ICCJ. Decizia nr. 3922/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3922/2009
Dosar nr. 1201/111/2006
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119/P/2009, pronunţată la 23 aprilie 2009, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:
- M.L., fiul lui L. şi R., născut la 11 aprilie 1956 în Oradea, domiciliat în Oradea, judeţul Bihor, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 5 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere arătate.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi a art. 359 alin. (2) C. pen. referitor la revocarea suspendării;
- B.Z., fiul lui F. şi T., născut la 8 august 1973, în municipiul Beiuş, judeţul Bihor, domiciliat în Oradea, judeţul Bihor, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de 5 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.;
- M.G., fiul lui I. şi M., născut la 2 septembrie 1967 în Oradea, domiciliat în Oradea, judeţul Bihor, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.;
- K.Ş., fiul lui I. şi M., născut la 11 septembrie 1967 în localitatea Sântion nr. 67, comuna Borş, judeţul Bihor, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 5 ani, conform art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpaţii au fost obligaţi să se supună măsurilor de supraveghere indicate.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 863 C. pen. pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 347 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea judecării acţiunii civile privind partea civilă SC L.C. – L.D. SRL cu sediul în Bucureşti, urmând a se forma un nou dosar pentru care s-a acordat termen la 25 iunie 2009.
În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpaţi a mai multor recipienţi din tablă sau plastic, o instalaţie electrică de pompare a produselor lichide cu motor, o pompă de metal alb la care se află montat un furtun, bunuri arătate şi indisponibilizate pentru fiecare inculpat prin procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la locuinţa acestora.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 13 mai 2004, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu şi au efectuat o descindere în staţia CFR Oradea Est, unde au depistat mai multe persoane care au sustras sau au încercat să sustragă motorină din vagoanele cisternă garate pe linia nr. X. Cu acea ocazie, au fost prinşi şi reţinuţi inculpaţii C.V.I., B.I., B.G.F. şi F.D., care se găseau la mică distanţă de vagoanele cisternei aflate pe linia X. Tot în acea zonă, au fost depistaţi şi inculpaţii V.I.T. şi D.M. reţinuţi şi aceştia pentru cercetări. S-a procedat la cercetarea locului şi au fost depistate mai multe locaţii, în care autorii furturilor au depozitat combustibil petrolier sustras din vagoanele cisternă care tranzitau municipiul Oradea, motiv pentru care cercetările s-au extins şi faţă de inculpaţii M.L., B.Z., M.G. şi K.Ş., faţă de care în baza art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului M.L. la 18 mai 2004 s-au descoperit în curtea din spate a imobilului mai mulţi recipienţi dintre care unii plini cu motorină şi despre care acesta a declarat că aparţin inculpatului V.I.T.
Trecându-se la inventarierea obiectelor s-au găsit 6 butoaie din material plastic, 60 l fiecare, 68 butoaie din material plastic a 30 l fiecare, 6 butoaie a 20 l,16 butoaie a 200 l,24 butoaie din tablă de 200 l pline cu combustibil petrolier, 7 butoaie din tablă a 200 l goale, o instalaţie electrică de pompare a produselor lichide cu motor marca F. 1600, destinată transportării produsului petrolier, o pompă din metal de culoare albă, bunuri ce au fost indisponibilizate în baza procesului verbal de percheziţie.
Inculpatul M. a declarat că a închiriat spaţiul inculpatului V. pentru 500.000 lei (noi) lunar, acesta începând să aducă motorină din luna aprilie 2004 pe care o vindea clienţilor. S-a mai reţinut că şi inculpatul M. a fost filmat când vorbea la telefon cu diferiţi clienţi, fiind astfel în cunoştinţă de cauză cu privire la provenienţa combustibilului.
În baza autorizaţiei nr. 20/2004, emisă de Tribunalul Bihor s-a efectuat o percheziţie domiciliară la numita T.I., soacra inculpatului M.G. care locuia în comuna Borş, ocazie cu care s-au găsit într-o clădire 12 butoaie din tablă a 220 l fiecare goale,3 bidoane din plastic a 60 l goale, 4 bidoane din plastic a 40 l fiecare goale, 30 bucăţi canistre din plastic a 20 l fiecare goale, bunuri indisponibilizate şi pe care inculpatul M. le-a recunoscut şi a declarat că a depozitat motorină sustrasă şi că de circa 2 ani cumpără motorină de la inculpatul V.I.T., despre care acesta i-a spus că a procurat-o de la C.F.R.
