ICCJ. Decizia nr. 1451/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1451/2009
Dosar nr. 1113/59/2008
Şedinţa publică din 17 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 19 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului D.G. formulată împotriva rezoluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 180/P/2008 şi dosarul nr. 933/II/2/2008.
S-a reţinut că petentul, aflat la acea dată în Penitenciarul de maximă siguranţă Arad, a formulat o plângere penală împotriva făptuitorilor H.D. şi L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 272 C. pen., art. 289 şi art. 291 C. pen., motivând că aceştia, în calitate de director şi, respectiv, şef birou evidenţă al Penitenciarului Arad, în mod abuziv au reţinut corespondenţa şi au întocmit în fals un proces-verbal în care au consemnat că petentul a refuzat primirea corespondenţei
Prin rezoluţia nr. 180/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerii H.D. şi L.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reţinere de înscrisuri, fals intelectual şi uz de fals, prevăzute art. 246, art. 272 C. pen., art. 289 şi art. 291 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 272 C. pen., nu sunt întrunite din punct de vedere subiectiv elementele constitutive prevăzute de lege, iar infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., nu există.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost verificată, la plângerea petentului, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, care a menţinut-o, respingând plângerea petentului prin rezoluţia nr. 933/II/2/2008 din 26 septembrie 2008.
Plângerea petentului adresată instanţei de judecată împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa penală nr. 11 din 19 ianuarie 2009.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.G., care nu a dezvoltat în scris nici un motiv, deşi a beneficiat de amânarea cauzei, acordându-i-se un termen pentru pregătirea apărării.
Petentul a solicitat instanţei de recurs să i se comunice hotărârea primei instanţe, cerere ce i-a fost respinsă, întrucât nu instanţa de recurs asigură comunicarea hotărârilor pronunţate de instanţele de fond, în speţă, comunicarea redactării hotărârii nu este obligatorie, conform art. 360 C. proc. pen., iar petentului i s-a acordat posibilitatea de a-şi pregăti apărarea, inclusiv prin obţinerea unei copii xerox de pe actele din dosar, cauza fiind amânată în recurs pentru acest motiv la data de 20 martie 2009.
În aceste condiţii, Înalta Curte a procedat la examinarea din oficiu a sentinţei primei instanţe, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constatând că aceasta este legală şi temeinică.
În mod corect a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror faţă de intimaţii H.D. şi L.A., ofiţeri la Penitenciarul Arad, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 272 C. pen., art. 289 şi art. 291 C. pen.
Din cercetările efectuate a rezultat că, în privinţa corespondenţei juridice a deţinutului, făptuitorii au procedat conform Ordinului ministrului justiţiei nr. 2860/2000, clasând la dosarul de deţinere actele, după ce erau aduse la cunoştinţa destinatarului.
Petentul a făcut referire la încheierile judecătorului delegat, prin care i s-a admis plângerea şi s-a dispus restituirea corespondenţei juridice, ceea ce ar dovedi, în opinia petentului, abuzul comis de cei doi făptuitori.
Este de observat că prin încheierea din dosarul nr. 1515 din 30 octombrie 2007 din data de 2 noiembrie 2007, judecătorul delegat a făcut o analiză a legislaţiei relevate în domeniul reclamat de petent, cu privire la corespondenţa ce priveşte situaţia juridică a deţinuţilor, respectiv Ordinul ministrului justiţiei nr. 2860/2000, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă, Legea nr. 275/2006, art. 8 din C.E.D.O., ajungând la concluzia că modalitatea în care administraţia penitenciarului a procedat nu era conformă acestor dispoziţii legale.
Prin urmare, a fost sesizată o practică greşită în general şi nu o atitudine abuzivă în privinţa unui anume deţinut, respectiv a petentului, astfel că, în mod corect s-a constatat că infracţiunii de abuz în serviciu reclamate îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv, latura subiectivă, motiv pentru care soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru această faptă este corectă.
Aceeaşi situaţie s-a apreciat şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 272 C. pen., pentru care, de asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (lipsa laturii subiective).
S-a constatat, din actele premergătoare efectuate că, uneori, petentul a refuzat să i-a cunoştinţă de corespondenţa juridică ce-i era destinată, ceea ce a determinat întocmirea unor procese-verbale constatatoare.
Nu s-a constatat ca vreunul din acestea să fie false, nu s-a constatat existenţa infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., astfel încât, pentru aceasta, s-a dispus corect neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru considerentele sus-expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 11/ PI din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3721/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1457/2009. Penal → |
|---|
