ICCJ. Decizia nr. 3887/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3887/2009
Dosar nr. 2169/54/2008
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 370 din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), rap. la art. 109 C. pen., art. 74 lit. a) şi c( C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul L.C.A. (fiul lui S. şi V., născut la 27 iunie 1988, în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cu domiciliul în aceiaşi localitate, necăsătorit, student, fără antecedente penale) la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 1396 alin. (2) şi alin. (3) din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), rap. la art. 109 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen., prima instanţă a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 81 C. pen., rap. la art. 110 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 7 luni.
De asemenea, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 118 lit. a) şi b C. pen., s-a dispus confiscarea suporturilor optice tip CD şi DVD, precum şi unitatea centrală a sistemului de calcul ridicate de organele de urmărire penală de la inculpat.
Prin aceeaşi hotărâre, prima instanţă, în temeiul art. 998 - 999 C. civ. rap. la art. 139 din Legea nr. 8/1996, a admis acţiunile civile formulate de părţile civile şi a obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente L.S. şi L.V., la plata către partea civilă E.A.I., reprezentată de N.B., cu sediul în Bucureşti, sector 5, a sumei de 1.671 lei despăgubiri civile, la plata către partea civilă RO-ACT, cu sediul în sector 2 - Bucureşti, a sumei de 462 lei despăgubiri civile, la plata către partea civilă M.C., reprezentate de Societatea civilă de Avocaţi M.G.M.P. cu sediul în Bucureşti, sector 2, a sumei de 14.644 lei despăgubiri civile, iar către partea civilă A.I., cu acelaşi sediu, la 13.324 lei despăgubiri civile şi la plata sumei de 1.129,68 lei, despăgubiri civile către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în Bucureşti, sector 1.
Totodată prima instanţă a luat act că partea vătămată V.G.B.E. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata a 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 500 lei reprezenta cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în fapt, la data de 3 decembrie 2005, inculpatul minor L.C.A. a fost depistat de organele de poliţie în timp ce comercializa în târgul V. din Drobeta Turnu Severin, un număr de 405 suporturi CD şi DVD, conţinând 388 de reproduceri de programe pentru calculator tip aplicaţii (jocuri) şi 17 reproduceri de opere audio-vizuale (filme de desene animate).
Potrivit adresei din 7 martie 2006 a O.R.D.A. (fila 18 dosar), a rezultat că cele 405 reproduceri sunt produse pirat, iar activitatea de producere neautorizată a acestora a creat prejudicii societăţilor E.A.I. (constituită parte civilă cu suma de 1.215 euro), V.U.G.B.E. (constituită parte civilă cu suma de 612,50 euro), ambele cu sediul în Bucureşti, cât şi societăţii RO - ACT, cu sediul în Bucureşti (constituită parte civilă cu suma de 266 DOLARI SUA), prejudiciile astfel produse, nefiind încă recuperate.
S-a mai reţinut că la percheziţia domiciliară efectuată la 17 februarie 2006, la locuinţa inculpatului s-au identificat un alt număr de 669 produse tip CD şi DVD, şi acestea piratate, conţinând videograme, fonograme şi programe pentru calculator, iar din cele stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5077 din 24 octombrie 2006, efectuat de O.R.D.A., a rezultat că în memoria calculatorului inculpatului erau stocate două hard-disk-uri, mai multe programe soft, precum şi opere audio-vizuale ale căror titluri se regăsesc pe produsele piratate, ridicate de la inculpat.
Pentru reproducerea neautorizată a celor 669 CD-uri şi DVD-uri, ridicate în condiţiile mai sus arătate, s-au constituit părţi civile M.C.A.I. Bucureşti (cu sumele de 6.023 DOLARI SUA şi, respectiv, 4.023 euro), E.A.I. Bucureşti (cu suma de 496,2 euro), cât şi U.P.F. din România (cu suma de 1.129,68 lei) nefiind recuperate nici aceste din urmă prejudicii.
S-a mai relevat că situaţia de fapt reţinută, existenţa faptelor, cât şi vinovăţia inculpatului au rezultat din probatoriul administrat, constând în declaraţiile de recunoaştere făcute de inculpatul minor, coroborate cu declaraţiile martorilor S.V., P.N., cu concluziile stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului.
