ICCJ. Decizia nr. 3690/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3690/2009
Dosar nr. 844/33/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş - la care a fost înregistrată cauza în urma strămutării de la Curtea de Apel Cluj - a fost condamnat inculpatul B.N. (fiul lui M. şi M., deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş) la pedepsele de 4 ani închisoare în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. 1 din rechizitoriu); 4 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.; 3 ani închisoare în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă prevăzută la pct. I.3 din rechizitoriu); 4 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.4 din rechizitoriu); 4 ani închisoare în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.5 din rechizitoriu); 4 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.6 din rechizitoriu) şi 3 ani închisoare în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (faptă prevăzută la pct. I.6 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni în total 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 aprilie 2008 la zi.
S-a menţinut sechestrul asigurator dispus prin ordonanţa din 22 aprilie 2008 a procurorului din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj.
În baza art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 155 alin. (5) C. pen. s-a dispus restituirea sumelor de 350 euro către martorul B.I.A., 150 lei şi 30 euro către martorul K.R.A. şi 400 euro către martorul H.V.
În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 500 euro primită de la denunţătorul B.V. şi de 100 euro primită de la denunţătoarea I.C.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul B.N. a fost subcomisar de poliţie desemnat să-şi exercite activitatea în cadrul poliţiei judiciare cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ocupând postul de oficiu specialist II la Biroul Cercetări Penale din cadrul Poliţiei Sighetu Marmaţiei.
Potrivit fişei postului inculpatul avea printre altele, obligaţii de : cooperare cu organele de parchet, justiţie, control financiar, de expertiză, de medicină legală în problemele referitoare la administrarea probatorului în cauzele penale avute spre instrumentare de efectuare a controalelor tematice la Biroul Cercetări Penale şi la posturile de poliţie arondate, de sprijinire, îndrumare şi coordonare a cercetării unor evenimente complexe încă din faza iniţială; de deplasare la faţa locului în cercetarea evenimentelor rutiere soldate cu decesul uneia sau mai multor persoane pe raza judeţului Maramureş; de coordonare, controlare, sprijinire şi îndrumare a activităţii de cercetare penală la posturile de poliţie arondate, de soluţionare a unor lucrări şi cauze penale repartizate, precum şi a celor cu un grad ridicat de dificultate; de efectuare de cercetări, conform art. 207 C. proc. pen., în cauzele preluate de la celelalte formaţiuni operative, repartizate direct, precum şi cele trimise de la parchetele teritoriale; de luare a unor decizii în cadrul activităţii proprii de cercetare penală, de îndeplinire a sarcinilor şi activităţilor specifice şefului Biroului Cercetări Penale, în lipsa acestuia, de păstrare a confidenţialităţii informaţiilor la care avea acces.
Profitând de funcţia deţinută inculpatul, în anumite cauze, a pretins şi primit bani şi bunuri de la diferite persoane pentru a instrumenta în mod favorabil, unor părţi din cauze, anumite dosare, în sensul de a administra sau nu anumite mijloace de probă, de a propune anumite soluţii ori în alte situaţii, de a face promisiuni că va interveni pe lângă procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, faţă de care lasă să se creadă că are o anumită influenţă, pentru a dispune soluţii favorabile persoanelor cercetare în diferite cauze penale.
Pentru a fi sigur că soluţiile pe care urma să le propună în cauze vor fi confirmate de către procuror, inculpatul, cerea înainte de întocmirea referatului, opinia procurorului care supraveghea cauza.
Astfel, cu privire la infracţiunea descrisă în rechizitoriu la pct. I.1, s-a reţinut că la data de 7 noiembrie 2003 în localitatea Piatra, pe DN 19 a avut loc un accident rutier, soldat cu decesul victimei R.V. şi cu vătămarea corporală gravă a martorului I.I.
Acest accident s-a produs ca urmare a coliziunii autoturismului D., condus de martorul I.I., cu lama unui buldozer, transportat neregulamentar cu gabarit depăşit, fără semnalizare şi cu lama depăşind axul drumului, de autocamionul condus de numitul F.E.
Ca urmare a leziunilor suferite martorul I.I. a fost internat în mai multe unităţi spitaliceşti din judeţul Maramureş.
Inculpatul B.N. , a efectuat acte de urmărire penală în cauza penală nr. 353/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Cu prilejul ascultării părţii civile R.I. (soţia victimei R.V.) şi a martorului I.I., coinculpatul, înainte de finalizarea cercetărilor, i-a spus acestuia că la producerea accidentului a contribuit şi culpa concurentă a respectivului martor care ar fi condus cu viteză autoturismul D.
După aceasta, inculpatul s-a adresat martorei R.I., arătându-i că doreşte ca dosarul cauzei să se soluţioneze în termen rezonabil şi că fratelui ei Iaţco Ioan, să nu i se reţină nici o culpă, cerându-i o sumă de bani pentru instrumentarea favorabilă a dosarului.
Martora R.I. nu a dat nici un răspuns, relatând cele discutate cu inculpatul fratelui ei Iaţco Ioan şi restului familiei.
