ICCJ. Decizia nr. 3605/2009. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3605/2009
Dosar nr. 3348/100/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 171 din 31 martie 2009 a Tribunalului Maramureş în Dosarul nr. 3348/100/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului O.G.N.V. (fiul lui G. şi E.O., născut la 4 decembrie 1972 în Baia Mare, jud. Maramureş, domiciliat în Baia Mare, jud. Maramureş, studii medii, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, administrator societate, fără antecedente penale) pentru săvârşirea infracţiunilor de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Lega nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 86 din Legea nr. 84/1998 s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea celor două pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a dispus şi suspendarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 euro, calculată la cursul BNR către partea civilă S.C. ";T.P."; S.R.L. Cluj-Napoca şi 2.000 RON, cu titlu de daune morale.
Au fost respinse restul pretenţiilor solicitate.
În temeiul art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 950 euro, calculată în raport de cursul BNR la momentul confiscării.
În baza art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 1.000 RON.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca are ca obiect de activitate îmbutelierea şi distribuţia de apă de masă în flacoane de plastic de 19 litri sub denumirea ";S."; şi dozatoare de apă.
S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca deţine certificatul de înregistrare al mărcii ";T.P."; nr. 56953 din 30 iulie 2003, precum şi certificatul de înregistrare al mărcii şi a desenului, cu culorile verde, albastru ";S."; pentru apa plată purificată din 30 iulie 2003. Cele două certificate de înregistrare menţionate emise de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci oferă titularului mărcii o protecţie de 10 ani cu începere de la 30 iulie 2003 atât pe teritoriul României cât şi pe teritoriul celorlalte state ale U.E.
Inculpatul O.G.N.V. a fost angajatul S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca în funcţia de reprezentant comercial până la data de 19 februarie 2008, potrivit Contractului individual de muncă din 10 mai 2005, având ca atribuţii gestionare punctului de lucru al societăţii din Baia Mare. Acesta avea ca obligaţii principale de serviciu ca reprezentant legal pentru zona Maramureş - Satu Mare, gestionarea punctului de lucru, respectiv a depozitului, preluarea de comenzi de la diverşi clienţi şi onorarea acestora, încheierea de contracte.
Întrucât inculpatul a fost nemulţumit de retribuţia salarială acordată de partea vătămată S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, la 20 noiembrie 2007, a înfiinţat o societate comercială cu aceeaşi denumire şi acelaşi obiect de activitate, respectiv S.C. T.P. S.R.L. cu sediul în Baia Mare, înregistrată la O.R.C. Maramureş. Inculpatul este asociatul unic şi administratorul acestei societăţi comerciale, care avea sediul în apartamentul acestuia, fără a avea un punct de lucru, depozitarea stocului făcându-se într-un garaj de pe str. Aviatorilor nr. 1 din Baia Mare. La această societate inculpatul nu are niciun angajat, ocupându-se personal de activitatea acesteia.
În perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, inculpatul a desfăşurat activităţi atât ca reprezentant al S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca cât şi ca administrator al S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare, respectiv a livrat apa potabilă ";S."; în numele S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare, a încheiat contracte de livrare a apei purificate în numele S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, iar pentru apa potabilă valorificată cu eticheta ";S."; a întocmit facturi fiscale, facturi pentru care le-a înscris în contabilitatea societăţii din Baia Mare.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul O.G.N.V. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, susţinând însă că datorită nemulţumirii manifestate de unii din clienţii firmei S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca referitor la calitatea apei livrate, a avut iniţiativa de a propune unei societăţi din Negreşti îmbutelierea unei alte ape, de calitate mai bună, folosindu-se de emblema firmei de la Cluj. A mai susţinut şi faptul că nu avea cunoştinţă că un asemenea lucru este interzis şi că în cele trei luni în care activitatea firmei sale a mers în paralel cu cea a firmei din Cluj, vânzările pentru aceasta din urmă ar fi crescut, motiv pentru care nu a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate.
Probele testimoniale administrate în cauză infirmă însă susţinerile inculpatului conform cărora acesta nu cunoştea că marca ";S."; şi desenul societăţii erau înregistrate la O.S.I.M. Martorul C.M.D. i-a făcut personal instructaj inculpatului cu privire la obligaţiile pe care le avea în firmă, implicit în a respecta marca. Cu privire la acest aspect, martorul A.D.V. afirmă că nu are certitudinea că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă în mod direct interdicţia de a folosi sigla firmei şi denumirea apei dar, în cadrul firmei, pe pereţii interiori ai clădirii în care se desfăşura activitatea acesteia, în sala de şedinţă, sunt afişate brevetele de la O.S.I.M., atât pentru T.P. cât şi pentru ";S.";.
