ICCJ. Decizia nr. 3778/2009. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3778/2009
Dosar nr.1806/62/2007
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 1 februarie 2008, Tribunalul Braşov a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 15 lit. g) C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Crivăţ Sorin pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, ca urmare a decesului inculpatului.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 15 alin. (2) C. proc. pen. s-au respins pretenţiile civile formulate de martorul denunţător G.F.D.; în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a revocat măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului marca A. aparţinând inculpatului C.S.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus - după rămânerea definitivă a hotărârii - restituirea către moştenitorii inculpatului decedat C.S. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliul şi locul de muncă al inculpatului, bunuri ce au constituit mijloace materiale de probă şi se află la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov astfel:
- laptop marca A.A., series,model A. 1353 LM şi unitatea hardisk ce a fost demontată marca H., model T.,de capacitate 40 GB;
- 17 CD şi 2 discheteridicate din biroul inculpatului, precum şi 25 dischete ridicate de ladomiciliu.
În baza art. 264 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul P.D., fiul lui Ş. şi M., născut la 12 aprilie 1954 în oraşul Mihăileşti, cu domiciliul în Bucureşti, şi fără forme legale în Bucureşti, sector 5, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat şi pedeapsa accesorie, fixându-se un termen de încercare de 4 ani conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. inculpatul P.D. a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere enumerate.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 22 mai 2007 a Tribunalului Braşov.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii, către inculpatul P.D. a bunurilor ridicate în urma percheziţiei domiciliare respectiv, hardiskul marca M. de capacitate 30 GB, hardiskul marca V.D., capacitate 80 GB şi 5 suporţi optici, bunuri ce constituie mijloace materiale de probă.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.S., în calitate de funcţionar cu atribuţii de control în cadrul M.I.E. iar ulterior în cadrul M.E.C. a pretins şi primit în perioada aprilie 2005 - septembrie 2006, de la martorul denunţător G.F.D. suma de 107.900 RON prin mandate poştale on-line, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari publici din cadrul Gărzii Financiare, Finanţelor Publice pentru a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul P.D., în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, cunoscând că inculpatul C.S. este cercetat de D.N.A., fiind şi arestat preventiv, i-a acordat ajutor în diferite modalităţi, pentru a îngreuna şi zădărnici urmărirea penală şi a fi pus în libertate prin conceperea şi depunerea unui vast material, în mare parte fictiv, la A.P., în sensul că, inculpatul C.S. ar fi ofiţer acoperit şi ar face parte dintr-un grup operativ „Fantomele" din subordinea S.R.I., însoţit de mai multe anexe „strict secrete", prin conceperea unui articol în cotidianul „Zona interzisă" în favoarea inculpatului C., arestat preventiv, cu denigrarea procurorilor D.N.A.
După data de 21 decembrie 2006, când inculpatul C.S. a fost arestat preventiv, inculpatul P.D. a ţinut legătura telefonic cu acesta în Penitenciarul Codlea, hotărând împreună conceperea de către inculpatul P. a unor articole în presă din care să rezulte că inculpatul C.S., mare ofiţer al Marii Loji Naţionale este arestat preventiv, abuziv.
Inculpatul P.D. l-a asigurat pe C.S. că va face demersuri prin intermediul unui prieten din Germania la „Agenţia pentru drepturile omului din Germania" şi astfel va fi eliberat din penitenciar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul P.D.
Prin Decizia penală nr. 487/Ap din 2 iunie 2008 Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul P.D., a desfiinţat hotărârea atacată sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpatului P.D., al obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat şi al aplicării art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 15 alin. (2) C. proc. pen., referitor la cererea martorului denunţător G.F.D. şi rejudecând, în limitele arătate, a decis următoarele:
· în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.D. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000;
· în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă au rămas în sarcina statului;
· s-a respins cererea formulată de martorul denunţător G.F.D. privind restituirea sumei de 107.900 lei şi au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
· în motivarea soluţiei de achitare, instanţa de apel a apreciat că în ce priveşte fapta ce se impută inculpatului P.D. că aceasta nu prezintă latura obiectivă a infracţiunii de favorizare a infractorului, deoarece demersurile întreprinse de acesta nu au aptitudinea de a zădărnici sau îngreuna urmărirea penală deoarece activitatea organelor judiciare se desfăşoară independent de presiunile mediatice.
În termen legal împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov.
În esenţă, prin motivele scrise, s-a susţinut că soluţia de achitare este netemeinică, deoarece activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii dedusă judecăţii, chiar dacă demersurile întreprinse de inculpat nu au avut rezultatul scontat; s-a mai susţinut că, la momentul depunerii, înscrisurile confecţionate de inculpat aveau aptitudinea de a îngreuna urmărirea penală şi de a crea starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei penale cunoscut fiind că această infracţiune se consumă în momentul în care ajutorul este dat infractorului.