Martorul I.I. a refuzat cererea inculpatului susţinând că el nu are nici o culpă în producerea accidentului.
La începutul anului 2004, inculpatul a telefonat familiei I. şi discutând cu martora I.A., i-a pretins acesteia 100 euro pentru soluţionarea rapidă şi favorabilă a Dosarului nr. 2353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei. La acea dată martorul I.I. se afla în spital.
Martora I.A. - mama martorilor I.I. şi R.I. - neavând cunoştinţe juridice şi dorind ca cercetările să fie finalizate, a fost de acord cu cererea inculpatului şi a cerut cu împrumut suma de 100 euro numitei K.I. Această sumă a fost dată apoi de denunţătoarea I.C. (fiica martorei I.A.) inculpatului B.N. în faţa dispensarului din comuna Remeţi.
După ce a primit această sumă de bani inculpatul a finalizat cercetările şi a întocmit la 29 martie 2004 referatul de terminarea urmăririi penale.
În timpul urmăririi penale denunţătoarea a solicitat restituirea sumei de 100 euro dată ca mită inculpatului.
Apărarea inculpatului susţinută de soţia acestuia, martora B.M.E. în sensul că la oprirea în localitatea Remeţi, soţul său ar fi primit de la o tânără o coală de hârtie A4, a fost înlăturată necoroborându-se cu nici o altă probă a cauzei.
S-a apreciat că fapta inculpatului B.N., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, de a pretinde de la martora I.A. suma de 100 euro şi de a primi de la fiica acesteia I.C. această sumă de bani, în scopul de a administra probatoriul în favoarea martorului I.I. - parte vătămată în cauză - şi de a încheia cercetările într-un termen rezonabil, acte care intrau în îndatoririle de serviciu ale inculpatului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Referitor la infracţiunea descrisă în rechizitoriu la pct. I.2 s-a reţinut că la data de 3 iulie 2004, numitul B.C. l-a agresat pe numitul E.F., cauzându-i o fractură de mandibulă. Conform certificatului medico-legal nr. 393 din 12 iulie 2004 eliberat de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmaţiei partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 60-70 zile de îngrijiri medicale.
Cercetările au fost efectuate în cauza înregistrată sub nr. 691/P/2004 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, iar după începerea urmăririi penale faţă de B.C., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., dosarul a fost repartizat inculpatului B.N.
La 26 iulie 2004, denunţătorul B.V., tatăl lui B.C. i-a angajat avocat fiului său şi l-a anunţat pe inculpat.
Cu acest prilej, inculpatul i-a spus denunţătorului că avocatul nu îl va putea ajuta, pentru că acuzaţia adusă fiului este foarte gravă, însă dacă doreşte, îl poate el ajuta, în sensul că va administra probatoriul în dosarul cauzei într-un mod care să conducă la adoptarea unei soluţii de netrimitere în judecată. Pentru aceasta inculpatul i-a pretins denunţătorului o sumă de bani. Speriat de consecinţele unei condamnări penale a fiului său, denunţătorul a fost de acord cu cererea inculpatului şi i-a dat acestuia 500 euro pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care fiul său era învinuit.
După primirea sumei de bani inculpatul i-a spus denunţătorului ca fiul său să se împace cu numitul E.F. şi cu ocazia audierilor să solicite examinarea medico-legală a părţii vătămate. Cu acelaşi prilej i-a spus denunţătorului că va vorbi cu partea vătămată să se prezinte la medicul legist pentru reexaminare.
Inculpatul a administrat probatoriul în Dosarul nr. 691/P/2004 în modul arătat iar în urma reexaminării părţii vătămate Serviciul Medico-Legal judeţean Baia Mare a concluzionat că în urma evoluţiei clinice favorabile, leziunile suferite de partea vătămată E.F. au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Ca urmare a împăcării lui B.C. cu partea vătămată şi întrucât numărul de zile de îngrijiri medicale atrăgea o altă încadrare juridică, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 182 C. pen. şi încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen.
S-a reţinut că declaraţiile prin care părţile în cauză arătau că se împacă, cât şi declaraţia de învinuit a lui B.C., au fost luate fără participarea avocatului ales.
De asemenea, relevant pentru modul în care s-a administrat probatoriul este şi faptul că, deşi pe declaraţia tipizată şi înseriată de învinuit se consemnează că a fost audiat în data de 17 august 2004, în continuarea acestei declaraţii se consemnează următoarele „Azi, data de 06 august 2004, am dat numitului E.F., suma de 50.000.000 lei ca împăcare".
Apărarea inculpatului, susţinută de martorul U.Ş. în sensul că nu s-ar fi dat nici o sumă de bani lucrătorului de poliţie, că denunţătorul B.V. ar fi cheltuieli banii în interes personal şi că ar fi apreciat că a dat bani poliţistului pentru a nu fi certat de soţia sa a fost înlăturată, ea necoroborându-se cu nici o probă a cauzei.