Şi la percheziţia domiciliară efectuată la B.Z. a fost descoperit un alt depozit de combustibil petrolier sustras în care s-au găsit 12 bucăţi butoaie de tablă a câte 200 l, 7 canistre de tablă a 20 l fiecare, o pompă cu motor electric pentru substanţe lichide, 11 bucăţi canistre din plastic a câte 60 l, 38 canistre din plastic a câte 20 l fiecare, bunuri care au fost indisponibilizate şi cu toate că erau goale prezentau urme evidente că au fost folosite de puţin timp la depozitarea de motorină, toate emanând miros de produse petroliere.
Şi în fine, în baza autorizaţiei nr. 22/2004, emisă de Tribunalul Bihor, s-a efectuat o percheziţie domiciliară în locuinţa inculpatului K.Ş. situată în localitatea Sântion unde s-au găsit 2 butoaie din material plastic cu o capacitate de 100 l fiecare, 15 butoaie metalice cu o capacitate de 220 l fiecare, 3 canistre din material plastic de 60 l, 4 canistre din material plastic de 30 l şi 2 canistre a câte 20 l fiecare. Toţi recipienţii erau goi dar degajau un puternic miros de combustibil petrolier.
Într-o magazie a imobilului au fost găsite 4 butoaie metalice cu o capacitate de 220 l goale, 2 canistre din plastic de 25 l şi altă canistră de 20 l pline cu combustibil petrolier. Pe un cadru metalic a fost găsită o cisternă suspendată având capacitate de aproximativ 3000 l, plină cu combustibil petrolier, iar în apropiere se afla un recipient din material plastic de60 l plin cu combustibil. De asemenea, s-au găsit 6 butoaie metalice a câte 220 l, pline cu combustibil şi un butoi metalic de 220 l care era parţial umplut cu acelaşi tip de combustibil, însă doar aceste bunuri, respectiv, 6 bidoane din plastic a 50 l fiecare goale, 17 canistre a 20 l fiecare goale au fost indisponibilizate.
În termen legal, inculpaţii au apelat hotărârea primei instanţe, susţinând în esenţă că nu s-au administrat la dosar probe cu privire la provenienţa combustibilului găsit la locuinţa lor, după cum nici probe care să ateste că acesta a fost sustras şi în ce condiţii.
Prin Decizia penală nr. 72 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins, ca tardive, apelurile declarate de inculpaţii B.Z. şi M.G. şi ca nefondate, apelurile inculpaţilor M.L. şi K.Ş.
În considerentele hotărârii s-a menţionat la modul general că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, după cum şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii care nu a fost însă just încadrate, în drept calificare care însă nu poate fi corectată în propria cale de atac a acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs numai inculpaţii M.L. şi K.Ş.
În esenţă, recurenţii inculpaţi au criticat hotărârile pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând pe de o parte, că soluţia de condamnare nu este fundamentată pe probe, motiv pentru care, prima instanţă nu motivează şi nici nu face referire la existenţa unor probe care să dovedească că combustibilul petrolier provine din furt, pe de altă parte, nici instanţa de apel nu a putut şi nici nu a răspuns criticilor formulate în acest sens, de inculpaţi, nu a făcut decât referiri generice la starea de fapt şi vinovăţie, fără să examineze şi să indice probele din care ar rezulta conduita infracţională a acestora şi care să justifice condamnarea; în raport de această situaţie, recurenţii au apreciat că soluţia de condamnare nu este motivată, iar nepronunţarea asupra motivelor de apel, constituie o omisiune de pronunţare asupra unor cereri esenţiale, care atrage casarea hotărârilor atacate în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate, de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pentru consideraţiunile ce urmează, se constată că recursurile sunt fondate.
Un proces echitabil în deplină concordanţă cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenţie, la care are dreptul orice persoană, presupune, printre altele, o judecată independentă şi imparţială care impune respectarea drepturilor constituţionale şi procesuale ale celui acuzat de o infracţiune şi care este prezumat nevinovat până ca vinovăţia sa va fi dovedită.
Ignorând aceste exigenţe, prima instanţă a procedat la pronunţarea unei soluţii de condamnare a recurenţilor inculpaţi fără a dovedi faptele deduse judecăţii, fără a prezenta, indica şi analiza probele care atestau, fără echivoc, vinovăţia inculpaţilor în sustragerea combustibilului petrolier aflat sau nu în recipienţii aflaţi în diferite locaţii.
