ICCJ. Decizia nr. 3628/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3628/2009
Dosar nr. 3504/101/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 6 februarie 2008, Tribunalul Mehedinţi a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20, 174 combinat cu art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi a condamnat pe inculpatul N.V.( fiul lui V. şi E., născut la 26 decembrie 1957 în Drobeta Turnu Severin ) la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 1462 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 79/1994 a Tribunalului Mehedinţi şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligat la plata sumei de 786,30 lei despăgubiri materiale şi 15.000 lei daune morale către partea civilă C.L. precum şi la plata sumelor de 517 lei şi respectiv 1061 lei către Spitalul Judeţean Mehedinţi şi Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Partea civilă C.L. a fost căsătorită cu fratele inculpatului, anume N.N., locuinţa sa fiind lângă cea a inculpatului.
Între cei doi au fost dese scandaluri, generate de consumul excesiv de alcool al lui N.N., scandaluri ce au continuat şi după divorţ.
În luna mai 2004 inculpatul N.V. s-a liberat din penitenciar din executarea unei pedepse de 14 ani închisoare pentru omor, liberarea sa fiind un motiv pentru ca N.N. să îşi anunţe fosta soţie că „i-au venit ajutoare" şi „ îi va lua piuitul".
La 3 mai 2004, între foştii soţi a avut loc un scandal, intervenind şi inculpatul N.V., care a adresat injurii părţii vătămate.
Profitând de faptul că aceasta stătea pe bordura scării casei, a luat o piatră pe care a aruncat-o peste gard, lovind pe C.L. în cot, iar apoi cu altă piatră de asemenea aruncată, a lovit-o în zona capului.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin iar apoi la Spitalul de Urgenţă Craiova.
Din actul medico-legal nr. 548/2004 al S.M.L. Mehedinţi rezultă că partea vătămată a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, necesitând pentru vindecare 45-50 de zile îngrijiri medicale şi nu i-au pus viaţa în pericol, iar lipsa de substanţă osoasă constituie infirmitate.
Iniţial, N.N. a susţinut că el, şi nu N.V. a lovit victima cu un lanţete, ceea ce a determinat completarea raportului medico-legal iniţial, care a concluzionat că leziunile puteau fi provocate cu acel obiect contondent (lungimea 55 cm şi lăţimea 5 cm) ; de asemenea s-a solicitat S.M.L. să răspundă şi dacă leziunile puteau fi provocate de o piatră cu dimensiuni mari şi margini neregulate.
În lipsa însă a obiectului medicii nu s-au putut pronunţa asupra acestui aspect.
S-a dispus în cauză o nouă expertiză medico-legală (nr. 1929/A5 din 21 ianuarie 2005) S.M.L. Craiova concluzionând că leziunile pot data din 3 mai 2004, s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure şi au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale, punând în primejdie viaţa părţii vătămate.
Este posibil ca leziunea craniană să fie produsă cu lanţetele de lemn examinat, dacă s-a produs cu extremitatea distală a unei muchii lungi, agresorul ţinând lanţetele în mână, nefiind posibilă crearea leziunilor cu acest obiect aruncat de la distanţă.
Leziunile puteau fi produse prin lovire cu piatra de la distanţă, dacă forma acesteia este muchie-colţ, lovitura putând fi aplicată din partea stângă.
Existând contradicţii între actele medicale şi declaraţiile celor implicaţi, s-a solicitat avizul Comisiei S.M.L., care a avizat concluziile raportului nr. 1929/A5 din 21 ianuarie 2005 a I.M.L. Craiova.
Sesizând gravitatea faptei, N.V. a încercat să ofere bani părţii vătămate, dar nu s-au înţeles cu privire la sumă.
N.N., deşi a susţinut în faza urmăririi penale că el este cel care a lovit pe partea vătămată C.L., a declarat în faţa acesteia şi a mai multor persoane că autorul este fratele său, V.
Urmare probelor administrate, Tribunalul a reţinut situaţia de fapt relevată, considerând însă că faptele inculpatului constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă şi nu tentativă de omor deosebit de grav.
S-a motivat că nu se poate reţine că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, a avut o reacţie spontană aruncând cu piatra spre partea vătămată peste un gard de 1,50 m de la o distanţă de 4-6 m neputându-se stabili dimensiunea pietrei, astfel că intenţia inculpatului a fost aceea de a vătăma.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpatul N.V. şi partea civilă C.L.