S-a apreciat că fapta inculpatul B.N., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. 691/P/2004 al Parchetului de pe lângă Sighetu Marmaţiei, în luna august 2004 a pretins şi primit de la denunţătorul B.V., suma de 500 euro pentru a administra probatoriul în cauză, în favoarea fiului denunţătorului, numitul B.C. - învinuit în cauza menţionată pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. - acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În legătură cu infracţiunea descrisă la pct. I.3 din rechizitoriu s-a reţinut că în anul 2005-2006 denunţătorul P.C. a fost audiat în cauza penală de către inculpatul B.N., ofiţer de cercetări penale, în cauza penală nr. 973/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei pentru comiterea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
Denunţătorul P.C. deşi avea angajat ca avocat pe martorul I.B., a fost chemat de inculpat la biroul său singur, pretinzându-i suma de 500 euro, susţinând că prin influenţa pe care ar avea-o pe lângă primul procuror al parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei B.L., ar determina-o pe aceasta să dispună o soluţie de netrimitere în judecată. Suma pretinsă urma să fie împărţită între inculpat şi procurorul de caz.
Întrucât se considera nevinovat, denunţătorul P.C. a refuzat să-i dea inculpatului suma pretinsă, afirmând că ar fi dispus să presteze câteva zile de muncă la construcţia casei inculpatului.
Denunţătorul P.C. a reuşit să înregistreze parţial discuţia cu inculpatul, pe telefonul mobil.
Ulterior, denunţătorul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 973/P/2005 din 15 februarie 2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Apărările formulate de inculpatul B.N. în sensul că denunţătorul ar fi vrut să se răzbune pe el pentru că „l-a băgat la închisoare" au fost înlăturate.
Astfel s-au considerat că declaraţiile martorilor A.R.F., C.B.M. şi V.S. nu sunt relevante în cauză, nerezultând că denunţătorul ar fi autorul unor asemenea demersuri împotriva inculpatului.
S-a mai constatat că denunţul formulat de P.C. se coroborează cu declaraţiile martorilor K.R., P.I., P.D., B.I. şi B.A. şi cu înregistrarea efectuată de denunţător cu telefonul mobil.
În final s-a apreciat că fapta inculpatul B.N., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. 973/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în toamna anului 2005, a pretins de la denunţătorul P.C. - învinuit în cauza menţionată pentru comiterea infracţiunii de fals prevăzută de art. 288 alin. (1) şi art. 290 C. pen.
S-a apreciat că fapta inculpatul B.N. care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară însărcinat să efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. 973/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei în toamna anului 2005 a pretins denunţătorului P.C., cercetat pentru faptele arătate, suma de 500 euro lăsând să se creadă că, prin influenţa pe care o are faţă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, îl va determina pe acesta să adopte o soluţie de netrimitere în judecată a denunţătorului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Relativ la infracţiunea descrisă la pct. I.4 din rechizitoriu s-a reţinut că la data de 6 ianuarie 2008, denunţătorul B.I.A. a comis un accident rutier pe DJ 186 în localitatea Bârsana, jud. Maramureş în urma căruia victima Ş.V. a decedat.
Cercetările privind împrejurările comiterii accidentului rutier au fost efectuate în cauza penală nr. 55/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, dosarul fiind repartizat inculpatului B.N. spre soluţionare.
În cadrul actelor premergătoare, inculpatul l-a audiat pe denunţătorul B.I.A. care era cercetat pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen.; prilej cu care i-a spus că deşi s-a împăcat cu aparţinătorii victimei, acest lucru nu îl absolvă de răspundere penală.
Totodată, i-a mau spus denunţătorului că în cauză s-ar impune efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice privind dinamica producerii accidentului şi stabilirea culpelor, expertiză care va trebui să fie plătită de denunţător şi care poate costa peste 1000 euro, iar concluziile expertizei îi pot fi defavorabile.
După comunicarea acestor aspecte în legătură cu probaţiunea ce trebuie administrată şi eventualele consecinţe, inculpatul i-a pretins denunţătorului suma de 500 euro pentru a nu dispune administrarea celui mijloc de probă.
Ca urmare, în ianuarie 2008 denunţătorul i-a remis inculpatului suma de 350 euro urmând ca restul de 150 euro să îi dea vând va avea bani.
Potrivit înţelegerii inculpatul nu a mai dispus efectuarea expertizei tehnico-ştiinţifice în cauză, şi a propus începerea urmăririi penale, propunerea fiind confirmată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
După aceasta B.I.A. nu a mai vrut să-i dea inculpatului diferenţa de 150 euro, autodenunţându-se.
În faza de urmărire penală denunţătorul a solicitat restituirea sumei de bani dată ca mită inculpatului.
S-a constatat de către instanţă că denunţul formulat de B.I.A. se coroborează cu înregistrările efectuate în baza autorizaţiei nr. 1/2008 emisă de Curtea de Apel Cluj şi cu modul în care a fost administrat probatoriul în cauză în care sus-numitul denunţător era cercetat, dosar în care expertiza tehnico-ştiinţifică era absolut necesară în condiţiile în care accidentul de circulaţie s-a soldat cu victime.
