ICCJ. Decizia nr. 4103/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4103/2009
Dosar nr. 766/35/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 84/P/2009 din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.I.T. împotriva rezoluţiei din 29 mai 2009, dată în Dosarul nr. 268/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menţinută prin rezoluţia din 22 iunie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 289/II.2/2009.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut în esenţă, că petiţionarul s-a plâns împotriva inspectorului de penitenciar A.C. şi agentului şef adjunct S.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi supunerea la rele tratamente, susţinând că la data de 19 martie 2009, i-au fost prezentate mai multe citaţii şi comunicări primite la Penitenciarul Oradea pe numele său, toate fiind însă antedatate, iar la refuzul său de a le semna s-au întocmit procese-verbale de către funcţionarii penitenciarului.
A mai arătat că este diabetic insulino-dependent şi bolnav cardiac, că nu beneficiază de un aparat de măsurarea glicemiei şi nu îşi poate doza insulina pe perioada cât primeşte hrană rece, iar din data de 6 martie până pe 10 martie 2009 nu a primit norma de hrană corespunzătoare regimului de diabet.
De asemenea, în zilele de 16 şi 17 martie 2009 a fost transportat la Penitenciarul Satu Mare unde a primit hrană rece, la fel ca şi ceilalţi deţinuţi clinic sănătoşi, alimentele fiind interzise consumului unui bolnav de diabet.
Prin Rezoluţia nr. 268/P/2009 din 29 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.C., inspector de penitenciar şi agent şef adjunct S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi supunerea la rele tratamente, prev. şi ped. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 246 şi art. 267 C. pen.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin Rezoluţia nr. 289/11.2/09 din 22 iunie 2009 în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petiţionarului D.I.T. deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Oradea, împotriva soluţiei dată în Dosarul penal nr. 268/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că nu se poate reţine în sarcina persoanei reclamate încălcarea unei prevederi legale care să constituie element material al infracţiunii de abuz în serviciu ori vreo activitate de natură a face parte din latura obiectivă a infracţiunii de supunere la rele tratamente.
De asemenea, cât priveşte infracţiunea de fals intelectual, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, A.C. inspectorul de penitenciar şi agentul şef adjunct S.I. consemnând în procesele-verbale întocmite în data de 19 martie 2009 împrejurări conforme adevărului.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, reiterând în scris împrejurarea că în zilele de 16 şi 17 martie 2009 a fost transferat la Penitenciarul Satu Mare unde nu i s-a dat hrană pentru diabetici, fără a se respecta Norma nr. 20, primind hrană rece la fel cu ceilalţi deţinuţi sănătoşi.
A mai arătat că în ceea ce priveşte comunicările datate 16 martie 2009, angajaţii Penitenciarului Oradea au refuzat să le dateze cu data la care i-au fost aduse la cunoştinţă, refuzând totodată să-i permită să le dateze personal cu data la care i-au fost prezentate, iar cele 5 procese-verbale datate 19 martie 2009 fiind întocmite în fals.
A mai învederat, de asemenea, o serie de împrejurări pe care le-a considerat a fi nelegale şi pentru rezolvarea cărora s-a adresat judecătorului delegat.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, fără a se fi dovedit în niciun fel săvârşirea vreunei fapte penale de către intimaţi.
De asemenea, se constată că motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poate fi luată în discuţie nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Cu privire la nemulţumirile invocate faţă de împrejurări pe care petiţionarul le-a considerat nelegale şi pentru rezolvarea cărora s-a adresat judecătorului delegat, Curtea constată că acestea exced cadrului procesual de faţă, întrucât nu fac obiectul prezentei plângeri.
Simpla nemulţumire a petiţionarului faţă de modalitatea de rezolvare a unei situaţii în care a fost implicat, faptul că nu este de acord cu soluţiile adoptate şi reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcţie de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimaţilor, activitatea acestora fără a se situa în afara legii penale şi fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care petiţionarul le-a indicat în plângere.
De altfel, petiţionarul a avut posibilitatea formulării cererilor şi apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în faţa instanţelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a şi uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.
Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., reprezintă un drept procedural al petiţionarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor pronunţate şi nici nu poate conduce la reformarea soluţiilor.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.I.T. împotriva Sentinţei penale nr. 84/P/2009 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4101/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3842/2009. Penal → |
|---|
