ICCJ. Decizia nr. 3968/2009. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3968/2009
Dosar nr. 7763/105/2008
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia penală prin sentinţa penală nr. 76 din 13 februarie 2009 a condamnat pe inculpaţii:
1. - P.A.I. (fiul lui D. şi E.) deţinut în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat reţinerea şi arestarea preventivă începând cu 04 septembrie 2008, la zi.
2. - D.A.G. (fiul lui N. şi M.) la pedepsele de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. şi 2 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul D.A.G. a fost achitat pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 cu aplic. art. 18 din Legea nr. 508/2004.
În baza art. 71 C. pen. s-au aplicat pedepsele accesorii privind limitarea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru ambii inculpaţi.
Conform art. 861, art. 862 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale şi accesorii, sub supraveghere stabilită inculpatului D.G. pe o durată de 5 ani. în condiţiile respectării măsurilor prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen.
Ca urmare, s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat dacă nu este arestat în altă cauză, computându-se reţinerea şi arestarea preveni de la 04 septembrie 2008 la zi.
Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale, dispunându-se confiscarea de la ambii inculpaţi a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în locuinţa din Timişoara, judeţul Timiş, bunuri produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.
Măsura s-a luat şi faţă de sumele de bani ridicate cu aceeaşi ocazie şi consemnate la dispoziţia Tribunalului Prahova prin chitanţele aferente recipiselor (filele 38-45; 63-68 dosar urmărire penală, vol. II).
În fine, fiecare inculpat a fost obligat şi la plata sumei de câte 3.600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La începutul anului 2005 învinuitul Ş.C.A., persoană cunoscută în mediul infracţional, s-a orientat către frauda informatică ca mijloc de a obţine lesne câştiguri considerabile.
În acest scop, a iniţiat şi condus o grupare de infractori care şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriul mai multor state.
Modalitatea de operare consta în montarea unor dispozitive de copiere a benzii magnetice de pe cardurile persoanelor fizice care le utilizau legal la bancomate, precum şi camere de luat vederi ce înregistrau codul PIN al acestora (varianta skimming).
În continuare, datele erau transferate în computere şi cu anume programe informatice şi dispozitive, tip "MSR", prin inscripţionarea unor carduri blank, se fabricau altele noi, utilizate pentru extrageri de numerar.
Atât această tehnică cât şi cea phishing au fost folosite de membrii grupării iniţiate şi conduse de învinuitul Ş.C.A. pentru "spargerea" măsurilor de securitate ale calculatoarelor sau reţelelor de calculatoare, gruparea acţionând pe teritoriul mai multor state
Fiind contactat prin reţeaua Internet de o persoană cunoscută la acel moment sub numele D., în anul 2005 inculpatul P.A.I. a aderat la acest grup infracţional ce acţiona în Cehia, activitatea sa constând în crearea unei pagini de spam. identică cu pagina oficială "Paypal" şi un validator de e-mail, folosind ca model programe de acest tip care nu funcţionau, furnizate de liderul grupării.
În urma unor neînţelegeri financiare cu acesta din urmă, inculpatul a revenit în România însă ulterior a fost contactat de acelaşi lider, situaţie în care a executat acte materiale ce intră în componenţa activităţi specifice de skimming, desfăşurate de gruparea respectivă.
Astfel, în perioada noiembrie - decembrie 2007 la solicitarea învinuitului Ş.C.A., utilizând mulajul unei fante de bancomat şi fotografii în detaliu ale acesteia, el i-a confecţionat şi predat un aparat artizanal constând în montarea unui cap de citire pe un dispozitiv skimming la ATM în aceleaşi condiţii şi pentru acelaşi lider, inculpatul P.A.I. a confecţionat şi alte dispozitive ce au fost folosite atât în state membre ale Uniunii Europene cât şi în Thailanda.
În intervalul următor, acesta a perfecţionat aparatura electronică utilizată pentru decodarea datelor cardurilor magnetice, folosind ca bază, elemente din funcţionarea componentei mai vechi, primită de la liderul grupării.