Prima instanţă a stabilit, în drept, că activitatea infracţională a inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, a întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996 şi prev. de art. 1396 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor, cât şi la stabilirea modalităţii de executare pentru pedeapsa rezultantă, prima instanţă a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care acestea s-au consumat, cât şi unele elemente ce privesc pe făptuitor, minor, lipsit de antecedente penale, cu un comportament adecvat anterior săvârşirii celor două infracţiuni, bine caracterizat de referatul de evaluare aflat la dosar, împrejurări cărora le-a fost recunoscut un caracter atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 lit. d) C. pen., în planul stabilirii pedepselor.
Totodată, Tribunalul Mehedinţi a apreciat că scopurile pedepsei rezultante pot fi atinse şi fără executarea efectivă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 81 rap. la art. 110 C. pen., dispoziţii în sensul cărora s-a dispus suspendarea executării, pe durata unui termen de încercare de 7 luni.
Rezolvând latura civilă a cauzei, cu referire la dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., în considerarea suportului probator administrat în cauză, prima instanţă a acordat despăgubiri societăţilor constituite părţi civile, la plata cărora inculpatul a fost obligat, în solidar, cu persoanele responsabile civilmente.
S-a luat act că SC V.G.B.E. Bucureşti, nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, apreciind atât în motivele scrise, cât şi prin apărător, că faptelor pentru care a fost condamnat, le lipseşte pericolul social prevăzut de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996 şi art. 1396 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen., considerente pentru care a solicitat adoptarea unei soluţii de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 139 din 22 iunie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.C.A., împotriva sentinţei penale nr. 370 din 16 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 7424/101/2007, obligându-l totodată, în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de prim control judiciar, la cererea apelantului inculpat şi în aplicarea dispoziţiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., a apreciat ca oportună administrarea unei expertize contabile, prin aceasta urmând să se verifice şi, în final, să se stabilească întinderea prejudiciilor cauzate părţilor civile, contestate de apelantul inculpat, în sensul supraevaluării acestora, raportul de expertiză judiciară fiind întocmit şi depus la dosar.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate, a materialului de la dosarul cauzei, cât şi în considerarea concluziilor expertizei contabile, Curtea de Apel Craiova a constatat că apelul declarat de inculpat, este nefondat, respingându-l ca atare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din declaraţiile inculpatului, coroborate cu declaraţiile martorilor, cât şi procesul verbal încheiat cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul acestuia (identificându-se, la 17 februarie 2006, un număr de 669 produse tip CD şi DVD piratate, conţinând video-grame, fonograme şi programe pentru calculator), s-a confirmat situaţia de fapt, corect descrisă de către prima instanţă, în sensul că în ziua de 3 decembrie 2005, acesta a fost depistat de poliţie în timp ce comercializa 405 suporturi tip CD şi DVD, conţinând 388 de reproduceri de programe pentru calculator şi 17 reproduceri de opere audiovizuale, toate pirat.
Totodată, din acelaşi probatoriu instanţa de apel a mai reţinut că produsele piratate identificate de poliţie au fost reproduse, în parte, de inculpat, iar altele au fost achiziţionate de la persoane necunoscute, tot în vederea valorificării.
Instanţa de prim control judiciar a conchis că prima instanţă în mod judicios a stabilit că activitatea infracţională a inculpatului minor întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996 şi prev. de art. 1396 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 99 şi urm. C. pen., iar pericolul social concret al faptelor săvârşite a decurs din urmările produse în planul vătămării drepturilor nepatrimoniale, aparţinând societăţilor comerciale constituite părţi civile, cât şi din modul ingenios de operare, adoptat de către inculpat.
De asemenea, în considerente, instanţa de apel a mai menţionat că atât pedepsele, cât şi modalitatea de individualizare a executării, au fost just stabilite, acestea reflectând corespunzător criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi cerinţele prev. de art. 52 C. pen., iar latura civilă a cauzei a fost corect rezolvată de către prima instanţă, despăgubirile fiind corespunzător acordate, respectarea dispoziţiilor art. 998, art. 999 C. civ., în considerarea unui probatoriu corect apreciat şi evaluat.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpatul L.C.A. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Astfel, în esenţă, recurentul inculpat a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 3 şi 14 din C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei penale recurate considerând că minuta acesteia nu a fost semnată de către membrii completului de judecată ce au soluţionat cauza în apel, impunându-se, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În subsidiar, a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunţate şi, pe fond, în rejudecare, să se constate că ambele instanţe au procedat la o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele reţinute în sarcină, întrucât acestea nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, arătând că, în opinia sa, se impune achitarea acestuia în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni administrative în limitele legale.
