ICCJ. Decizia nr. 1470/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1470/200.
Dosar nr. 26/81/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Curtea Militară de Apel, prin sentinţa penală nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 alin. (1) şi (8) lit. b) C. proc. pen. formulată de petiţionarul B.S. menţinând în totalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., rezoluţia procurorului de caz din 14 noiembrie 2008 dată în dosar nr. 610/P/2006 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel prin care s-a dispus la sesizarea petiţionarului în cauză, în calitate de persoană vătămată neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul procuror-militar, cpt. magistrat S.V. din cadrul Parchetului Militar Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen. cu motivarea că faptele reclamate nu există, fiind aplicabile prevederile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa, în baza examenului propriu asupra actelor premergătoare din dosar nr. 610/P/2006 a considerat, în consens cu rezolvarea juridică adoptată prin rezoluţia atacată confirmată în cadrul controlului administrativ prevăzut de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia din 3 ianuarie 2007 a procurorului general al organului judiciar sus-menţionat, ca soluţiile în sine de neîncepere a urmăririi penale cu respectarea normelor de drept penal şi procesual în materie, defavorabile petiţionarului în cauză, în calitate de persoană vătămată, dispuse de procurorul militar S.V., în exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul cercetărilor penale efectuate în dosar nr. 8/P/2006 al Parchetului Militar de pe lângă Parchetul Militar Bucureşti, nu pot constitui temeiuri privind existenţa infracţiunilor sesizate prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen. în care sens s-a reţinut ca argumente probatorii următoarele:
- prin plângerea formulată la data de 21 iulie 2006 petiţionarul B.S., a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului militar cpt. magistrat S.V. sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen., imputându-i acestuia caracterul incomplet/denaturat al actelor premergătoare efectuate şi rezolvările juridice de netrimitere în judecată nefavorabile petiţionarului în calitatea sa de persoană vătămată, în soluţionarea dosarului nr. 8/P/2006 al Parchetului Militar Bucureşti [nu l-a reaudiat în cadrul celei de-a doua cercetări; în conţinutul celei de-a doua rezoluţii a consemnat greşit ca fiind 3 zile – în loc de 9 zile – durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate petiţionarului în urma incidentului avut la 28 noiembrie 2005, cu jandarmii de pază în incinta Tribunalului Giurgiu, nu a reţinut, contrar realităţii, participarea tuturor celor patru jandarmi reclamaţi la incidentul amintit, a dispus neîntemeiat şi repetat soluţii de neîncepere a urmăririi penale în cauza penală sus-menţionată];
- actele premergătoare efectuate în legătură cu acuzaţiile amintite au stabilit că la data de 26 ianuarie 2006 petiţionarul B.S. în calitate de persoană vătămată a sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti solicitând efectuarea de cercetări împotriva a patru jandarmi care, la data de 28 noiembrie 2005, l-ar fi agresat fizic şi l-ar fi sancţionat nejustificat, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Giurgiu. Totodată, a formulat plângere şi împotriva col. B.I., şeful I.J.J. Giurgiu, întrucât acesta ar fi omis sesizarea parchetului militar şi ar fi încercat „muşamalizarea" incidentului. Aspectele menţionate au făcut obiectul dosarului penal nr. 8/P/2006 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, care a fost repartizat, spre soluţionare, procurorului militar, cpt. magistrat S.V. Prin rezoluţia din 24 martie 2006, acesta a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de col. B.I. [pentru infracţiunile prevăzute de art. 263, alin. (2) şi art. 264 alin. (1) C. pen.] şi faţă de j.a.c. D.V. şi j.a.c. S.M. [pentru infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.]. După comunicarea soluţiei, persoana vătămată B.S. a formulat plângere împotriva acesteia, iar prin rezoluţia din 23 mai 2006, prim procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, a dispus admiterea plângerii, infirmarea soluţiei dispusă la data de 24 martie 2006 şi completarea cercetărilor. În esenţă, s-a reţinut că nu s-a procedat la identificarea şi audierea tuturor jandarmilor acuzaţi de agresiune, în vederea stabilirii participaţiei acestora. După completarea cercetărilor, acelaşi procuror militar, cpt. magistrat S.V., a dispus, prin rezoluţia nr. 8/P/2006 din 10 iulie 2006, neînceperea urmăririi penale faţă de col. B.I. (pentru aceleaşi infracţiuni), faţă de plt. maj. C.N., de j.a.c. D.V. şi j.a.c. S.M. [pentru infracţiunea prevăzută de art. 250, alin. (2) C. pen.], precum şi faţă de j.a.c. D.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Din cuprinsul acestei rezoluţii rezultă, în esenţă, că şeful I.J.J. Giurgiu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, iar cât îi priveşte pe ceilalţi jandarmi, aceştia au acţionat conform normelor legale, fără să-l fi lovit pe numitul B.S. Conform prevederilor art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, care, prin rezoluţia din 10 august 2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către prim procurorul al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.