Predarea acestora se realiza după ce în prealabil personal verifica funcţionalitatea la diferite ATM-uri de pe raza municipiului Bucureşti.
În concret, actele de executare efectuate de inculpatul P.A.I. au constat în turnarea modelelor de feţe de bancomat pentru care a utilizat un material special achiziţionat la indicaţiile sale de învinuitul Ş.C.A., de la o societate din Budapesta, Ungaria; finisarea feţelor false de bancomat pentru a imita cât mai bine originalele, perfecţionarea programului de "descărcare" a dispozitivelor de skimming şi respectiv decodarea datelor capturate de acesta.
Practic, după reproiectarea plăcilor primite de la învinuit şi alţi membri ai grupării acesta a modificat camere video miniaturale care să permită citirea şi copierea de carduri, prin amplificarea semnalelor provenite de la cititorul de card magnetic.
Un astfel de echipament, inclusiv codurile sursă de la electronică şi soft-ul de descărcare, schemele şi lista de componente au fost vândute pentru suma de 10.000 euro învinuitului Ş.A.C. (echivalată drept compensaţia unor datorii din Cehia de secundul) în luna mai 2008, predarea realizându-se în municipiul Ploieşti, după iniţierea prealabilă asupra utilizării şi în prezenţa învinuitului G.F., zis N., (un alt membru al grupării respective, cu atribuţii şi supravegherea celorlalţi precum şi cu transportul ansamblurilor electronice).
După verificarea funcţionalităţii, imputându-i datoriile din Cehia, învinuitul a refuzat remiterea sumei solicitate, ameninţându-l în acelaşi timp să nu-l mai contacteze pe „omul său", învinuitului S.S.S., electronistul din Turnu Măgurele ce asigura asistenţa de specialitate în acelaşi scop.
Ca urmare, ulterior inculpatul P.A.I. a refuzat să mai dea curs solicitărilor transmise telefonic de acelaşi învinuit Ş.A.C., pentru confecţionarea unui dispozitiv electronic artizanal folosit la skimming.
Fără a ţine cont de ameninţările adresate la întâlnirea din municipiul Ploieşti, acesta a păstrat legătura cu învinuitul S.S.S., secundul continuând să-i efectueze diverse activităţi, cum ar fi lipirea componentelor microelectronice pe plăcile cu circuite folosite în activitatea de skimming şi respectiv modificarea micro-camerelor video, prin crearea unei extensii ce permitea amplasarea obiectivului în orice poziţie pe dispozitivele de skimming la ATM-uri.
Echipamentele realizate au fost vândute în schimbul unor sume considerabile nu numai grupării căreia îi aparţinea dar şi altor persoane contactate prin intermediari ori prin reţeaua Internet.
Prin ultima modalitate, în luna august 2008 o persoană apelată sub numele D.S. din municipiul Buzău, i-a intermediat vânzarea unui atare echipament contra sumei de 3.400 euro unor cumpărători din Bucureşti (G. şi C.A.I.).
În perioada imediat următoare, cei doi cumpărători l-au pus în legătură cu o altă persoană A., căruia în decursul a trei luni i-a vândut trei carcase ce imitau fanta de intrare a bancomatului, fără dispozitivele electronice aferente, precum şi un dispozitiv complet pentru skimming, primind în schimb suma de 2100 euro (700 euro/carcasă) şi respectiv 2.500-3.000 euro pentru echipamentul complet.
Tot prin intermediul lui D.S., la sfârşitul lunii iulie 2008, inculpatul P.A.I. a cunoscut o altă persoană apelată A., la cererea căruia s-a deplasat în Spania pentru a-i vinde echipamente electronice artizanale folosite în acelaşi scop, respectiv o carcasă nefinisată şi 5-10 piese electronice (confecţionate de el cu sprijinul învinuitului S.S.S).
