ICCJ. Decizia nr. 3721/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3721/2009
Dosar nr. 3403/1/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135/P din 20 august 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul 4821/103/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului G.I.F. (cetăţenie română, studii -12 clase, fără ocupaţie, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale), la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe timp de 1 an după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) Cod pen. - art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea - de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe timp de 1 an după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC ";C."; Pecineaga, Constanţa.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC ";M.P."; SRL, cu sediul în com. D.R., jud. Neamţ.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. proc. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ";F.T.C."; SRL Roman, să plătească părţii civile SC ";C."; SA suma de 3.064.496,07 lei, actualizată la data executării părţii civile SC ";M.P."; SRL suma de 50054,96 RON.
S-a menţinut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanţa nr. 1/P din 24 august 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi procesul-verbal încheiat la 31 august 2007 de I.P.J. Neamţ, asupra bunurilor aparţinând inculpatului, respectiv:
- apartament situat în mun. Roman, str. S., jud.Neamţ;
- apartament situat în mun. Roman, str. P.D., jud.Neamţ:
- autoturism O., cu nr. de înmatriculare XXX.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1000 RON cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.I.F., susţinând în principal, că este nevinovat, prima instanţă printr-o greşită evaluare a probelor şi reţinând o greşită situaţie de fapt l-a condamnat. A susţinut că nu a acţionat cu intenţia inducerii în eroare a părţii vătămate, prin emiterea de instrumente de plată, cunoscând că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară.
Prin Decizia penală nr. 151 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul, în termen legal, a atacat-o cu recurs.
Prin motivele de recurs a reiterat criticile formulate în faţa instanţei de apel.
Secţia penală de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1299 din 8 aprilie 2009, constatând că hotărârile supuse recursului sunt legale şi temeinice, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva Deciziei nr. 1299 din 8 aprilie 2009, pronunţată de Secţia penală de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare la 17 aprilie 2009, condamnatul G.I.F., invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Fiind citat, prezent în faţa Înaltei Curţi, astăzi, 10 noiembrie 2009, contestatorul condamnat a cerut să se ia act că îşi retrage contestaţia.
Având în vedere declaraţia contestatorului prin care înţelege să retragă calea extraordinară de atac - aceea a contestaţiei în anulare -;
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia de retragere a cererii de contestaţie în anulare formulată de contestatorul G.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 1299 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1450/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1451/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