Totodată, instanţa a apreciat că declaraţiile denunţătorului din datele de 12 şi 13 martie 2008 se impun a fi înlăturate întrucât au fost luate înainte de începerea urmăririi penale la 27 martie 2008, iar procurorul nu a încheiat proces verbal conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen.
De asemenea, s-a considerat că nici citirea declaraţiilor aceleiaşi persoane în faţa instanţei, în condiţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., nu urmează a fi avute în vedere la judecarea cauzei întrucât declaraţiile au fost obţinute ilegal, conform art. 64 alin. (2) din cod.
În final, s-a apreciat că fapta inculpatului B.N. care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în Dosarul nr. 55/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei în luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500 euro şi a primit efectiv suma de 350 euro de la denunţătorul B.I.A. - cercetat în cauza menţionată pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen. - pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-ştiinţifică pentru determinarea împrejurării comiterii accidentului rutier, act privitor la îndatoririle de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Privitor la infracţiunea descrisă la pct. I.5 din rechizitoriu s-a reţinut că la data de 18 ianuarie 2008 cetăţeanul maghiar H.I. a comis o infracţiune la regimul rutier, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având dreptul de a conduce suspendat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
După începerea urmăririi penale dosarul cauzei cu nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei a fost repartizat inculpatului B.N.
Cu prilejul audierii martorului H.I. la biroul inculpatului a fost prezent şi denunţătorul K.R.A. care a asigurat o traducere provizorie, până la desemnarea unui traducător autorizat cetăţeanului maghiar care nu cunoştea limba română. Denunţătorul împrumutase martorului arătat, care îi era prieten, maşina cu care fusese surprins în trafic.
În acelaşi cadru, inculpatul i-a lăsat să înţeleagă denunţătorului că el poate instrumenta în mod favorabil dosarul martorului H.I. dar că, pentru aceasta vor trebui să plătească ceva, fără să menţioneze suma sau bunurile pretinse.
Urmare acestor discuţii, la 23 ianuarie 2008, când a fost audiat ca martorul în Dosarul penal nr. 105/P/2008 denunţătorul i-a dat inculpatului un parfum. Inculpatul a primit bunul, însă i-a spus denunţătorului că trebuie să se mai întâlnească o dată. La 30 ianuarie 2008 l-a chemat pe denunţător la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Inculpatul a intrat în sediul parchetului şi a revenit după scurt timp spunându-i denunţătorului că prietenul săi va primit o amendă şi îşi va putea ridica permisul de conducere. După aceasta inculpatul i-a pretins denunţătorului K.R.A. suma de 150 lei, sumă pe care acesta i-a remis-o inculpatului.
Înainte de soluţionarea cauzei inculpatul i-a mai pretins denunţătorului încă două parfumuri bărbăteşti, bunuri care i-au fost remise la 12 februarie 2008.
Cele trei parfumuri au fost evaluate la 30 euro.
În faza de urmărire penală denunţătorul K.R.A. a solicitat restituirea sumei de 150 lei şi 30 euro - valoarea parfumurilor date ca mită inculpatului.
Apărările formulate de inculpat în sensul că nu a comis această infracţiune, că a solicitat două parfumuri de la denunţător însă după finalizarea cercetării, dar că nu a luat aceste parfumuri întrucât nu erau de calitate, fiind apă de colonie, au fost înlăturate, necoroborându-se cu nicio probă din dosar.
Astfel s-a considerat că denunţul formulat de K.R.A. şi declaraţia dată în cursul urmăririi penale, se coroborează cu declaraţia martorului H.I. şi cu notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate legal şi cu imaginile surprinse şi înregistrate la data de 30 ianuarie 2008, dar şi cu actele din Dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei instrumentat de inculpatul B.N. în care a propus scoaterea de sub urmărire penală a martorului arătat şi aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen.
S-a apreciat, că fapta inculpatului B.N., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în Dosarul nr. 105/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, la începutul anului 2008, a pretins şi primit de la denunţătorul K.R.A. suma de 150 lei şi trei parfumuri pentru a administra probatoriile în cauză în favoarea martorului H.I. învinuit în acea cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 - acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Referitor la infracţiunea descrisă la pct. I.6 din rechizitoriu s-a reţinut că la începutul lunii ianuarie 2008, inculpatului i-a fost repartizată spre soluţionare cauza penală înregistrată sub nr. 97/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei privind pe denunţătorul H.V., faţă de care la 21 ianuarie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2008 constând în aceea că, la 14 ianuarie 2008, a condus pe drumurile publice un autovehicul având numerele de înmatriculare provizorii expirate de o zi.
Denunţătorul a fost citat la 23 ianuarie 2008 la sediul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei unde inculpatul B.N. i-a adus la cunoştinţă că pentru fapta comisă poate fi trimis în judecată şi condamnat şi că de asemenea i se va anula permisul de conducere.