După remiterea acestora s-a convenit ca plata să se facă ulterior prin expedierea unei „părţi" din sumele extrase de la ATM-uri, în final, intrând în posesia sumei de 3.500 euro.
Referitor la inculpatul D.A.G., tribunalul a reţinut că în vara anului 2007, pentru suma de 400 euro, acesta şi-a achiziţionat de pe internet un aparat de scriere de carduri de tip MSR, cablurile de conectare la calculator şi 40 de carduri tip blank.
În aceeaşi modalitate a luat legătura cu diferite persoane care i-au transmis informaţii despre folosirea echipamentului respectiv, iar pe baza acestora şi a cunoştinţelor posedate în domeniul informatic, el a reuşit să obţină datele mai multor titulari legali de carduri bancare, după care le-a inscripţionai pe circa 40 blank-uri.
Prin folosirea cardurilor donate, prin accesarea ATM-urilor de pe raza municipiului Timişoara, fără drept, inculpatul D.A.G. a intrat în posesia sumei de 300 lei.
Tot în vara anului 2007, aflându-se la mare acesta l-a cunoscut pe inculpatul P.A.I. Ulterior vizitându-l în locuinţa sa din Bucureşti şi constatând că deţinea şi construia feţe false de bancomat, i-a cerut să-l înveţe să confecţioneze asemenea echipamente.
Acceptând propunerea, la circa o lună de zile, trecând prin Timişoara, secundul i-a dăruit schiţa unui echipament şi componentele necesare realizării acestuia, precum şi o trusă folosită la lipirea componentelor, inclusiv un mulaj de gură ATM.
S-a mai stabilit că pentru executarea echipamentelor de skimming confecţionate artizanal, aprovizionarea cu materiale specifice s-a realizat atât de inculpatul P.A.I. cât şi ceilalţi membri ai grupării, camerele video fiind achiziţionate de la societatea comercială N. SRL Piatra Neamţ.
La data de 4 septembrie 2008. efectuându-se percheziţie domiciliară în locuinţa folosită de cei doi inculpaţi, au fost găsite echipamente electronice, bunuri şi alte obiecte destinate contrafacerii cardurilor bancare şi obţinerii de date de identificare pentru inscripţionare benzii magnetice a acestora, circuit electronic miniatural prevăzut cu mini-cameră video, un număr de 32 carduri contrafăcute, mulajul din ghips al unei fante de intrare a cardului ATM, mai multe ambalaje ale unor camere video miniaturale tip „guma" şi dispozitiv de citire-scriere carduri bancare tip MSR.
Cu aceeaşi ocazie, s-au ridicat din imobil sisteme informatice (laptop-uri, memory stick-uri) şi suporturi optice, parte din sisteme neputând fi percheziţionate. informatic faţă de refuzul inculpaţilor de a furniza parola.
În aceste condiţii s-a reuşit identificarea unor fişiere ce conţineau adrese de e-mail capturate ilegal precum şi pagini de „publishing", utilizate pentru capturarea datelor de pe cărţile de credit ale victimelor, fişiere ce reprezintă kit-ul de instalare al unui program apt generării codurilor PIN (primele şase cifre ale numărului de card) ale cardurilor bancare.
Au fost găsite fişiere ce conţineau date despre cărţi de credit (numărul cardului, codul PIN, data expirării, datele de identificare ale titularilor cardurilor bancare, date despre tipul şi banca emitentă a acestora), fotografii ale unor ATM-uri, fante de introducere a cardului în bancomat, confecţionate artizanal, alte circuite electronice alcătuite în acelaşi scop. un aparat de citire/scriere bandă magnetică a cardului, dezasamblat, precum şi trei scheme de circuite electrice.
În ce priveşte determinarea prejudiciilor civile produse prin actele materiale stabilite, s-a observat că deşi s-au solicitat relaţii în legătură cu identificarea părţilor vătămate ce ar fi putut exercita acţiunea civilă în procesul penal, până la momentul prezentării materialului de urmărire penală, nu s-au putut obţine nici un fel de informaţii.
