ICCJ. Decizia nr. 3901/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3901/2009
Dosar nr. 7678/107/2008
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 134/2009 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 7678/107/2008 a fost respinsă cererea formulată de inculpaţii B.A. şi P.I.C. prin apărătorul lor ales de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A. (fiul lui A. şi M. , născut în Blaj, jud. Alba), la:
- 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav;
- 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare în final inculpatul B.A. să execute pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata arestului preventiv de la 02 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.l.C. (fiul lui A. şi I., născut în Blaj, jud. Alba) la:
- 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav;
- 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare, în final inculpatul P.l.C. să execute pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata arestului preventiv de la 02 decembrie 2008 la zi.
A fost admisă acţiunea formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba cu sediul în Alba Iulia, Bd. R., jud. Alba.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B.A. şi P.l.C. la plata sumei de 1511,09 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S.R. în favoarea Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba.
S-a luat act că partea vătămată S.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea a câte 100 (o sută) RON de la fiecare din cei doi inculpaţi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii B.A. şi P.I.C. conform dispoziţiilor acestui normativ în vederea introducerii profilelor genetice ale acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii B.A. şi P.I.C. locuiesc raza com. Jidvei, sat Veseuş, jud. Alba şi sunt consăteni cu partea vătămată S.R. Partea vătămată are piciorul stâng amputat de la genunchi în jos, suferă şi de pareză posttraumatică mâna dreaptă deplasându-se cu ajutorul unor cârje.
La data de 29 noiembrie 2008, în jurul orelor 18:00 - 19:00, inculpatul P.I.C. s-a întâlnit cu partea vătămată S.R. pe raza satului Veseuş. Iniţial partea vătămată s-a înţeles cu inculpatul P. ca acesta din urmă să o transporte cu căruţa într-o comună învecinată oferindu-i în schimb suma de 30 RON. Inculpatul a fost de acord, a luat banii şi a observat că aceasta mai are sume de bani şi un telefon mobil asupra sa.
Apoi cei doi s-au deplasat la magazinul alimentar din sat de unde partea vătămată a cumpărat un bax de 6 sticle de bere, de 2 litri fiecare, pentru a le consuma pe drum împreună.
Ulterior partea vătămată şi inculpatul s-au răzgândit, au renunţat la deplasare şi s-au hotărât să consume sticlele de bere sus-amintite la domiciliul inculpatului P.I.C. unde a fost chemat în acelaşi scop şi inculpatul B.A.
Aflându-se la locuinţa inculpatului P.I.C., partea vătămată S.R. şi inculpaţii B.A. şi P.I.C. au consumat împreună alcoolul cumpărat. La un moment dat, cei doi inculpaţi au ieşit afară şi s-au înţeles să o agreseze pe partea vătămată S.R. şi să-i sustragă banii şi telefonul mobil.
În jurul orelor 01:00, aflându-se în stare de ebrietate, inculpaţii s-au apropiat de partea vătămată iar inculpatul P.I.C. i-a solicitat acesteia să-i dea banii pe care îi are asupra sa, începând să o caute prin haine. Deoarece partea vătămată a refuzat să-i dea banii, inculpatul P.I.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, în urma căreia aceasta a căzut la pământ.
Apoi, ambii inculpaţi i-au aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu pumnii, picioarele şi cu cârja din lemn a acesteia, peste corp, preponderent zona toracică şi a capului, până când aceasta a intrat în stare de inconştienţă. După aceea, inculpatul P.I.C. a căutat prin hainele părţii vătămate şi i-a sustras suma de 200 RON şi un telefon mobil marca M. Inculpatul B.A. a încercat să o determine pe partea vătămată să-şi revină, udându-l cu apă dar fără nici un rezultat.
În continuare inculpaţii şi-au împărţit suma sustrasă după care s-au deplasat din satul Veseuş în satul Şilea unde au vândut telefonul mobil sustras numitului B.O. urmând ca acesta să le dea suma de 20 RON.
Partea vătămată S.R. a rămas la locuinţa inculpatului P.I.C., în stare de inconştienţă, iar, Ia un moment dat, şi-a revenit parţial şi a reuşit să iasă în drum şi să se deplaseze circa 400 metri pe stradă, dar a leşinat şi a căzut la pământ. La scurt timp, a fost găsită de mai mulţi localnici care treceau întâmplător prin zonă, care au transportat-o la locuinţa ei, după care a fost preluată de o ambulanţă şi dusă la Spitalul Judeţean Alba.