După ce i-a spus acestea, inculpatul a pretins de la denunţător suma de 500 euro pentru a-i instrumenta în mod favorabil dosarul cauzei, pentru a fi evitate consecinţele unei eventuale condamnări. Astfel, inculpatul a spus că va audia martori din care să reiasă faptul că este o persoană cu un comportament bun în societate şi va propune să i se aplice o amendă cu caracter administrativ, iar permisul nu îi va fi anulat.
Totodată, inculpatul i-a mai spus denunţătorului că va discuta cu procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, pentru a confirma propunerea pe care el o va face.
La 23 ianuarie 2008 denunţătorul H.V. i-a dat inculpatului suma de 400 euro iar la 24 ianuarie 2008 încă 150 euro, în faţa parchetului, unde, după ce a intrat a revenit la scurt timp şi i-a comunicat denunţătorului că a vorbit cu primul procuror, iar acesta urmează să confirme propunerea.
Acest lucru nu a fost real, întrucât inculpatul nu a discutat cu primul procuror, ci doar s-a interesat la ce procuror este distribuit dosarul.
În faza de urmărire penală denunţătorul a cerut restituirea sumelor de 400 euro şi 150 euro dată inculpatului.
Apărările formulate de inculpat în sensul că nu a comis această faptă şi că a procedat la audierea denunţătorului H.V. şi a prietenei acesteia B.M., că s-a deplasat la parchet pentru a discuta soluţia cu procurorul A. şi că acesta i-a spus că se poate aplica o sancţiune cu caracter administrativ după ascultarea a trei martori privind conduita făptuitorului că nu a avut nici o discuţie cu denunţătorul şi că la 30 ianuarie 2008 i s-a pregătit un flagrant, care nu a reuşit, au fost înlăturate de instanţă, ca fiind în contradicţie cu materialul probator al cauzei.
Astfel s-a considerat că denunţul formulat de H.V. se coroborează cu declaraţiile martorilor M.C.Ş., N.I. şi B.I.B., cu modul de administrare a probatoriului în Dosarul nr. 97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei în care era cercetat denunţătorul şi cu notele de redare a convorbirilor telefonice şi a discuţiilor interceptate ambiental în mod legal în baza ordonanţei provizorii emise la 29 ianuarie 2008 de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj confirmată prin încheierea nr. 1 din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, şi a Autorizaţiei nr. 1 din 31 ianuarie 2008.
Totodată, instanţa a apreciat că declaraţia denunţătorului H.V. din 30 ianuarie 2008 luată înaintea începerii urmăririi penale care a avut loc la 27 martie 2008, deci în faza actelor premergătoare, trebuia înlăturată întrucât procurorul nu a încheiat proces verbal conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen.
De asemenea nici citirea declaraţiei acestui martor, în temeiul art. 327 alin. (3) din acelaşi cod, nu urmează a fi avută în vedere la judecarea cauzei fiind obţinută ilegal, conform art. 64 alin. (2) din cod.
S-a apreciat că fapta inculpatului B.N., care, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Poliţiei Municipiului Sighetu Marmaţiei, însărcinat să efectueze acte de cercetare penală în Dosarul nr. 97/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500 euro şi a primit efectiv 400 euro de la denunţătorul H.V., cercetat în cauza menţionată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, pentru a administra probatoriul în favoarea denunţătorului, acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Fapta aceluiaşi inculpat de a pretinde de la acelaşi denunţător suma de 500 euro, din care a primit efectiv 400 euro, lăsând să se creadă că prin influenţa pe care o are la procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, îi va determina pe aceştia să adopte o soluţie de netrimitere în judecată a denunţătorului în acelaşi Dosar nr. 97/P/2008 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza textelor legale arătate, pentru cele şapte infracţiuni săvârşite, instanţa a aplicat inculpatului pedepse privative de libertate orientate înspre minimul legal ţinând seama, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de pericolul social al faptelor, de calitatea inculpatului de ofiţer de poliţie judiciară, de lipsa antecedentelor penale şi de conduita anterioară bună în familie şi societate, dovedită în acte şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în circumstanţiere T.G. şi M.I.
Faţă de numărul mare de infracţiuni instanţa a considerat că se impune aplicarea unui spor de concurs de 6 luni închisoare.
Privitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute la pct. I.2 şi I.5 din rechizitoriu din infracţiunile de luare de mită în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., aceasta s-a considerat nefondată.
Astfel s-a constatat că în primul caz de la pct. I.2 din rechizitoriu, inculpatul a pretins de la denunţătorul B.V. suma de 500 euro în luna august 2004 când efectua acte de urmărire penală în Dosarul nr. 691/P/2004 finalizat la 5 octombrie 2004, iar în al doilea caz de la pct. I.5 din rechizitoriu inculpatul a pretins şi primit parfumurile şi 150 lei de la denunţătorul K.R.A., în timp ce efectua acte de urmărire penală în Dosarul nr. 105/P/2008 cu privire la martorul H.I., respectiv la datele de 23 şi 31 ianuarie 2008, dosarul fiind finalizat la 1 februarie 2008.