Recursul formulat de inculpatul L.C.A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare, gradul de pericol social al acestora relevându-se din chiar modul ingenios în care a acţionat inculpatul, din multitudinea produselor piratate expuse spre comercializare, dar şi din consecinţele deloc de neglijat ale faptelor sale.
În ceea ce priveşte primul motiv de casare invocat de apărătorul ales al recurentului inculpat, circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., se constată, contrar susţinerilor acestuia că, la filele 128-130 dosar apel există o adresă de comunicare, prin fax, către Tribunalul Mehedinţi - Biroul de Executări Penale, a copiei minutei deciziei pronunţată în apel, adresă la care a fost ataşată copia minutei, care însă nu trebuie să poarte semnăturile membrilor completului de judecată, fiind suficientă menţiunea grefierului de şedinţă „pentru conformitate", astfel că, în mod evident, acest motiv de critică este neîntemeiat şi nu poate fi primit.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, invocat de recurentul inculpat, prin apărător ales, vizând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Astfel, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 1396 alin. (1) lit. a) din Legea drepturilor de autor nr. 8/1996 constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 al 5 ani sau cu amenda următoarele fapte: a) realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri-pirat; iar alin. (2) al aceluiaşi articol mai stabileşte că, de asemenea, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum şi deţinerea acestora in scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice. Totodată, dispoziţiile alin. 3 al aceluiaşi articol stipulează aplicarea unei pedepse mai aspră persoanei care săvârşeşte faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) în scop comercial, stabilind că acestea se sancţionează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani.
În speţa supusă analizei se constată că, din probatoriul administrat (declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor dar şi cu celelalte probe din dosar) a rezultat că inculpatul L.C.A. a fost depistat de organele de poliţie la data de 3 decembrie 2005, în timp ce comercializa, în târgul V. din oraşul Drobeta Turnu Severin, 405 suporturi tip CD şi DVD, conţinând 388 de reproduceri de programe pentru calculator şi 17 reproduceri de opere audiovizuale, toate pirat. Pe de altă parte, din procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului din 17 februarie 2006, a mai rezultat şi faptul că s-au identificat un număr de 669 produse tip CD şi DVD piratate, conţinând video-grame, fonograme şi programe pentru calculator, toate produse şi deţinute în scopul evident al comercializării, iar părţile vătămate în cauză s-au constituit părţi civile cu sumele astfel cum au fost precizate, dovedite şi, ulterior, acordate de către prima instanţă atunci când, corect, a soluţionat latura civilă a cauzei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat l art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen., formulată de recurentul inculpat, prin apărător, pentru lipsa de pericol social al faptelor prevăzute de dispoziţiile art. 1396 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 comise de inculpat, întrucât din probele administrate, ce se coroborează între ele, a rezultat fără echivoc vinovăţia inculpatului L.C.A. în săvârşirea activităţilor de piratare şi comercializare a produselor tip CD şi DVD mai sus menţionate.
În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de acelaşi inculpat, în subsidiar, vizând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că acesta nu poate fi primit, fiind de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţă, la individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, lipsa antecedentelor penale pentru inculpat, conduita ireproşabilă a acestuia anterior săvârşirii infracţiunilor, constând în respectarea valorilor sociale apărate de legea penală, starea de minorat a acestuia la momentul comiterii faptelor, acordându-se, corect, eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi coborându-se pedepsele sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul.
Totodată, în mod justificat, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, caracterul continuat al acestora, pagubele produse, numărul de părţi vătămate şi starea de pericol creată prin vătămarea drepturilor nepatrimoniale (drepturilor de autor) aparţinând societăţilor comerciale, părţi vătămate, constituite părţi civile în prezenta cauză.
Înalta Curte mai constată, referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante de o lună închisoare, în urma contopirii celor două pedepse de câte o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, că, în mod corect, instanţele anterioare au apreciat că scopul preventiv şi de reeducare al sancţiunii penale aplicată, consfinţit de dispoziţiile art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără privare de libertate, dispunând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., dispoziţie menţinută şi de instanţa de prim control judiciar.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii .
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva deciziei penale nr. 139 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. 92) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului parţial al apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3131/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3905/2009. Penal → |
|---|