În apelul său parchetul a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor întrucât acesta a aruncat spre victimă cu un obiect contondent-piatră, de la mică distanţă, acceptând şi ideea că poate ucide victima.
Inculpatul N.V. a solicitat achitarea, întrucât fapta a fost comisă de fratele său, N.N., din actul medico-legal rezultând că leziunile puteau fi produse părţii vătămate cu lanţetele prezentat, aşa cum acesta a susţinut.
Parte civilă C.L. a solicitat majorarea despăgubirilor acordate.
Curtea de Apel Craiova a respins apelurile ca nefondate, arătând că din probe rezultă că inculpatul este autorul faptei, iar încadrarea juridică este corectă, nefiind indicii că acesta a acţionat cu intenţia de a ucide.
De asemenea, cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile C.L. reprezintă echivalentul prejudiciului creat.
Împotriva Deciziei nr. 79 din 28 din 28 mai 2008, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă C.L. şi inculpatul N.V.
Recursurile, întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., sunt nefondate.
1. În recursul declarat de parchet se critică Decizia sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, aceasta constituind infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav.
Se susţine că inculpatul a aruncat cu piatra - lovitura fiind deosebit de puternică, creând o leziune gravă ce a pus în primejdie viaţa părţii civile şi, deşi nu a urmărit uciderea acesteia, a prevăzutşi acceptat producerea ei.
Natura obiectului folosit, zona corporală vizată, intensitatea loviturii, duce la concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide şi nu de a vătăma cum a reţinut instanţa.
Din actele medico-legale existente la dosar şi celelalte probe administrate, inclusiv declaraţiile părţii civile, rezultă că inculpatul N.V. a aruncat cu o piatră – ce nu a fost găsită pentru a fi examinată, de la distanţă, peste un gard de 1,50 m, la întâmplare, nefiind vizată o zonă anume, toate pe fondul unui conflict spontan.
Diferenţa între infracţiunea de tentativă de omor şi vătămare corporală gravă care a pus în primejdie viaţa victimei se face prin prisma laturii subiective şi, în speţă, nu s-a făcut dovada, din modul cum a acţionat inculpatul, aruncând peste gard, de la 4-6 m cu o piatră, că acesta a avut intenţia de a ucide victima şi a acceptat şi producerea acestui rezultat.
Încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă este corectă, inculpatul acţionând cu intenţia de a vătăma victima, punerea vieţii în primejdie nefiind urmărită şi acceptată.
2. Susţinerea inculpatului N.V. în motivele de recurs că nu este autorul infracţiunii nu are suport probator.
Declaraţiile fratelui său, N.N. – în prezent decedat, au fost contradictorii, susţinând că a lovit partea civilă o singură dată cu lanţetele aruncat de la distanţă, ori, aceasta a prezentat şi leziuni la cot, provocate de prima piatră aruncată de inculpat, iar actele medico-legale infirmă posibilitatea producerii leziunilor prin aruncarea cu acest obiect.
Puteau fi produse cu lanţetele numai dacă lovirea era de aproape, directă, ceea ce N.N. nu a susţinut.
Ulterior, acesta a declarat că a fost rugat de fratele său să ia fapta asupra sa întrucât inculpatul fusese condamnat şi avea de executat un rest de pedeapsă de 4 ani închisoare.
Inculpatul N.V. a recunoscut în faţa mai multor persoane că este autorul faptei, încercând să ofere bani părţii civile, deşi aceasta a refuzat, nefiind de acord cu suma.
Sub acest aspect, cât şi cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată, Decizia este temeinică şi legală, fiind stabilită vinovăţia inculpatului iar pedeapsa corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen. – infracţiunea de violenţă, iar inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat pentru omor.
3. Recursul părţii civile, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor, este nefondat, având în vedere considerentele expuse în analiza motivelor de recurs ale parchetului.
Cât priveşte motivul vizând cuantumul despăgubirilor civile, se constată că acesta nu este prevăzut expres în dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen.
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile vor fi respinse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de inculpatul N.V. şi de partea civilă C.L. împotriva Deciziei penale nr. 79 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat N.V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurenta parte civilă C.L. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 360/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3770/2009. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... → |
|---|