S-a apreciat că atitudinea procesuală era previzibilă faţă de discrepanţa prejudiciilor suferite şi cheltuielile aferente deplasării acestora din SUA în România iar băncile emitente a cardurilor falsificate preferă să-şi despăgubească clienţii cu sumele ce le-au fost sustrase, evitând astfel o publicitate negativă.
Pe de altă parte, s-a reţinut că fantezia şi cunoştinţele aprofundate în materia utilizării aparaturii IT ca şi a navigaţiei pe internet deţinute de membrii grupului infracţional, astfel cum au fost detaliate în precedente, au fost canalizate într-un singur scop şi anume acela de a obţine într-un timp foarte scurt câştiguri materiale foarte importante, neţinându-se cont de calitatea sau puterea financiară a persoanelor păgubite.
În privinţa inculpatului D.A.G. s-a considerat că în cauză nu au fost administrate probe certe, decisive, care să confirme aderarea la grupul infracţional organizat, condus de învinuitul Ş.C.A., că ar fi cunoscut sau ar fi sprijinit în vreun fel gruparea respectivă.
Dimpotrivă, inculpatul P.A.I. a declarat constant că acesta a cunoscut întâmplător pe unii dintre membrii grupului cu care el a colaborat, nedeţinând vreo informaţie privind existenţa şi activitatea reţelei infracţionale.
S-a apreciat în lipsa administrării altor probe din care să rezulte că el a cunoscut această structură, că a acceptat să adere sau să o sprijine, că a primit un rol în cadrul ei şi că a acţionat în mod coordonat sau în alt mod în cadrul grupului, simplu fapt că l-a cunoscut pe inculpatul P.A.I. nu constituie o dovadă; suficientă pentru a se reţine în sarcina sa „calitatea" de membru al grupului şi implicit comiterea infracţiunii prev. şi ped. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Ca urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea acestuia pentru această faptă.
S-a considerat însă ca fiind probate actele materiale constând în confecţionarea diferitelor dispozitive artizanale, achiziţionarea de echipamente de falsificare a instrumentelor de plată, falsificarea acestora şi deţinerea unor asemenea instrumente de plată, fapte ce realizează conţinutul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite prin dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Reţinându-se că în cursul urmăririi penale inculpatul P.A.I. dar şi inculpatul D.A.G., în măsura în care a avut cunoştinţă, au denunţat activitatea frauduloasă a altor persoane, respectiv au făcut cunoscute identitatea, activitatea, mijloacele de probă şi au facilitat administrarea probelor pentru tragerea la răspundere penală a acestora, tribunalul a primit ca legală propunerea: procurorului privind aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 ambii apelanţi.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, s-a apreciat că infracţiunile stabilite în sarcină sunt grave, cu impact negativ atât în rândul populaţiei cât şi a sistemului; bancar, deosebit de greu de probat iar făptuitorii greu de depistat, situaţie în care chiar dacă inculpatul P.A.I. nu are antecedente penale se impune sancţionarea cu o pedeapsă care să fie executată cu privare de libertate.
În schimb, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului D.A.G., au condus la concluzia că a comis faptele mai mult din curiozitate specifică vârstei şi că perioada infracţională a reprezentat un episod pasager în comportamentul său, ce a fost bine conştientizat, astfel că scopul pedepsei poate fi atins în condiţia suspendării executării sub supraveghere conform art. 861 - 864 C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii.
Prin apelul procurorului sentinţa a fost criticată ca fiind nelegală şi netemeinică, soluţia de achitare a inculpatului D.A.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 contravenind probelor administrate, inclusiv declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi primă instanţă prin care a arătat că a arătat că a cunoscut despre existenţa grupului infracţional din care făcea parte inculpatul P.A.I. şi la care a aderat fiind racolat de acesta.
