ICCJ. Decizia nr. 1450/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1450/2009
Dosar nr. 5241/100/200.
Şedinţa publică din 17 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226 din 18 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost condamnat inculpatul T.P.I., la 1500 lei amendă pentru infracţiunea de nedepunere a unor documente prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 01 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1500 lei amendă aplicată prin prezenta sentinţă.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), şi c) C. pen. şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş a fost trimis în judecată inculpatul T.P.I. pentru infracţiunea de nepredare a unor documente prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în esenţă că în calitate de administrator al SC A.G. SRL Baia Mare a refuzat să pună la dispoziţia administratorului judiciar documentele şi informaţiile prevăzute de lege în 10 zile de la data deschiderii procedurii falimentului, dispusă prin sentinţa civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureş, atitudine manifestată în mod constant până la data întocmirii actului de sesizare a instanţei.
Prin sentinţa susmenţionată s-a constatat că debitoarea SC A.G. SRL Baia Mare, al cărei administrator era inculpatul T.P.I. se află în stare de insolvenţă şi s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului, fiind numit administrator judiciar SC P.G. SRL Baia Mare. Totodată, s-a dispus obligarea debitoarei să depună la dosar actele şi informaţiile cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 şi a administratorului debitoarei să depună în termen de 10 zile de la comunicarea sentinţei a unui număr de 8 acte, respectiv bilanţul şi copii de pe registrele contabile curente, o listă completă cu toate bunurile debitoarei care să includă toate conturile şi băncile prin care debitoarea îşi rulează fondurile, datele din registrele de publicitate, o listă cu numele şi adresele creditorilor. Contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii, o listă a asociaţilor, o declaraţie prin care debitoarea îşi arată intenţia de intrare în faliment sau reorganizare pe bază de plan, o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitoare în cele 120 zile anterioare formulării cererii introductive, o declaraţie pe proprie răspundere sau un certificat de la registrul societăţilor agricole, ori, după caz, Oficiul registrului comerţului din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.
Această sentinţă a devenit irevocabilă prin Decizia civilă nr. 507 din 25 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj.
Până la data de 25 noiembrie 2007, când s-a închis procedura falimentului, inculpatul a refuzat să depună actele menţionate, acesta prezentându-se cu ele ulterior, la 14 ianuarie 2008 cu o zi înainte de al treilea termen de judecată.
S-a constatat de către instanţa de fond că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nedepunere a unor documente prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. întrucât infracţiunea s-a consumat la expirarea termenului de 10 zile de la data când inculpatul a luat la cunoştinţă de deschiderea procedurii falimentului, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006, respectiv de la data când i s-a comunicat hotărârea, sentinţa fiind definitivă şi executorie, nefiind necesară nicio notificare în acest sens. Sentinţa s-a pronunţat la 24 octombrie 2005, iar fapta a fost comisă înlăuntrul termenului de încercare de 3 ani şi 9 luni, stabilit prin sentinţa penală nr. 310 din 1 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia nr. 575 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a aplicat pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare.
S-a menţionat că deşi la data comiterii faptei, Legea nr. 85/2006 nu era în vigoare, ea îşi găseşte aplicabilitatea întrucât aceasta se află în prezent în vigoare, iar textul art. 147 din acest act normativ are corespondent în art. 145 din Legea nr. 64/1995, iar limitele pedepselor sunt identice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând să se constate că în mod greşit s-a reţinut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei anterioare întrucât fapta ce face obiectul prezentului dosar a fost comisă la data de 29 septembrie 2006 şi s-a consumat la expirarea termenului de 10 zile, respectiv la 10 octombrie 2006, deci după expirarea termenului de încercare din pedeapsa anterioară.
Prin Decizia penală nr. 102/A din 14 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.P.I. împotriva sentinţei penale nr. 226 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj Napoca suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.G. SRL Baia Mare a refuzat să pună la dispoziţia administratorului judiciar, respectiv judecătorului sindic documentele şi informaţiile prevăzute de lege în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii dispusă prin sentinţa civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureş, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Instanţa de apel a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că a luat cunoştinţă despre obligaţia de a depune documentele respective abia la data de 29 septembrie 2006, urmare a scrisorii recomandate nr. 14794 trimisă de administratorul judiciar, cu motivarea că sentinţa civilă nr. 1042/2005 a fost pronunţată la data de 24 octombrie 2005, iar la judecarea cauzei a fost prezent şi inculpatul, care a contestat starea de insolvenţă a firmei, ocazie cu care s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, precum şi obligarea acesteia de a depune la dosar actele şi informaţiile cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995. Sentinţa a fost comunicată debitoarei la 17 noiembrie 2005.
S-a constatat că inculpatul avea cunoştinţă despre această sentinţă, pe care a atacat-o cu recurs la data de 28 noiembrie 2005, în motivele de recurs s-a arătat că sentinţa a fost comunicată la 17 noiembrie 2005, că termenul de 10 zile prevăzut de art. 35 din Legea nr. 85/2006 curge de la data comunicării sentinţei, deci de la 17 noiembrie 2005, cele 10 zile împlinindu-se la data de 27 noiembrie 2005, această dată fiind data la care s-a comis infracţiunea.