Instanţa a fost în imposibilitatea de a-i audia pe martorii B.I.A., H.V., H.I. şi K.R.A., cu toate că au fost citaţi la mai multe termene de judecată, inclusiv cu mandate de aducere, astfel că s-a dispus citirea declaraţiilor date la urmărirea penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Privitor la declaraţiile martorilor B.I. şi H.V., aceştia nu au putut fi interogaţi de inculpat, nici în faza de urmărire penală nici în faţa instanţei, situaţie în care declaraţiile acestora au fost înlăturate. Ca încălcând dispoziţiile art. 6 paragr. 1 şi 3 lit. d) din C.E.D.O.
Referitor la declaraţiile martorilor H.I. şi K.R.A. date în faza de urmărire penală, acestea au fost luate în considerare la pronunţarea hotărârii, cei doi martori neputând fi audiaţi în cadrul cercetării judecătoreşti ei fiind plecaţi din ţară la adrese necunoscute.
S-a mai reţinut că la urmărirea penală martorul H.I. a fost ascultat la 17 aprilie 2008 în prezenţa celor doi avocaţi aleşi ai inculpatului, iar în aceeaşi zi, la ascultarea martorului K.R.A., avocaţii nu au mai participat urmând să plece la Cluj, întocmindu-se proces-verbal în aceeaşi zi orele 18.00.
În legătură cu apărările inculpatului în sensul că în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu i s-au prezentat toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, acestea s-au considerat nefondate.
Astfel, a rezultat că procurorul i-a adus la cunoştinţă inculpatului întreg materialul de urmărire penală, el declarând că nu are nici o obiecţie cu privire la modul de administrare şi că nu solicită nici o probă în această fază a procesului penal, că nu se consideră vinovat şi că nu doreşte să dea declaraţii în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal inculpatul B.N., care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 10 C. proc. pen. a susţinut că hotărârea atacată este fundamentată pe un act de sesizare lovit de nulitate, pe acte de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi pe o cercetare judecătorească incompletă şi desfăşurată cu înfrângerea legii.
Astfel, prin primul motiv de casare s-a susţinut că prezentarea materialului s-a făcut doar pentru două infracţiuni prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) din art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte, ceea ce ar impune restituirea cauzei la procuror.
De asemenea, s-a mai susţinut că prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru fapte pentru care nu există act de punere în mişcare a acţiunii penale.
Totodată s-a mai susţinut că începerea urmăririi penale s-a făcut la 27 martie 2008, fără indicarea actelor premergătoare efectuate şi că tot astfel extinderea urmăririi penale dispusă prin rezoluţiile din 9 aprilie 2008, 15 aprilie 2008 şi 18 aprilie 2008 nu au la bază acte care să fi fost indicate în concret.
S-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite cerinţele art. 332 alin. (2) C. proc. pen. pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Prin al doilea motiv de casare s-a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturilor lor şi să reglementeze soluţia procesului.
S-a menţionat în acest sens să nu a rezultat imposibilitatea ascultării martorilor B.I.A., H.V., K.R.A. şi H.I. şi că se impune reluarea judecăţii în vederea audierii acestor persoane.
S-a mai susţinut că instanţa a avut în vedere denunţurile formulate de B.I.A. şi H.V., dar şi înregistrări ale unor convorbiri ale acestora cu inculpatul obţinute în faza actelor premergătoare, lipsind procesul verbal întocmit de procuror.
Tot astfel s-a susţinut că denunţătorii au fost ascultaţi ca martori deşi ei s-au constituit părţi civile cu sumele de bani ori cu echivalentul bunurilor date inculpatului şi că s-au încălcat dispoziţiile art. 82 C. proc. pen., impunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 197 din acelaşi cod.
De asemenea s-a mai susţinut că instanţa a respins cererea de confruntare formulată în condiţiile art. 87, art. 88 C. proc. pen.
În sfârşit, s-a menţionat că hotărârea de condamnare este greşită, nefiind fundamentată decât pe baza unui material probator ilegal obţinut.
S-a solicitat casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar achitarea pentru inexistenţa faptelor.
Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, dar şi sub toate aspectele şi conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată nefondat recursul declarat de inculpat.
I. Din actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul B.N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6/P/2008 din 23 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, verificat de procurorul şef al acestui serviciu, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 222 din OUG nr. 43/2002.
Prin dispozitivul acestui rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru faptele descrise la pct. I.1, I.2, I.3 şi I.5 şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunile de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) şi 2 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 descrise la pct. I.1, I.2, I.4, I.5 şi I.6 (5 fapte) şi de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 descrise la pct. I.3 şi I.6 din rechizitoriu (2 fapte).
Acest act de sesizare a instanţei cuprinde toate datele prevăzute de art. 263 C. proc. pen. respectiv faptele şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, menţiunile prevăzute de art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, faptele reţinute în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsurile preventive luate şi durata lor şi dispoziţia de trimitere în judecată.