Inculpatul P.A.I. a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică susţinând că:
- greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pretinsul lider al grupării învinuitul Ş.C.A. este cercetat în stare de libertate, nefiind inculpat din lipsă de probe sau indicii temeinice de săvârşirea vreunei infracţiuni;
- din probele administrate nu rezultă existenţa unui grup infracţional cu structură bine organizată care să acţioneze după reguli bine stabilite iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care acesta să fi aderat;
- numai două persoane au fost trimise în judecată, inculpaţii din cauza de faţă, în final inculpatul D. fiind achitat.
În subsidiar a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni faptă prevăzută şi pedepsită de art. 323 C. pen.
Alt motiv de apel vizează greşita reţinere a infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/20002 deoarece:
- fapta sa a constat în fabricarea şi deţinerea de echipamente cu scopul de a intercepta şi prelua ilicit date personale, echipamente inapte care confecţionării instrumentelor de plată determinate de Legea nr. 365/2002 şi pe care nu le-a folosit personal la retragerea de numerar de la ATM-uri;
- nu a achiziţionat carduri blank, n-a deţinut şi nu a pus în circulaţie blank-uri pe care să fie lipită bandă magnetică inscripţionată cu datele preluate ilicit de la bancomate;
- cardurile găsite la percheziţie în imobilul din Timişoara au aparţinut inculpatului D.A.G., aspect recunoscut de acesta.
Prin alt motiv de apel a cerut desfiinţarea sentinţei şi schimbarea încadrării judiciare din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică,în aceea prevăzută de art. 46 din Legea nr. 161/2003 ce protejează confidenţialitatea şi integritatea datelor şi sistemelor informatice.
În fine, a criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări şi a solicitat ca ţinând seama de faptul că a denunţat şi alte persoane implicate în comiterea unor fapte de acelaşi gen, de conduita personală sinceră şi lipsa antecedentelor penale să se dispună reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpatul D.A.G. a criticat sentinţa numai în ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate de prima instanţă şi a arătat că nu s-a făcut o deplină aplicare a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi a art. 74 şi art. 76 C. pen.
Instanţa de apel i-a audiat pe inculpaţi după care verificând sentinţa atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, şi a înscrisurilor depuse ca acte noi a reţinut că apelurile declarate de procuror şi inculpaţi sunt nefondate şi prin Decizia nr. 56 din 14 mai 2009 le-a respins ca atare.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii.
Prin recursul procurorului, Decizia instanţei de apel este criticată susţinându-se că în mod nelegal a fost respins apelul declarat în ce priveşte achitarea inculpatului D.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002. Motivele recursului reiau în integritate motivarea din apel. În plus s-a arătat că din situaţia de fapt prezentată în motivele de recurs rezultă că inculpatul D.A. a cunoscut existenţa grupului infracţional şi pe unii din membri, că a aderat la acest grup fiind racolat de inculpatul P.
În fine, se susţine că din moment ce prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 aceasta vine în contradicţie cu achitarea inculpatului pe motiv că nu a cunoscut existenţa grupului infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni în domeniul informatic.
La fel şi inculpatul D.A., prin recursul scris a reluat aceleaşi critici de netemeinicie din apel, şi a solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii după care să se facă aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Prin motivele de recurs scrise, depuse la termenul din 29 septembrie 2009 inculpatul P.A.I. a reluat şi el criticile din apel solicitând în principal, achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 112 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în subsidiar reducerea pedepsei care a fost greşit individualizate - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14.
A cerut casarea hotărârilor şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În fine, a cerut ca în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 în urma casării şi rejudecării să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 46 din Legea nr. 161/2003 şi prin reţinerea de circumstanţe atenuante pedeapsa să fie redusă.
A mai cerut ca să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă în concordanţă cu probele administrate au dat faptelor încadrarea juridică legală, au stabilit corect vinovăţia inculpatului şi tot astfel au dispus achitarea inculpatului D.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2002.
Prima instanţă a făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul D.A. şi a concluzionat că este stabilit cu certitudine că inculpatul a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 că nu s-au administrat probe certe decisive din care să rezulte comiterea acestei infracţiuni.