Instanţa de apel a înlăturat şi apărarea inculpatului potrivit căreia nu a depus actele la data comunicării sentinţei întrucât a formulat recurs împotriva acesteia, pe motiv că nici după judecarea recursului, inculpatul nu au fost depuse actele solicitate, precum şi apărarea potrivit căreia a luat cunoştinţă despre obligaţia de a depune actele abia la data de 29 septembrie 2006 când a fost notificat de administratorul judiciar pe motiv că dispozitivul sentinţei prevede expres obligaţia debitoarei de a depune la dosar actele şi informaţiile cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995.
S-a reţinut de către instanţa de apel că în mod corect s-a constatat starea de recidivă a inculpatului, infracţiunea fiind comisă în termenul de încercare de 3 ani şi 9 luni din pedeapsa anterioară şi fiind aplicabile prevederile art. 83 C. pen., în mod legal prima instanţă a revocat suspendarea condiţionată şi a dispus executarea alături a celor două pedepse.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs inculpatul criticând-o prin aceea că în mod greşit s-a reţinut comiterea infracţiunii în termenul de încercare şi ca atare, greşit s-a reţinut starea de recidivă, că obligaţia de a depune actele la dispoziţia administratorului judiciar îi revenea inculpatului de la data notificării de către administratorul judiciar şi nu de la data comunicării sentinţei.
Recursul inculpatului este fondat.
Inculpatul T.P.I. a fost trimis în judecată şi condamnat la pedeapsa de 1500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii de nedepunere a unor documente prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen.
S-a reţinut că, în calitate de administrator al SC A.G. SRL Baia Mare, inculpatul a refuzat să pună la dispoziţia administratorului judiciar documentele şi informaţiile prevăzute de lege, în 10 zile de la data deschiderii procedurii falimentului, dispusă prin sentinţa civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureş.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 din Legea nr. 85/2006 „ refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică de a pune la dispoziţia judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condiţiile prev. de art. 35, documentele şi informaţiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f), ori împiedicarea acestora cu rea credinţă de a întocmi documentaţia respectivă, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă."
Una din condiţiile cerute de norma de incriminare, privitoare la actul de conduită interzis, necesară existenţei infracţiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 o reprezintă atitudinea inculpatului de a refuza să pună la dispoziţia administratorului judiciar, actele solicitate de acesta.
Deci elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni îl reprezintă refuzul debitorului persoană fizică de a pune la dispoziţia administratorului judiciar documentele şi informaţiile prevăzute de lege, iar pentru manifestarea refuzului debitorului, este necesară existenţa unui cereri exprese din partea administratorului judiciar.
Or, potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, refuzul inculpatului s-a manifestat începând cu data de 29 septembrie 2006 când a luat cunoştinţă de notificarea trimisă de administratorul judiciar, termenul de predare împlinindu-se la data de 9 octombrie 2006.
Astfel, la fila 10 dosar urmărire penală există copia notificării trimise de administratorul judiciar, adresată debitoarei SC A.G. SRL la data de 23 decembrie 2005, cu recomandata nr.1389, din care rezultă obligaţia acesteia de a depune la dosar, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, a actelor menţionate la art. 33 din Legea nr. 64/1995, iar la fila 32 acelaşi dosar se află adresa Oficiului Judeţean de Poştă Maramureş din care rezultă că această notificare a fost înmânată inculpatului la data de 29 septembrie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureş s-a dispus deschiderea procedurii falimentului SC A.G. SRL, şi s-a pus în vedere debitoarei sa depună la dosar actele şi informaţiile cerute de art. 33 din Legea nr. 64/1995, iar administratorului judiciar să notifice despre cele dispuse asociaţii şi creditorii cunoscuţi.
Neîndeplinirea obligaţiei de a face stabilită prin această hotărâre în sarcina debitoarei nu echivalează cu atitudinea de refuz a inculpatului, necesară existenţei infracţiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Ca atare, fapta săvârşită de inculpat se raportează la data luării la cunoştinţă a notificării trimise de administratorul judiciar cu recomandata nr. 14794, ridicată de la oficiul poştal la data de 29 septembrie 2006 şi nu de la data comunicării sentinţei civile nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureş, respectiv 17 noiembrie 2005.
Astfel, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat în mod greşit că inculpatul a comis infracţiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 înlăuntrul termenul de încercare de 3 ani şi 9 luni, stabilit prin sentinţa penală nr. 310 din 1 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 575 din 26 septembrie 2002, termen care s-a împlinit la data de 26 iunie 2006.
Deci în mod greşit s-a reţinut faţă de inculpat starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi în mod greşit s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 01 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, măsură prevăzută de dispoziţiile art. 83 C. pen.
Întrucât inculpatul a luat cunoştinţă despre notificare la data de 29 septembrie 2006 şi avea obligaţia ca în termen de 10 zile să pună la dispoziţia administratorului judiciar actele şi informaţiile solicitate, fapta a fost comisă începând cu data de 10 octombrie 2006.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul T.P.I. este fondat, în cauză fiind incident temeiul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.
În temeiul art. 385/9 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 226 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş, se va înlătura aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 83 C. pen. şi art. 71- 64 lit. a) şi b)C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.P.I. împotriva deciziei penale nr. 102A din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 226 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş.
Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 83 C. pen. şi art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 17 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1429/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3721/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
