ICCJ. Decizia nr. 3905/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3905/2009
Dosar nr. 4440/1/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 22 mai 2009, contestatorii M.M., P.I.A., L.E.C. şi D.C.G. au formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1714 din 11 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, conform dispoziţiilor art. 386 lit. a), b) şi e) C. proc. pen., invocând faptul că:
- la termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost lipsă de procedură cu inculpatul P.I.A.;
- deşi a fost prezent la termenul anterior judecării recursului, având o situaţie grea în familie, inculpatul M.M. a fost nevoit să plece la muncă în străinătate, motiv pentru care nu s-a putut prezenta în instanţă la judecarea recursului şi nici nu a putut încunoştiinţa instanţa despre această împrejurare, arătând totodată că nici nu a fost reprezentat de un apărător ales;
- în aceeaşi situaţie se găseşte şi inculpatul L.E.C., care fiind prezent la termenul anterior judecării recursului, cu patru zile înainte de judecarea recursului a suferit o puternică criză renală, care l-a pus în imposibilitate de a se prezenta în instanţă şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
-inculpatul D.C.G., deşi prezent la toate termenele şi la judecarea recursului, datorită tensiunii psihice foarte intense s-a aflat în imposibilitate de a se exprima cu ocazia audierii sale.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Analizându-se, în principiu, contestaţia în anulare, se constată că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen.
Verificându-se actele dosarului, se observă că la data judecării recursului, inculpatul P.I.A. nu a fost prezent la judecarea cauzei, dar procedura de citare a fost îndeplinită prin afişare cu acesta, fiind citat la adresa sa din Drăgăşani, judeţul Vâlcea, adresă care figurează şi pe plicul cu care acesta a trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cererea de amânare pentru termenul din 11 mai 2009 (fila 60 dosar I.C.C.J.).
De asemenea, la fila 58 din acelaşi dosar, este o adresă de la A.N.P. în care se arată că recurentul inculpat P.I.A. nu figurează în evidenţele sale.
Mai mult decât atât, în mod justificat instanţa a respins cea de-a doua cerere de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător, inculpatul P. depunând o astfel de cerere şi pentru termenul din 16 februarie 2009 (fila 24 dosar recurs), când instanţa a încuviinţat-o şi a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea angajării unui apărător.
La toate termenele de judecată, inclusiv la cel din 11 mai 2009, asistenţa juridică obligatorie a inculpatului P.I.A. a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat E.I., în baza delegaţiei avocaţiale nr. 003341 eliberată de Baroul Bucureşti la data de 5 februarie 2009 (fila 22 dosar recurs).
Ca atare, inculpatului P.I.A. i-au fost respectate toate drepturile prevăzute de lege, atât în ceea ce priveşte citarea cât şi asigurarea dreptului la apărare.
Cu privire la contestatorul M.M., Curtea constată că motivele invocate de acesta nu pot fi primite, în sensul că recurentul inculpat a fost prezent la termenul din data de 30 martie 2009, primind astfel termen în cunoştinţă.
Aşa fiind, instanţa nu mai avea obligaţia citării acestuia pentru următorul termen, iar prezenţa sa la judecarea recursului, odată ce a luat la cunoştinţă personal de termenul acordat în cauză este lăsată de legiuitor la aprecierea părţii.
În aceeaşi ordine de idei, în combaterea motivelor invocate Curtea constată că la toate termenele de judecată, inclusiv la cel din 11 mai 2009, asistenţa juridică obligatorie a inculpatului M.M. a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C., în baza delegaţiei avocaţiale nr. 003343 eliberată de Baroul Bucureşti la data de 5 februarie 2009 (fila 21 dosar recurs).
Potrivit prevederilor legale, instanţa este obligată să asigure apărarea juridică în cazurile prevăzute de lege, ceea ce în speţa de faţă s-a realizat, astfel că nu poate fi primit ca motiv de contestaţie susţinerea contestatorului M.M. potrivit căreia nu a avut apărător ales, dreptul de a avea un apărător ales fiind o opţiune pe care legiuitorul a lăsat-o la latitudinea părţii şi nu o obligaţie a instanţei, iar faptul că inculpatul nu şi-a exercitat acest drept nu poate fi imputat instanţei.
Fără a reitera considerentele expuse anterior, Curtea constată că recurentul inculpat L.E.C. a fost prezent la termenul din data de 30 martie 2009, primind astfel termen în cunoştinţă, nefiind aşadar îndeplinite dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.
În ceea ce-l priveşte pe contestatorul D.C.G., Curtea constată că motivele invocate nu sunt susţinute de textele de lege, în sensul că inculpatului i s-a dat ultimul cuvânt, astfel după cum este consemnat şi în partea introductivă a deciziei contestate şi după cum de altfel recunoaşte şi contestatorul.
Se constată totodată că nu au fost incidente nici dispoziţiile art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul fiind audiat şi condamnat de către prima instanţă, iar instanţa de control judiciar a menţinut hotărârea.
Nu în ultimul rând, se constată că inculpatul a avut apărător ales, care tocmai pentru a evita o situaţie de genul celei invocate, precum, emoţiile foarte puternice sau lipsa cunoştinţelor juridice ori incapacitatea de a se exprima liber în faţa instanţei din diverse motive este remunerat de către inculpat care l-a angajat pentru a-i susţine interesele şi a-i expune în limbaj adecvat apărarea.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 386 lit. a), b) şi e) C. proc. pen.
În consecinţă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.M., P.I.A., L.E.C. şi D.C.G. este inadmisibilă şi urmează a se respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnaţii M.M., P.I.A., L.E.C. şi D.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 1714 din 11 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorii condamnaţi la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3887/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 3139/2009. Penal → |
|---|