Partea vătămată S.R. a suferit în urma agresiunii inculpaţilor leziuni grave la nivelul toracelui (fractură costală), a abdomenului (ruptură hepatică şi hemoperitoneu), la nivelul capului şi feţei, care i-au pus viaţa în pericol şi care necesită 25 - 30 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
Inculpaţii în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, precum în declaraţiile date cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi discutării menţinerii stării de arest la primirea dosarului au recunoscut săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi.
Ulterior partea vătămată şi inculpaţii au revenit asupra depoziţiilor iniţiale încercând să acrediteze ideea că nu ar fi fost vorba de o tâlhărie întrucât partea vătămată ar fi dat de bunăvoie inculpaţilor telefonul mobil şi că de fapt partea vătămată ar fi încercat să-i agreseze pe inculpaţi cu cârja, iar aceştia ar fi lovit de frică fiind şi beţi.
Aceste poziţii ale părţilor nu au putut fi reţinute de instanţă, schimbarea declaraţiilor neavând nici o explicaţie plauzibilă în afară de aceea de a-i scăpa pe inculpaţi de rigorile legii. Varianta expusă de inculpaţi şi de partea vătămată în cursul cercetării judecătoreşti nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Dimpotrivă depoziţiile iniţiale ale inculpaţilor şi părţii vătămate s-au coroborat cu ansamblul probelor de la dosar.
Schimbarea poziţiei părţii vătămate instanţa a pus-o pe seama presiunilor exercitate asupra acesteia de familiile inculpaţilor.
Împotriva sentinţei au declarat apel procurorul şi inculpaţii.
În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, susţinând că prima instanţă în mod greşit a omis să treacă în minuta şi dispozitivul hotărârii textul de lege în baza căruia a fost încadrată fapta de tâlhărie şi nu a conexat cele două dosare în care inculpatul B.A. este acuzat de tentativă la omor deosebit de grav (Dosarul nr. 3307/107/2008 al Tribunalului Alba), impunându-se ca efect al conexării, schimbarea încadrării juridice, prin reţinerea dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. faţă de inculpatul B.A.
La cel de-al doilea motiv, sub aspectul conexării celor două dosare, parchetul a renunţat oral în şedinţa de judecată.
În motivarea apelului, inculpatul B.A. a criticat hotărârea atacată, susţinând că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut legitima apărare, scuza provocării sau circumstanţe atenuante şi a solicitat stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special, ţinând seama şi situaţia familială a inculpatului.
Inculpatul P.I.C. a criticat hotărârea atacată, susţinând că părţile s-au aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată a dat telefonul pentru valorificarea acestuia în vederea procurării de băutură, a fost cea care a provocat scandalul, iar inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, împăcându-se ulterior cu partea vătămată. A solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, ţinând seama şi de situaţia familială a inculpatului, care are doi copii minori întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 71/A din 17 septembrie 2009 pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba şi au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
A fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 134/2009 pronunţată de Tribunalul Alba numai în privinţa încadrării juridice a faptei de tâlhărie şi procedând la o nouă judecată în aceste limite a constatat că fiecare inculpat a săvârşit infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. pentru care tribunalul le-a aplicat pedepse de câte 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest şi s-a computat din durata pedepselor timpul reţinerii şi arestării de la 2 decembrie 2008 la 17 septembrie 2009.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpaţii au atacat-o cu recurs.
Prin recursul procurorului, hotărârile sunt criticate ca fiind nelegale, încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpatul B.A., tentativă de omor deosebit de grav prev.de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., combinat cu art. 176 lit. d) fiind greşită. Instanţa ar fi trebuit ca ţinând seama de actele aflate la dosar, din care rezultă că inculpatul a mai săvârşit o infracţiune de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., să reţină la încadrarea juridică şi dispoziţiile lit. c) de la art. 176 C. pen., „de către o persoană care a mai săvârşit un omor”.
A fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Inculpatul P.A., prin motivele scrise, a cerut casarea deciziei şi sentinţei cu restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale ori casarea sentinţei şi rejudecarea cauzei având în vedere că partea vătămată a recunoscut că l-a provocat şi că nu a fost tâlhărită.
A susţinut în esenţă că aşa cum a declarat partea vătămată telefonul le-a fost înmânat, înainte de conflictul calificat drept tentativă de omor, cu scopul de a fi vândut şi cu banii obţinuţi să cumpere băuturi alcoolice.
