ICCJ. Decizia nr. 3596/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3596/2009
Dosar nr. 486/59/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta la data de 6 noiembrie 2008, persoana vătămată K.I., prin mandatar I.L. a sesizat cu privire la faptul că executorul judecătoresc D.D., în Dosarul execuţional 623/2008 şi executorul judecătoresc C.C. în Dosarul execuţional 94/2007, i-au cauzat o vătămare a intereselor legale prin modul în care şi-au exercitat atribuţiile de serviciu. Referitor la D.D. a mai precizat faptul că l-a insultat şi l-a dat afară din sediul biroului în ziua de 3 noiembrie 2008.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, prin Ordonanţa din 16 decembrie 2008, dată în Dosarul 1007/P/2008, şi-a declinat competenţa de soluţionare a dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având în vedere dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin Rezoluţia din 5 martie 2008 dată în Dosarul nr. 554/p/2008, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti D.D. pentru infracţiunile prevăzute de art. 205 şi 246 C. pen. şi C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 din acelaşi cod.
Procurorul de caz a reţinut, pe baza probelor administrate, că în cauză nu există fapte penale.
3. Împotriva acestei rezoluţii persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care, prin Rezoluţia din 14 aprilie 2008 dată în Dosarul nr. 307/II/2/2009, a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că din verificările efectuate nu a rezultat vinovăţia celor doi executori judecătoreşti.
4. Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată a formulat plângere în faţa judecătorului, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin Sentinţa penală nr. 165/PI din 15 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea petentului K.I., prin mandatar I.L., menţinând rezoluţiile date în cauză ca fiind temeinice şi legale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că executorii judecătoreşti D.D. şi C.C., având de instrumentat Dosarele execuţionale nr. 623/2008 al BEJ D.D. şi nr. 94/2007 al BEJ C.C., şi-au exercitat atribuţiile de serviciu fără a comite fapte de natură penală, nu au creat vreo vătămare a intereselor legale ale petentului, prin neefectuarea sau efectuarea în mod defectuos a vreunui act în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, neputându-se reţine în sarcina celor doi intimaţi vinovăţia în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Referitor la infracţiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., imputată executorului judecătoresc D.D., prima instanţă a reţinut că nu a fost confirmată de probele dosarului, în realitate la data de 3 noiembrie 20087, la sediul BEJ D.D., a avut loc o discuţie contradictorie în legătură cu oprirea executării Dosarului 623/2008.
5. Împotriva acestei sentinţe persoana vătămată a declarat recurs în care a făcut referire la cauzele civile aflate pe rolul instanţelor din raza Curţii de Apel Timişoara, a analizat modul de soluţionare a dosarelor execuţionale menţionate mai sus şi a solicitat casarea Sentinţei penale nr. 165/PI din 15 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, precum şi obligarea intimaţilor la plata de daune materiale şi la cheltuieli de transport.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, reanalizând probele administrate de procuror, în mod just a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva Rezoluţiei din 5 martie 2008 dată în Dosarul nr. 5544/P/2008, constatând că în cauză nu există faptă penală.
Într-adevăr, în Dosarul execuţional nr. 623/2008 al BEJ D.D., având ca obiect punerea în aplicare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 317 din 22 aprilie 2008 al Judecătoriei Deta prin care Primăria Gătaia a fost obligată să înainteze Prefecturii Timiş Adresa nr. 3954 din 27 iunie 2008, emisă de Comisia locală de fond funciar, executorul judecătoresc D.D. a emis somaţia, după care Primăria Gătaia a comunicat faptul că dispozitivul sentinţei a fost executat la data de 23 mai 2008, situaţie în care dosarul execuţional a rămas fără obiect, aşa cum a reţinut procurorul de caz în motivarea rezoluţiei atacate.
Această situaţie a fost comunicată persoanei vătămate, care nu a acceptat explicaţiile date, s-a deplasat de mai multe ori la sediul biroului executorului judecătoresc iar la data de 3 noiembrie 2008 a avut loc o discuţie tensionată.
Or, în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că executorul judecătoresc D.D. a comis infracţiunile prevăzute de art. 205 şi 246 C. pen., motiv pentru care temeinic şi legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Referitor la Dosarul execuţional nr. 94/2007 al executorului judecătoresc C.C., având ca obiect punerea în executare silită a Sentinţei civile nr. 1582/2004 a Tribunalului Timiş rezultă că primarul Comunei Gătaia a îndeplinit dispoziţiile instanţelor de judecată, motiv pentru care executorul judecătoresc a întocmit Procesul-verbal din 20 noiembrie 2007 prin care a dispus încetarea executării silite.
Nici în acest caz nu rezultă comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faptul că persoana vătămată nu a fost de acord cu modalitatea de rezolvare a executării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile nu conduce la concluzia că în cauză au fost comise fapte penale, acesta putând să uzeze de prevederile art. 53 din Legea nr. 188/2000, adresându-se instanţei de judecată cu plângere.
Ca atare, recursul declarat de persoana vătămată nu este fondat, instanţa de fond pronunţând o sentinţă temeinică şi legală, motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul K.I. prin reprezentant I.L. împotriva Sentinţei penale nr. 165/PI din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1228/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3600/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
