ICCJ. Decizia nr. 3902/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3902/2009
Dosar nr. 3170/102/2007
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 317 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Mureş, în baza art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.A. (fiul lui A. şi R.E., născut Târgu Mureş, jud. Mureş, având CNP (...), domiciliat în Târgu Mureş, Aleea C., jud. Mureş) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. coroborat cu art. 76 lit. b) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 31 martie 2007 până la data de 1 aprilie 2007 şi durata arestării preventive din data de 1 aprilie 2007 până la 5 aprilie 2007.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile vătămate, constituite civile B.A. (fiul lui A. şi I., având CNP (...), domiciliat în Târgu Mureş, str. A., jud. Mureş), B.R. (fiica lui A. şi S., născută în Miercurea Nirajului, jud. Mureş, având CNP (...), domiciliată în Târgu Mureş, str. A., jud. Mureş) şi B.A.E. (fiica lui A. şi R. , născută în Târgu Mureş, jud. Mureş, având CNP (...), domiciliată în Târgu Mureş, str. A., jud. Mureş) şi obligă inculpatul să plătească, în solidar, acestora:
- suma de 1356,10 RON cu titlu de daune materiale (actualizată conform indicelui de inflaţie, la data plăţii);
- suma de 40.000 lei RON cu titlu de daune morale (actualizată conform indicelui de inflaţie, la data plăţii);
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asupra cotei-părţi de 3/8/1/2 din imobilul (apartament) situat în Târgu Mureş, str. Aleea C., jud. Mureş, înscris în C.F. nr. 0001 Târgu Mureş, nr. cadastral 0002, aflată în proprietatea inculpatului C.A. (jr).
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, cu sediul în Târgu Mureş, str. G., jud. Mureş, şi în consecinţă a obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 17.278 lei RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei B.A., la care s-a adăugat dobânda practicată de B.N.R., începând cu data de 7 ianuarie 2008 şi până la data plăţii efective.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 30/31 martie 2007, pe trotuarul din faţa clubului „C.” din Târgu Mureş, inculpatul C.A. a aplicat victimei B.A. o lovitură cu capul în zona feţei, în urma căreia victima a căzut pe spate, lovindu-se cu ceafa de trotuar. Fiind dusă imediat la spital, victima a intrat în comă profundă şi a decedat la data de 17 aprilie 2007.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de autopsie medico-legală din 30 iulie 2007, declaraţiile martorilor L.S., N.S.E., B.D., D.M., precum şi declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 68/A din 26 iunie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 317 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 3170/102/2007, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul, pentru cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate ca fiind nelegală şi netemeinică, arătând că fapta a fost comisă în stare de provocare şi, pe cale de consecinţă, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reindividualizarea pedepsei, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau, în subsidiar cu suspendarea sub supraveghere, reducerea cuantumului daunelor materiale şi exonerarea de plată daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.
A mai arătat că a încercat să liniştească partea vătămată, motiv pentru care a ieşit cu aceasta afară din bar, însă partea vătămată avea o poziţie ameninţătoare, cu o sticlă în mână şi proliferând insulte, motiv pentru care, încercând o puternică temere, a lovit-o cu capul în gură.
Faţă de cele arătate apreciază cuantumul pedepsei aplicate mult prea mare, iar modalitatea de executare prea severă, fiind total eronată.
De asemenea, consideră că despăgubirile civile trebuie înjumătăţite, având în vedere culpa concurentă a victimei şi exonerarea sa de la plata daunelor morale, câtă vreme culpa provocării aparţine exclusiv părţii vătămate.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar, prin care s-a menţinut sentinţa instanţei de fond, este legală şi temeinică.
Curtea constată totodată, că motivele de recurs susţinute au fost invocate anterior şi în faţa instanţei de apel, aceasta motivând amplu şi temeinic respingerea acestora.
Astfel, în mod corect ambele instanţe au apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de disp. art. 73 lit. b) C. pen., fiind nefondată susţinerea inculpatului că partea vătămată avea o poziţie ameninţătoare, cu o sticlă în mână şi proliferând insulte, motiv pentru care, încercând o puternică temere, a lovit-o cu capul în gură.
În acest sens, sunt declaraţiile martorilor care relatează că inculpatul era liniştit şi că iniţial a refuzat solicitările victimei de a merge afară să se bată, iar ulterior când a acceptat „invitaţia” victimei şi a ieşit afară nu a lovit-o imediat, ci doar după un anumit interval de timp şi în condiţiile în care i s-a părut că aceasta ar intenţiona să-l agreseze.
Toate aceste aspecte relevă faptul că inculpatul era capabil să raţioneze şi să decidă calm şi lucid modalitatea în care să acţioneze. Mai mult decât atât, atitudinea victimei, cuvintele adresate şi insistenţele de a ieşi afară pentru a rezolva conflictul nu au indus şi nu au creat inculpatului o stare de tulburare sau de emoţie atât de puternică, încât acesta să fie atât de afectat în plan volitiv în sensul de a nu se mai putea stăpâni.
Esenţa provocării este o stare psihică (tulburare sau emoţie puternică) care, slăbind autocontrolul, explica luarea rezoluţiei infracţionale şi înfăptuirea ei, cerinţă care în speţa de faţă nu este îndeplinită.
Pe cale de consecinţă, este nefondat şi motivul de recurs privind reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârşire, precum şi recrudescenţa lor.
Totodată, s-a ţinut seama de atitudinea procesuală a inculpatului, atât imediat momentului săvârşirii faptei, cât şi pe parcursul procesului penal, de circumstanţele personale ale acestuia, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că este un tânăr integrat social, care obţine venituri licite, având loc de muncă, precum şi de posibilităţile reale de reeducare şi reinserţie socială.
Faţă de toate aceste aspecte se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Nefondată este şi critica ce vizează diminuarea la jumătate a despăgubirilor materiale şi exonerarea de la plata daunelor morale acordate, instanţa stabilind un cuantum just al acestora.
În ceea ce priveşte partea materială, reprezentând cheltuielile de înmormântare (concesionare loc de veci, taxa întreţinere cimitir, contravaloare sicriu), toate acestea au fost dovedite cu înscrisuri, respectiv chitanţe şi facturi aflate la dosar.
În aceeaşi ordine de idei, s-a apreciat şi suma privind daunele morale, încercând a crea condiţii care să aline într-o oarecare măsură durerea sufletească a părinţilor, respectiv a surorii, dar fără a transforma această suferinţă într-o îmbogăţite fără just temei.
Cât priveşte solicitarea inculpatului de obligare a intimatelor părţi civile la plata cheltuielilor judiciare, acesta va fi respinsă, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Totodată, având în vedere solicitarea intimatelor părţi civile B.A., B.R. şi B.A.E. de a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs, aceasta va fi admisă, având în vedere dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei de 500 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanţei depusă la dosar.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 193 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi la plata sumei de 500 RON cu acelaşi titlu către intimatele părţi civile B.A., B.R. şi B.A.E.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2021/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3903/2009. Penal → |
|---|