Premergător acestui act, la 22 mai 2008 între orele 11-13, potrivit art. 250 C. proc. pen. procurorul, aşa cum rezultă din procesul verbal aflat în dosar, l-a chemat pe inculpat în faţa sa, i-a pus în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i încadrarea juridică a faptelor săvârşite, i-a asigurat posibilitatea de a lua cunoştinţă de material şi l-a întrebat dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare.
În prezenţa avocatului ales inculpatul a luat cunoştinţă de întreg materialul de urmărire penală, nu a făcut obiecţiuni la modul lui de administrat, menţionând că nu are de formulat cereri în probaţiune în această fază procesuală, că se consideră nevinovat şi că nu doreşte să facă alte declaraţii în prezenta cauză.
Aşa fiind, au fost respectate garanţiile conferite inculpatului de acest text, nefiind incidente nulităţi din cele prevăzute de art. 197 C. pen.
Împrejurarea că, în prima parte a procesului verbal seria 3 nr. 0186008 aflat la fila 318 din dosarul de urmărire penală, vol. 1, se menţionează pe scurt calitatea de inculpat a recurentului B.N. în Dosarul nr. 6/P/2008 pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nt.78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., nu poate atrage nulitatea acestui act, întrucât procurorul şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de art. 250 C. proc. pen. de a-l informa pe inculpat despre toate probele strânse, în scopul de a obţine contribuţia acestuia la verificarea probelor şi formularea de apărări.
Deşi la prezentarea materialului inculpatul avea posibilitatea de a combate încă din faza de urmărire penală imputarea care i-a fost adusă, recurentul nu a valorificat acest drept, declarând sub semnătură proprie, în prezenţa avocatului să nu are de formulat cereri în probaţiune.
De altfel, pentru toate cele şapte infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a luat cunoştinţă încă de la începerea urmăririi penale împotriva sa, prin rezoluţiile din 27 martie 2008 în cazul H.V. şi B.I.A., 9 aprilie 2008 în cazul I.C., 15 aprilie 2008 în cazul K.R.A. şi P.C. şi 18 aprilie 2008 în cazul B.
Potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în baza art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
În speţă, în vederea începerii urmăririi penale procurorul a ţinut seama de denunţurile persoanelor arătate, din care nu rezultau cazuri de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, conform textului evocat şi aşa fiind, el a procedat corect dispunând începerea urmăririi penale.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate în sensul existenţei unor nulităţi, referitoare la sesizarea instanţei din cele prevăzute de art. 197 alin. (2) cu referire la art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. care să conducă la restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 pentru refacerea urmăririi penale nu pot fi primite, fiind neîntemeiată.
II: Referitor la susţinerea din recurs în sensul că s-ar impune reluarea judecăţii de către prima instanţă întrucât nu a rezultat imposibilitatea ascultării denunţătorilor B.I.A., H.V., K.R.A. şi H.I., aceasta nu poate fi primită.
Din actele dosarului se constată că prima instanţă s-a preocupat ca aceste persoane să fie ascultate în cadrul cercetării judecătoreşti, dispunându-se citarea lor la mai multe termene, cu mandate de aducere la adresele cunoscute din ţară şi apoi la adrese din străinătate.
A rezultat, cu toate eforturile instanţei că acest lucru nu a fost posibil.
Referitor la B.I.A. şi H.V., instanţa de fond a constatat că ei nu au putut fi interogaţi de inculpat nici în faza de urmărire penală şi nici în cadrul cercetării judecătoreşti iar declaraţiile date de ei înaintea începerii urmăririi penale, în condiţiile nerespectării dispoziţiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen. nu pot constitui mijloc de probă.
În această situaţie, instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe celelalte probe legal administrate.
Ca atare, critica formulată în sensul că prima instanţă a făcut o cercetare judecătorească incompletă prin neaudierea acestor persoane nu poate fi primită.
Relativ la susţinerea din recurs că denunţătorii au fost nelegal ascultaţi ca martori, deşi s-au constituit părţi civile cu sumele sau echivalentul bunurilor date inculpatului nici aceasta nu poate fi primită.
Din examinarea actelor dosarului se constată că persoanele care au depus denunţuri, au făcut declaraţii în cauză în calitate de martori, pentru ele operând cazul de nepedepsire prevăzut de art. 255 alin. (3) C. pen.
Împrejurarea că aceste persoane au solicitat restituirea sumelor sau echivalentul bunurilor date inculpatului nu le conferă calitatea de părţi civile întrucât dreptul lor este consfinţit de dispoziţiile art. 258 alin. (3) C. pen. coroborate cu cele ale art. 61 din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în cazul când aceasta denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea fapt, condiţie îndeplinită în speţă.
Ca atare, referitor la persoanele denunţătoare care au fost ascultate cu respectarea legii, nu sunt incidente nulităţile prevăzute de art. 197 ori dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
Privitor la înregistrările convorbirilor purtate telefonic ori ambiental de către inculpat, acestea s-au făcut legal, cu confirmarea sau autorizarea judecătorului, întocmindu-se procese verbale de certificare.
