ICCJ. Decizia nr. 437/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 437/2009
Dosar nr. 30845/3/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost condamnat inculpatul C.D., la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., art. 243 alin. (1) C. pen. (2 fapte), art. 280 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, art. 1 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 4141/2001 cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 37 alin. (2) şi (3) raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, art. 20 C. pen., raportat la art. 1 din OUG nr. 141/2001 cu referire la art. 174 şi 175 lit. a), e) şi i) şi art. 176 lit. b) C. pen. (2 fapte), art. 1 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen.
S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 24 martie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţele au reţinut că inculpatul a sustras muniţie şi materiale explozive pe care Ie-a folosit pentru comiterea infracţiunii de acte de terorism şi a unor tentative la infracţiuni de omor calificat şi deosebit de grav.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat cerere de revizuire susţinând că judecătorul J.C. din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a încălcat dispoziţiile art. 47 C. proc. pen., ca fiind incompatibilă să soluţioneze recursul condamnatului la 22 februarie 2007, întrucât anterior pronunţase Decizia nr. 4333 din 5 iulie 2006 prin care a casat Decizia nr. 218 din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a efectuat cercetări în cauză şi a sesizat instanţa cu concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire nefiind întrunite cerinţele art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin sentinţa penală nr. 994 din 2 septembrie 2008, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, cu motivarea că necompatibilitatea invocată de condamnat nu constituie temei de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 284/ A din 5 decembrie 2008, a respins apelul declarat de condamnatul revizuient considerând corectă hotărârea primei instanţe.
În contra acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.D. care a susţinut că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică şi că cererea de revizuire era întemeiată şi trebuia admisă.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. d) revizuirea poate fi cerută când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Acest caz constituie motiv de revizuire dacă a dus la darea unei hotărâri nelegală şi netemeinică.
Pe de altă parte, prin art. 47 C. proc. pen., s-a stabilit ca judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii de trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea.
Din examinarea actelor dosarului se constată că cererea de revizuire formulată de condamnat nu întruneşte cerinţele art. 394 alin. (1) lit. d) fiind necesar ca acest temei de revizuire să fie dovedit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului.
Referitor la incompatibilitatea invocată în cuprinsul cererii de revizuire este de menţionat că judecătorul J.C. a făcut parte din completul ce a pronunţat Decizia instanţei supreme nr. 4333 din 5 iulie 2006, a dispus rejudecarea apelurilor inculpatului şi procurorului şi respectivul magistrat neexprimându-şi părerea asupra fondului cauzei, respectiv asupra existenţei infracţiunilor şi a vinovăţiei inculpatului, a făcut legal parte din completul care a pronunţat Decizia nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În situaţia în care ar fi considerat că există caz de incompatibilitate, acesta putea fi invocat de recurentul condamnat prin formularea unei cereri de recuzare, conform art. 51 C. proc. pen., lucru pe care însă nu l-a făcut.
În consecinţă, cazul de incompatibilitate, nu constituie temei de revizuire în sensul art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Faţă de considerentele ce preced, constatând că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a fost corect menţinută de instanţa de apel şi că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de condamnatul C.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.D. împotriva deciziei penale nr. 284/ A din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 435/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 449/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