Mecanismul de producere a leziunilor prezentate de petiţionarul B.S. ca fiind produse în incidentul din 28 noiembrie 2005 a fost elucidat prin rezoluţia nr. 8/P/2006 din 10 iulie 2006 („numitul B.S. s-a tăvălit pe parchetul camerei fără nici un motiv timp de câteva minute, fapt ce confirmă existenţa leziunilor traumatice corporale") fiind stabilit că cele 3 sau 8-9 zile îngrijiri medicale „nu provin din acţiunii de folosire a faptei din partea jandarmilor".
A fost stabilit de asemenea în cauză că după infirmarea primei soluţii (24 martie 2006) petentul a fost reaudiat (01 iunie 2006) şi a propus şi administrarea de noi probe, cereri acceptate de procurorul de caz, intimatul S.V. [date şi informaţii pe baza cărora s-a concluzionat că faptele ilicite sesizate în actuala procedură penală nu există întrucât procurorul militar cpt. mag. S.V. a acţionat în timpul instrumentării dosarului nr. 8/P/2006 cu bună credinţă şi cu respectarea deplină a normelor Codului deontologic al magistraţilor, în sensul strict al normelor procedurale, adoptându-se rezoluţia atacată nr. 610/P/2006 din 14 noiembrie 2006, menţinută ulterior în procedura administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia procurorului general militar al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.].
2. Împotriva sentinţei penale nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a Curţii Militare de Apel a declarat în termen recurs petiţionarul B.S., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 9, 10, 17 şi 18 C. proc. pen. cu solicitarea de a se desfiinţa rezoluţia în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. ca nelegală şi netmeinică şi a se trimite plângerea spre rejudecare la prima instanţă în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. pentru a se face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) sau c) C. proc. pen.
Recursul amintit este nefondat , urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, cum este cazul în speţă, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859 iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent , să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
Referitor la procedura penală actuală având ca obiect exercitarea controlului judecătoresc asupra rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., ce constituie baza legală referenţială în cauză, statuează sub aspect procesual/procedural că (i) plângerea se adresează la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă (ii) persoanele implicate în procedură sunt citate, reprezentarea acestora nu împiedică soluţionarea cauzei ce are loc în şedinţă publică, (iii) prezenţa procurorului este obligatorie, iar, (iv) verificarea rezoluţiei atacate se efectuează de judecător pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate [acte/măsuri îndeplinite în totalitate de judecătorul din cadrul Curţii Militare de Apel, atrăgând netemeinicia cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1, 4, 5, 9 şi10 C. proc. pen., competent a soluţiona plângerea în primă instanţă potrivit art. 282 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. avându-se în vedere calitatea de procuror militar cu gradul de căpitan magistrat la Parchetul Militar Bucureşti a intimatului S.V.].
Soluţia de respingere a plângerii ca nefondată adoptată de judecătorul primei instanţe este justificată pentru considerentele arătate în sentinţa a căror repetare se apreciază a fi inutilă la care se adaugă suplimentar următoarele:
a) rezoluţia nr. 8/P din 10 iulie 2006 de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., a cărei desfiinţare este urmărită în final de petiţionar, a fost confirmată sub aspectul legalităţii/temeiniciei în cadrul controlului administrativ prev. de art. 278 C. proc. pen., nemaifiind atacată ulterior de petiţionar în procedura prev. de art. 2781 C. proc. pen.;
b) soluţiile în sine adoptate de procurori în conformitate cu dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară nu pot fi desfiinţate motivat, decât în căile legale de atac prev. de art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.;
c) acuzaţiile formulate de petiţionar referindu-se exclusiv la actele premergătoare efectuate/soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a), d) C. proc. pen. adoptate de intimat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu ca procuror militar al Parchetului Militar Bucureşti, în dosarul nr. 8/P/2006, nu pot constitui temeiuri pentru reţinerea „relei credinţe" – ca element constitutiv al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ori a calităţii de „infractor", în sensul celeilalte fapte penale prevăzute de art. 264 C. pen. [inexistenţa acuzaţiilor ce formează obiectul procedurii penale în cauză excluzând implicit şi incidenţa cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.].
În consecinţă, sentinţa atacată este legală şi temeinică iar recursul declarat de petiţionar se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.S. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 14 ianuarie 2009 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3729/2009. Penal → |
|---|