În legătură cu susţinerea din recurs în sensul greşitei respingeri de către prima instanţă a cererii de confruntare între martorii U.Ş. propus de inculpat şi B.V., se constată aceasta a fost legal dispusă de prima instanţă, neexistând contraziceri sau aspecte de lămurit care să facă necesară reaudierea acestor persoane.
De altfel, atunci când a fost ascultat atât inculpatul personal cât şi prin apărător, procurorul şi instanţa au avut putinţa să pună întrebări martorilor.
III. Referitor la susţinerea din recurs în sensul că se impune achitarea inculpatului pentru inexistenţa faptelor, această critică urmează a fi analizată în baza motivului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Din actele dosarului se constată că instanţa a administrat toate probele necesare stabilirii adevărului în cauză şi că în mod corect a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Astfel, inculpatul recurent B.N., ofiţer de poliţie judiciară, cu grad de subcomisar de poliţie, a ocupat postul de ofiţer specialist II la Biroul Cercetări Penale din cadrul Poliţiei Sighetu Marmaţiei şi profitând de funcţia deţinută a pretins şi primit bani şi bunuri în vederea instrumentării în mod favorabil unor părţi din dosarele penale pe care le avea în lucru prin administrarea sau neadministrarea unor mijloace de probă, prin propunerea unor anumite soluţii oro promisiunea că va interveni pe lângă procurori, lăsând să se creadă că are influenţă asupra acestora, pentru a dispune soluţii favorabile persoanelor cercetate.
Probele administrate în cauză au confirmat că:
1. La începutul anului 2004 a pretins de la martora I.A. suma de 100 euro şi a primit această sumă de la fiica acesteia I.C. pentru administrarea probatoriului în favoarea martorului I.I. - în Dosarul penal nr. 353/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul martorei I.C., declaraţiile martorilor I.A., I.I., K.I. probe coroborate cu actele din dosarul penal instrumentat.
2. În luna august 2004 a pretins şi primit de la denunţătorul B.V. suma de 500 euro pentru a administra probatoriul în favoarea lui B.C. învinuit pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. în Dosarul penal nr. 691/P/2004 al aceluiaşi parchet, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul şi declaraţiile martorilor B.V., B.C. coroborate cu actele din dosarul penal menţionat.
3. În toamna anului 2005 a pretins de la denunţătorul P.C., învinuit în cauza penală nr. 973/P/2005 a aceluiaşi parchet, de săvârşirea infracţiunii de fals prevăzută de art. 288 şi art. 290 C. pen., suma de 500 euro lăsând să se creadă că prin influenţa pe care o are la prim-procurorul parchetului, îl va determina pe acesta să adopte o soluţie de netrimitere în judecată, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul şi declaraţiile martorului P.C., declaraţiile martorilor B.R., P.I., P.D., B.I. şi B.A. şi înregistrarea convorbirii cu inculpatul efectuată de denunţător cu telefonul mobil.
4. În luna ianuarie 2008 a pretins suma de 500 euro şi a primit efectiv suma de 350 euro de la denunţătorul B.I.A. cercetat în Dosarul nr. 55/P/2008 al aceluiaşi parchet pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, pentru a nu administra în cauză o expertiză tehnico-ştiinţifică pentru determinarea împrejurărilor comiterii accidentului rutier, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul formulat de B.I.A. coroborat cu înregistrările convobirilor inculpatului cu denunţătorul, legal efectuate şi cu actele dosarului penal menţionat.
5. La începutul anului 2008 a pretins şi primit de la denunţătorul K.R.A. suma de 150 lei şi 3 parfumuri pentru a administra, în Dosarul penal nr. 105/P/2008 al aceluiaşi parchet, pe care îl avea în lucru, probatoriul în favoarea martorului H.I. învinuit în acea cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul formulat de K.R.A. şi declaraţiile acestuia, declaraţia martorului H.I. şi notele de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate şi imaginile surprinse şi înregistrate la 30 ianuarie 2008, precum şi actele dosarului menţionat;
6. În luna ianuarie 2008 a pretins de la denunţătorul H.V. învinuit în Dosarul penal nr. 97/P/2008 al aceluiaşi parchet pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, suma de 500 euro, din care a primit efectiv suma de 400 euro, pentru a administra probatoriul în favoarea acestuia, lăsând totodată să se creadă că prin influenţa pe care o are îi va determina pe procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei să adopte soluţia de netrimitere în judecată a denunţătorului, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 şi de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000. În acest sens sunt denunţul formulat de H.V., declaraţiile martorilor M.C.Ş., N.I., B.I.B., notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi denunţător şi actele din dosarul penal menţionat.
Întrucât soluţia de condamnare, la pedepse situate în mod corect înspre minimul legal având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este conformă cu probele de vinovăţie administrate nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de recurentul inculpat.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate şi nerezultând aspecte de fapt şi de drept care pot fi luate în considerare din oficiu ca motive de casare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.N., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat cu suma de 350 lei.
Se va stabili ca suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 1 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 1 aprilie 2008 la 10 noiembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 lei onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3825/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