În susţinerea criticii formulate s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
În raport de cazul de casare invocat se va examina hotărârea atacată, constatându-se însă că, soluţia de achitare dispusă nu este rezultatul unei grave erori de fapt, aceasta fiind conformă probelor administrate şi dispoziţiilor legale penale care reglementează infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.D., aspect sub care critica procurorului este nefondată.
În sensul celor afirmate, prin considerentele ce urmează, vor fi analizate demersurile mediatice realizate de inculpat şi care se impută de procuror acestuia prin prisma normei de drept penal care stabileşte contextul elementelor constitutive în care se instituie răspunderea penală în cazul favorizării infractorului.
Astfel, se reţine de procuror că în perioada decembrie 2006 - ianuarie 2007, în timp ce se desfăşura urmărirea penală faţă de inculpatul C.S. pentru infracţiuni de corupţie, inculpatul P.D. persoană apropiată de acest inculpat, i-a acordat ajutor prin conceperea şi depunerea unor materiale informative la A.P. şi prin conceperea de articole în presă în favoarea inculpatului Crivăţ şi denigratoare la adresa procurorilor D.N.A.
Rezumând starea de fapt prezentată, se poate spune că actul de trimitere în judecată cât şi recursul procurorului pretind^ că acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii de favorizare a infractorului constau în speţă în conceperea raportului informativ adresat A.P., precum şi în conceperea de articole în presă pentru discreditarea organelor judiciare şi a?: denunţătorului.
Dar dispoziţiile art. 264 C. pen. stabilesc condiţiile în care ajutorul dat infractorului poate constitui infracţiune şi poate antrena răspunderea penală, respectiv, atunci când, fără o înţelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii autorul se circumscrie unor acte materiale de zădărnicire a urmăririi penale, judecăţii, executării pedepsei sau pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Prin prisma acestor dispoziţii incriminatoare, elementul material al acestei infracţiuni îndreptate împotriva relaţiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei, poate fi constituit din orice acţiune sau inacţiune care are ca scop împiedicarea cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală sau a activităţii de judecată desfăşurată de instanţe în avantajul unei persoane aflată în aceste situaţii în faţa unor organe judiciare, dar cu condiţia ca asemenea acte materiale să aibă aptitudinea să realizeze urmarea periculoasă şi să creeze o stare reală de pericol pentru înfăptuirea justiţiei penale.
Revenind la actele materiale de favorizare ce se impută inculpatului, se poate lesne observa că „Raportul informativ" întocmit de inculpat nu conţine date reale, fiind caracterizat chiar de rechizitor ca un „document ilar" şi cum a fost adresat preşedintelui României - instituţie fără atribuţii judiciare în domeniul urmăririi penale şi judecăţii, este evident că demersul inculpatului nu se circumscrie activităţilor strict şi limitativ arătate prin dispoziţiile art. 264 C. pen., şi nu poate constitui în sensul acestei norme penale un act real de împiedicare a înfăptuirii justiţiei şi care să caracterizeze infracţiunea de favorizarea infractorului.
Tot astfel, împrejurarea că inculpatul a purtat discuţii telefonice cu inculpatul C.S. în urma cărora a conceput, redactat şi publicat un articol în ziarul „Zona interzisă" în scopul atragerii atenţiei opiniei publice asupra unor abuzuri a căror victimă era C.S.(care a şi decedat în stare de detenţie) nu pot constitui, în sensul legii, demersuri care să aibă aptitudinea să zădărnicească urmărirea penală care se desfăşura împotriva inculpatului C.S.
Afirmaţia are în vedere faptul că toate aceste demersuri întreprinse de inculpatul P. în sprijinul inculpatului C.S. nu erau de natură să zădărnicească înfăptuirea justiţiei, ele aveau legătură cu apărările formulate de inculpatul C. în cursul urmăririi penale ce se desfăşura şi se circumscriau unor acţiuni justificate de exercitarea unor drepturi constituţionale, cum ar fi dreptul la petiţie sau dreptul la apărare, în ser/: larg, pentru dovedirea nevinovăţiei.
Pentru toate aceste considerente, în mod corect, instanţa de apel printr-o motivare elaborată şi la obiect, a constatat pe baza analizei aprofundate a probelor administrate că, în cauză nu este dovedită latura obiectivă a infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen. ce se impută inculpatului, situaţie în care a procedat la achitarea inculpatului.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte, va menţine ca legală şi temeinică, atât soluţia de achitare cât şi temeiul juridic în baza căruia s-a dispus, prin respingerea recursului declarat de procuror, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu se va plăti din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov împotriva Deciziei penale nr. 48 din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, privind pe inculpatul P.D.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat P.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3770/2009. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... | ICCJ. Decizia nr. 402/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