S-a motivat că împrejurarea că inculpatul D.A.G. l-a cunoscut pe inculpatul P.A., care a făcut parte dintr-un grup infracţional organizat fără a se administra probe din care să rezulte că inculpatul a cunoscut această structură, că a acceptat să adere sau să o sprijine, că a primit un rol în cadrul grupului şi că a acţionat în mod coordonat sau în alt mod în cadrul grupului, nu constituie dovada suficientă pentru a se reţine în sarcina sa calitatea de membru a grupului.
Întreaga situaţie de fapt a arătat prima instanţă rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declaraţiile date de inculpat de recunoaştere a faptelor atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La rândul ei instanţa de apel i-a audiat pe inculpaţi şi a făcut o nouă analiză minuţioasă a materialului probator şi printr-o amplă motivare a respins cele trei apeluri menţinând hotărârea primei instanţe.
Curtea a motivat că din examinarea mijloacelor de probă arătate în cuprinsul deciziei precum şi a proceselor verbale conţinând redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate propuse în actul de sesizare a instanţei ca probă în acuzare se confirmă faptul că cei doi inculpaţi s-au cunoscut întâmplător în cursul anului 2007, actele materiale au fost realizate separat, fără vreun control sau coordonare cu structura organizată la care aderase P.A.I.
Existând un serios dubiu în ce priveşte acuzarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 reţinându-se situaţia de fapt în limitele recunoaşterii acestuia confirmate de inculpatul P.A.I. şi martorul S.S.S., instanţa de apel a apreciat temeinică soluţia de condamnare pentru infracţiunile dovedite şi de achitare pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat.
Este de necontestat că inculpaţii au recunoscut faptele comise, de fapt că au desfăşurat unele activităţi prin care au încălcat legea penală. inculpatul P. a contestat şi contestă şi în recurs faptul că a făcut parte dintr-un grup infracţional organizat cu toate că acest lucru este dovedit cu probele administrate.
În ce-l priveşte pe inculpatul D.A. şi acesta a recunoscut că a desfăşurat o activitate infracţională.
Sarcina de a proba revine organelor de urmărire penală iar încadrarea juridică o face instanţa de judecată şi în măsura în care reţine vinovăţia pronunţă o hotărâre de condamnare pentru fapta sau faptele care au fost săvârşite.
Aşa cum au reţinut cele două instanţe şi în special instanţa de apel, din toate actele dosarului rezultă un lucru cert, acela că P.A. avea „nişte" legături cu D.A. - acest lucru rezultând prin deducţie din convorbirile telefonice interceptate, şi necontestat nici un moment de cei doi.
Nu rezultă din aceste acte în nici un fel că inculpatul D. ar fi aderat la grupul din care făcea parte P.A.
În fine, recursul încearcă să argumenteze greşita soluţie de achitare prin aceea că instanţa reţinând şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 îşi contrazice soluţia.
Este doar o alegaţie contrazisă de însăşi soluţia dispusă de prima instanţă şi de Legea nr. 508/2004.
Astfel câtă vreme inculpatul D. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru două infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, infracţiuni de competenţa D.I.I.C.O.T., denunţând alţi participanţi la săvârşirea unor fapte de acelaşi gen în mod temeinic şi legal instanţele au reţinut şi aplicat dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Recursurile formulate de inculpaţi aşa cum rezultă din conţinutul lor conţin apărări sau critici pe care inculpaţii le-au făcut şi susţinut în cele două instanţe şi care au fost verificate şi analizate în mod amănunţit. Câtă vreme nu sunt aduse alte critici, argumente sau probe de natură a schimba hotărârea primei instanţe menţinută în apel ca legală şi temeinică Înalta Curte urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul de la 4 septembrie 2008 la 27 noiembrie 2009 în ce-l priveşte pe inculpatul P.A.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii P.A.l. şi D.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 56 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.A.I., timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2008 la 27 noiembrie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3963/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3972/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