Justificarea inculpatului, expusă în declaraţia olografă din dosarul de urmărire penală, potrivit căreia a folosit etichetele aparţinând S.C. T.P. S.R.L. Cluj, denumirea ";S."; deoarece nu avea încă etichete pentru societatea lui lămureşte într-o oarecare măsură motivele pentru care acesta s-a folosit de o marcă interzisă. Se poate deduce din declaraţia inculpatului că singurul considerent pentru care a folosit marca firmei de la Cluj constă în lipsa etichetelor proprii, fără ca acesta să-şi pună problema legalităţii sau nelegalităţii folosirii unei mărci înregistrate.
La solicitarea inculpatului, au fost audiaţi martori încuviinţaţi în vederea probării aducerii la cunoştinţa clienţilor a aspectelor legate de înfiinţarea noii firme. Martorii H.A.M., B.V., P.M.C. şi M.I.V. au aflat de la inculpat că acesta şi-a înfiinţat o firmă cu denumire similară, cu sediul în Baia Mare însă apărarea inculpatului pornind de la aceste considerente nu poate fi primită, scopul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 86 din Legea 84/1998 fiind acela de a induce în eroare consumatorii, indiferent dacă acesta este atins sau nu. În plus, probaţiunea administrată în acest sens nu este unitară, în condiţiile în care sunt şi martori cărora inculpatul nu le-a adus la cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în paralel la două firme cu aceeaşi denumire. Cu titlu de exemplu este indicată depoziţia martorei G.M., care afirmă că inculpatul nu i-a spus că şi-a înfiinţat propria firmă.
În considerarea celor expuse mai sus, instanţa a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 pentru care instanţa i-a aplicat pedeapsa de 4 luni închisoare şi de concurenţă neloială prev. de art. 86 din Legea nr. 84/1998 pentru care instanţa i-a aplicat pedeapsa de 2 luni închisoare.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul O.G.N.V. solicitând desfiinţarea acesteia şi achitarea sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al instanţei.
Consideră, de asemenea, că prejudiciul nu este cert, nu a fost dovedit, astfel că se impune respingerea pretenţiilor civile formulate de S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca.
Prin Decizia penală nr. 71/A din 26 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. 3348/100/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondat a apelului declarat de inculpatul O.G.N.V..
A fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către părţi şi către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului, faptele săvârşite de acesta întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) şi art. 86 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.
Referitor la prejudiciul cauzat părţii civile, acesta rezultă din declaraţia martorului B.V. dar şi al martorilor M.I. şi I.R..
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul O.G.N.V. solicitând casarea acestora şi în rejudecare achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, recurentul inculpat a arătat în motivele scrise de recurs că legea cere existenţa prejudiciului, respectiv scăderea vânzărilor şi a cifrei de afaceri. În cauză vânzările titularului mărcii înregistrate nu au scăzut ci dimpotrivă au crescut.
Prin acţiunile sale, inculpatul nu a îndepărtat clientela titularului mărcii înregistrate, ci dimpotrivă, a dus la păstrarea acesteia.
Instanţa de fond nu a luat în considerare această apărare, încălcându-se - în opinia recurentului inculpat - dispoziţiile art. 356 lit. c) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 86 din aceeaşi lege, recurentul inculpat susţine că nu a fost realizat scopul, întrucât inculpatul nu a încercat să inducă în eroare consumatorii.
A solicitat a se reţine circumstanţe atenuante iar în privinţa laturii civile recurentul inculpat a solicitat respingerea cererii privind acordarea despăgubirilor solicitate de partea civilă.
Prejudiciul nu este cert iar potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., partea civilă trebuie să facă dovada prejudiciului reclamat, altfel încât pretenţiile trebuiesc respinse ce nedovedite.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale, în opinia recurentului inculpat şi sub aspectul greşitei confiscări a sumei de 950 euro. Pentru sumele pe care le-a încasat inculpatul în numele societăţii al cărei administrator este, a întocmit facturi, achitându-şi integral obligaţiile către bugetul de stat.
Raportat la criticile invocate anterior recurentul inculpat a solicitat înlăturarea obligării sale de la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurentul inculpat şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 3856 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 3857 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţele de fond şi apel au reţinut corect starea de fapt, atribuind faptelor deduse judecăţii, o încadrare juridică legală.
Potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, constituie infracţiune, punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
Elementul material constă în acţiunea de punere în circulaţie a unui produs ce poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.
Prin punerea în circulaţie se înţelege orice acţiune prin care se realizează introducerea produsului în circuitul desfacerii bunurilor cum ar fi de pildă expunerea spre vânzare, vânzarea, împrumutul.
Infracţiunea prev. de art. 86 din aceeaşi lege constă în orice utilizare a mărcilor şi indicaţiilor geografice, contrare practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii.
Sub aspectul elementului material infracţiunea se realizează prin acţiunea de utilizare a mărcilor sau indicaţiilor geografice contra bunelor practici din domeniul industrial sau comercial.
Realizarea laturii obiective presupune ca făptuitorul să urmărească inducerea în eroare a consumatorilor, lărgindu-se, în condiţii ilicite, numărul persoanelor care folosesc produsele sau serviciile limitate.
Ambele infracţiuni se săvârşesc cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, calificată prin scop, respectiv inducerea în eroare a consumatorilor.
Pentru existenţa celor două infracţiuni legea nu cere producerea unui prejudiciu, acestea fiind infracţiuni de pericol pentru drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale titularului mărcii sau indicaţiei geografice dar şi pentru menţinerea corectitudinii în activităţile din domeniul industrial sau comercial.
Probele administrate în cauză conturează fără dubiu, vinovăţia inculpatului, faptele săvârşite întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei.
Astfel rezultă că în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008 inculpatul a desfăşurat activităţi atât ca reprezentant al S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca cât şi ca administrator al S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare, livrând apă potabilă ";S."; în numele S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare.
De asemenea, inculpatul a încheiat contracte de livrare a apei purificate în numele S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, iar pentru apa potabilă valorificată cu eticheta ";S."; a întocmit facturi fiscale, facturi pe care le-a înregistrat în contabilitatea S.C. T.P. S.R.L. Baia Mare.
Din declaraţiile inculpatului, date în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că pe fondul nemulţumirilor manifestate de clienţii S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca referitor la calitatea apei livrate a avut iniţiativa de a propune unei societăţi din Negreşti îmbutelierea unei alte ape, de calitate mai bună, folosindu-se de emblema S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca.
Inculpatul cunoştea că marca ";S."; şi desenul societăţii erau înregistrate la O.S.I.M. aparţinând T.P. S.R.L. Cluj. Sub acest aspect, martorul C.M.D. arată că i-a făcut personal instructajul privind obligaţiile pe care le are faţă de firmă, implicit obligaţia de a respecta marca.
Mai mult decât atât, în interiorul firmei, la care inculpatul a fost angajat, se aflau afişate brevetele de la O.S.I.M. atât pentru ";T.P."; cât şi pentru ";S.";.
Parte din martorii audiaţi în cursul procesului au arătat că inculpatul a fost cel care le-a adus la cunoştinţă faptul că şi-a înfiinţat o firmă, cu denumire similară, cu sediul în Baia Mare, existând însă şi martori care nu ştiau că inculpatul îşi desfăşoară o activitate în paralel la două firme cu aceeaşi denumire.
În atare condiţii, rezultă fără dubiu că inculpatul a utilizat marca ";S."; aparţinând S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca contrar practicilor loiale în activitatea comercială, scopul fiind acela al inducerii în eroare a consumatorilor.
De asemenea, probele administrate au demonstrat că acelaşi inculpat a pus în circulaţie, fără drept, produse purtând o marcă identică cu marca înregistrată la O.S.I.M. care aparţinea S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca.
Cât priveşte prejudiciul suferit de S.C. T.P. S.R.L. Cluj-Napoca, Înalta Curte constată că acesta a fost stabilit de instanţa de fond pe baza probelor administrate, probe care au stabilit întinderea acestuia. Relativ la expertiza contabilă se constată că deşi instanţa în virtutea rolului activ a făcut demersuri pentru efectuarea ei, la termenul din 20 ianuarie 2009, apărătorul părţii civile a renunţat la administrarea acestei probe.
Pretenţiile solicitate au fost admise parţial, în limita dovedirii acestora iar pentru suma de 950 euro - reprezentând contravaloarea TVA-ului neachitat statului - s-a dispus confiscarea întrucât sumele privind TVA-ul nu adus atingere patrimoniului societăţii.
Sub aspectul cheltuielilor judiciare, în condiţiile în care instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare, în mod corect aceasta a dispus conform art. 191 alin. (1) şi art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat şi părţi.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.N.V. împotriva Sentinţei penale nr. 71/A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1231/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 3609/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
