectat suma, nu a semnat, a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., a infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din acelaşi cod, a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen., a infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 din acelaşi cod, precum şi a infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din C. pen., nu au relevat vreun indiciu că ar fi întrunite elementele constitutive ale vreunei fapte penale.
S-a mai reţinut că, în adevăr, procesul-verbal de consemnare a denunţului oral formulat de V.M.I. conţine corectarea sumei de 12.000 euro cu suma de 6.300 euro, dar corectura a fost realizată de R.M. atunci când denunţătorul menţionat a susţinut cele de mai sus, actul procurorului conţinând dispoziţia de disjungere şi declinare a competenţei de soluţionare privind pe denunţător, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, sub aspectul complicităţii la infracţiunea de fals material în însemnări oficiale, de fals intelectual şi de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, modificarea operată de R.M. nefiind aptă să producă consecinţe juridice, respectiva modificare nevizând fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Împotriva ordonanţei dispusă în Dosarul nr. 461/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petentul a formulat plângere, respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa din 27 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiaşi parchet.
Împotriva sentinţei, petentul, în termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerentele plângerii şi pe detalierea a ceea ce, în opinia recurentului, ar fi constituit probe în alte cauze aflate pe rolul Tribunalului Braşov, sau la nivelul Poliţiei Lugoj, Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, citarea unor martori (avocat, comisar de poliţie) precum şi o cerere de strămutare la o altă instanţă.
Recursul declarat nu este fondat.
Primordial, este de amintit că soluţionând plângerea, se verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza materialului şi lucrărilor dosarului, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate (art. 2781 (7) din C. proc. pen.).
Sub acest aspect, instanţa de fond a examinat susţinerile petentului strict cu referire la actele premergătoare efectuate de procuror
În fapt, organul judiciar a reţinut că la 3 februarie 2005, V.M.I. s-a prezentat la Poliţia Municipiului Lugoj şi a denunţat că V.V., pentru diferite sume de bani, prin intermediul unor cunoştinţe, traficându-şi influenţa, obţinea autorizaţii pentru transport internaţional de mărfuri, în concret, el precizând în faţa inspectorului de poliţie R.M. că V.V. trebuie să-i restituie 6.300 euro, bani primiţi în scopul menţionat.
Organul de cercetare a întocmit, la acea dată proces-verbal de consemnare a denunţului, dar, anterior semnării actului, cel în cauză a detaliat împrejurările în care a înmânat banii, respectiv: în perioada octombrie - noiembrie 2002, 12.000 euro, ulterior V.V. restituindu-i 5.000 euro, iar 700 euro au fost consideraţi a fi contravaloarea unor autorizaţii de transport, suma rămasă a fi restituită fiind 6.300 euro, în acest sens existând declaraţia olografă a denunţătorului.
Consemnând denunţul (şi operând constatarea astfel cum a declarat V.M.I., lucrătorul de poliţie, subiectiv, nu a săvârşit niciuna din faptele penale imputate de petent, neînceperea urmăririi penale, dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) din C. proc. pen. fiind legală şi temeinică.
În faza actelor premergătoare, procurorul, pentru a putea începe urmărirea penală, verifică incidenţa a două condiţii:
- existenţa acelui minim de date care i-ar permite să considere că s-a săvârşit o infracţiune, în acest caz putând deţine informaţii fie direct din plângere, fie din acte desfăşurate ulterior sesizării;
- conform art. 228 din C. proc. pen., ar fi necesar să nu existe cazuri de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 din acelaşi cod, acesta rezultând fie din actul (actele) prin care a fost sesizat, fie din actele premergătoare.
În cauză, susţinerile recurentului, că nu s-ar fi administrat toate datele apreciate a fi fost de natură a duce la începerea urmăririi penale, nu constituie o încălcare a vreunui text de lege.
În altă ordine de idei, cererea recurentului, de administrare, de către instanţă a unor probe, nu are temei legal, cum, de altfel, şi cererea de strămutare, aceasta din urmă necesitând o procedură alta decât cea specială reglementată în materia plângerii în contra actului procurorului (art. 2781 C. proc. pen.).
Pentru considerentele expuse recursul declarat de petent nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.V. împotriva Sentinţei penale nr. 110/PI din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1216/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3595/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