În plus aşa cum rezultă din dosar, partea vătămată a declarat că doreşte să-şi retragă plângerea şi că-i iartă pentru ca să nu facă închisoare nevinovaţi.
Inculpatul B.A. nu şi-a motivat recursul.
Apărătorul inculpaţilor a invocat şi cazurile de casare prev. de art. 385 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
A cerut casarea deciziei şi sentinţei şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen. cu motivarea că nu se poate reţine intenţia inculpaţilor de a suprima viaţa părţii vătămate având în vedere şi numărul redus al zilelor de îngrijire medicală stabilite prin actul medico-legal.
În subsidiar a cerut achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de tâlhărie, deoarece fapta nu există, caz de achitare prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Într-un al doilea subsidiar, a cerut reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării.
Recursurile sunt nefondate.
Prin motivele de recurs scrise, se susţine că motivarea instanţei contrazice spiritul incriminării, intenţia reală a legiuitorului care a editat textul art. 176 C. pen. Se susţine că este de neacceptat să fie favorizată - prin tratamentul sancţionator aplicabil - persoana care săvârşeşte, două infracţiuni de omor, numai pentru împrejurarea aleatorie că momentul judecării celor două fapte nu coincide.
Recunoscând că este de esenţa prezumţiei de nevinovăţie, să se afirme că vinovăţia penală este cert stabilită doar în momentul desfiinţării hotărârii de condamnare se susţine că echitabilitatea şi justeţea sancţiunilor ar fi nesocotite dacă prezumţia de nevinovăţie ar fi aplicată mecanic, fără a înţelege spiritul reglementării.
Înalta Curte constată că argumentarea instanţei de apel este corectă atunci când referindu-se la practica judiciară care aprecia că nu are relevanţă, pentru existenţa elementului circumstanţial al omorului deosebit de grav precizat de art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., dacă pentru primul omor făptuitorul a fost condamnat definitiv şi a executat pedeapsa ori nu a fost condamnat definitiv, esenţială fiind numai constatarea că anterior acel făptuitor a mai comis un omor este contrazisă de art. 52 C. proc. pen. privind prezumţia de nevinovăţie.
Un argument în sprijinul motivării dat de însăşi modul în care Plenul Tribunalului Suprem prin Decizia de îndrumare nr. 4/1970 a statuat condiţiile în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. Astfel, prin decizia de îndrumare se arată că prevederile art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt aplicabile atât în situaţia în care pentru primul omor infractorul a fost condamnat anterior printr-o hotărâre definitivă, cât şi în cazul în care acesta este judecat deodată pentru toate omorurile săvârşite în împrejurări diferite.
Prezumţia de nevinovăţie, introdusă prin art. I pct. 2 din Legea nr. 281/2003 la art. 52 C. proc. pen., potrivit căruia „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre definitivă” nu permite ca aşa cum se susţine prin motivele de recurs, din raţiuni practice, evitarea reluării unui proces definitivat faţă de o persoană (în speţă revizuire sau contestaţie la executare, pentru a îndrepta încadrarea juridică, cunoscând că inculpatul a mai săvârşit un omor, instanţele, care judecă în ciclul ordinar să soluţioneze cauza unitar şi complet.
Dacă s-ar admite argumentele din recursul procurorului, în lipsa instituţiei recursului în anulare -abrogată, admiţând că instanţa primă sesizată cu judecarea unui omor îl achită pe inculpat, încadrarea juridică prin aplicarea prevederilor art. 176 lit. c) C. pen. - greşită - ar face imposibilă repararea greşelii deoarece reluarea procesului nu este permisă într-o astfel de situaţie nici prin revizuire şi nici prin contestaţie la executare.
Motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt şi ele nefondate.
Pentru infracţiunile săvârşite de inculpaţi nu este necesară o plângere prealabilă, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, iar retragerea plângerii sau împăcarea părţilor nu este posibilă.
Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel printr-o analiză completă a probelor administrate au motivat convingător atât existenţa infracţiunii de tâlhărie cât şi a celei de tentativă la omor.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost individualizate cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu există motive pentru reducerea lor, pedeapsa trebuind să realizeze atât prevenţia generală cât şi prevenţia specială.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de inculpaţii B.A. şi P.I.C.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul reţinerii şi arestării de la 2 decembrie 2008 la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de inculpaţii B.A. şi P.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 17 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 decembrie 2008 la 24 noiembrie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3867/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 202/2009. Penal → |
|---|