Instanţa nu s-a preocupat să verifice apărările efectuate de aceştia privind provenienţa combustibilului, sau, să dovedească condiţiile în care au avut loc sustragerile, care erau părţile vătămate şi nici dacă, combustibilul era vândut ulterior la alte persoane, aşa cum se susţine prin rechizitoriu şi sentinţă. Desigur, în această ultimă situaţie, se impunea a fi identificaţi şi ascultaţi cumpărătorii.
Oricum, o soluţie de condamnare a inculpaţilor (pentru tentativă la furt, complicitate la furt, sau furt), nu se poate face, ca în speţă, pe baza unor referiri generale cu privire la identificarea şi indisponibilizarea unor recipienţi care păstrează un miros puternic de combustibili, sau pe existenţa unor fotografii ale inculpaţilor care se presupune că discută cu eventuali clienţi.
Lipsa unei probaţiuni şi a unei discuţii adecvate a acesteia care să stabilească contextul în care s-au comis faptele pretinse, momentul şi modul în care au acţionat pentru sustragerea combustibilului, persoanele participante, elemente pe baza cărora se poate stabili vinovăţia, cât şi conţinutul constitutiv al infracţiunilor, şi desigur, încadrarea juridică, inclusiv, existenţa unor condiţii de agravare a răspunderii penale, atrage o nelegalitate evidentă a soluţiei de condamnare pronunţată de prima instanţă, prin lipsa unei motivări în fapt şi în drept corespunzătoare care constituie fundamentul unei soluţii de condamnare sau de achitare.
Pe de altă parte, în concordanţă cu normele europene, art. 378 alin. (3) C. proc. pen. stabileşte imperativ obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa asupra tuturor motivelor de apel invocate de părţile apelante: aceasta cu atât mai mult cu cât, referindu-se la efectul devolutiv al apelului şi la limitele acestuia prin art. 371 alin. (2) C. proc. pen. se precizează că instanţa de apel este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi a cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Ori, în speţă, neconformându-se acestor dispoziţii legale imperative, instanţa de apel a procedat la soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi fără să răspundă punctual motivelor invocate de aceştia şi care se refereau la greşita condamnare.
Chiar dacă instanţa de apel a făcut referiri generale la corecta stare de fapt nu a discutat de ce aceasta este justă şi în baza căror dovezi.
Modul superficial al instanţei de apel de a răspunde criticilor formulate de inculpaţi – folosind referiri generale la starea de fapt corectă şi încadrarea juridică greşită constituie de fapt o nemotivare a soluţiei, dar, în acelaşi timp şi nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale pentru inculpaţi, de natură a le garanta drepturile procesuale şi constituţionale şi care poate influenţa soluţia procesului şi care în contextul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii.
În scopul stabilirii adevărului în cauză cu privire la fapte şi făptuitori – dar numai în baza unor probe corespunzător administrate, cât şi pentru o judecată unitară cauza va fi examinată prin extindere şi cu privire la inculpaţii B.Z. şi M.G. în temeiul art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., situaţie în care instanţa de trimitere va urmări respectarea drepturilor inculpaţilor, respectiv, respectarea principiului vizând neîngreunarea situaţiei juridice a acestora.
Drept urmarea tuturor considerentelor de fapt şi de drept expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de inculpaţii K.Ş. şi M.L., se vor extinde efectele şi asupra inculpaţilor B.Z. şi M.G., se vor casa hotărârile atacate şi cauza se va trimite – spre rejudecare – la Judecătoria Oradea, potrivit competenţelor stabilite prin art. 3, alin. (3) din Legea nr. 356/2006.
Procedând la rejudecarea cauzei în ansamblul ei, instanţa de trimitere va asculta inculpaţii şi apărările lor, va efectua confruntări între inculpaţi, pe de o parte şi între inculpaţi şi martori pe de altă parte, va examina şi administra orice probă ce rezultă din dezbateri, după cum şi orice probă consideră a fi necesară în contextul faptelor imputate inculpaţilor, cu respectarea drepturilor procesuale şi constituţionale, în scopul stabilirii unei corecte stări de fapt, încadrări juridice (în limitele neîngreunării situaţiei juridice în propria cale de atac) a vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor şi, în final, a pronunţării unei soluţii pe deplin legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii K.Ş. şi M.L. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 06 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Extinde efectele recursurilor şi asupra inculpaţilor B.Z. şi M.G.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 119 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor.
Trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Oradea, competentă în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr. 356/2006.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3977/2009. Penal → |
|---|
