ICCJ. Decizia nr. 4017/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4017/2009
Dosar nr. 8394/1/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 24/ S din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Braşov s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare a instanţei, din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. în art. 181 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii:
- C.V. (fiul lui V. şi V.);
- R.D. (fiul Iui D. şi E.);
- P.I.I. (fiul lui I.I. şi I.) pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare fiecare.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata câte unui termen de încercare de 7 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare fiecare dintre inculpaţi se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
b. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte opt zile, precum şi întoarcerea;
c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 864 C. pen. relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpaţii C.V., R.D. şi P.I.I. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv din data de 5 decembrie 2005 până la data de 17 iulie 2006 inclusiv.
În baza art. 346 C. proc. pen., s-a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată B.S. şi alăturată procesului penal.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 1.465,38 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 666,70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut ca situaţie de fapt că în data de 08 noiembrie 2005, inculpaţii C.V., R.D., P.I.l. şi martorii N.C. s-au deplasat în pădure pentru a aduce lemne, la cererea pădurarului. Spre seară, s-au deplasat la chioşcul situat în centrul comunei, unde au consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, la acel chioşc a venit martora S.E., care dorea să cumpere băuturi alcoolice şi sucuri. Potrivit declaraţiei acesteia, în acea seară la ea acasă au venit martorii M.I., partea vătămată B.S., fratele acestuia şi încă o persoană pe nume A. Martora arată că aceste persoane şi soţul ei au trimis-o de două ori la magazin (chioşcul amintit) să cumpere băuturi alcoolice. Aceasta precizează în continuare că, în aceea seară la magazin i-a văzut pe inculpaţi şi pe martorul N.C., cu care a discutat şi i-a comunicat că partea vătămată B.S. se afla în acel moment la ea acasă. Martora afirmă că N.C. a întrebat-o dacă B. este la ea acasă, deşi martorul N. nu recunoaşte acest lucru.
Rezultă însă cu certitudine că martorul N.C., aflând despre locul unde se afla B.S., a comunicat acest lucru inculpaţilor.
Despre modalitatea în care s-au desfăşurat lucrurile în continuare relatează atât martorii S.E. şi S.C., martorul N.C., inculpaţii care recunosc parţial săvârşirea faptei, dar şi partea vătămată B.S. ale cărei declaraţii se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, aflând despre prezenţa părţii vătămate B.S. în casa soţilor S.C. şi E., cei trei inculpaţi şi martorul N.C. s-au deplasat într-acolo.
Potrivit declaraţiei martorei S.E., toţi cei patru bărbaţi au intrat în casă, au întrebat de partea vătămată B.S. care ieşise din casă. C.V. a afirmat că „dacă îl prinde pe S. îl bate", iar la întrebarea martorei care este motivul a afirmat că „s-au mai bătut în T.".
La un moment dat P.I. a părăsit încăperea. La scurt timp s-a întors spunând că B.S. l-a lovit mi-a tras-o a spus, arătând celorlalte persoane mâna. În tot acest timp R.D. părăsise încăperea, însă s-a întors strigându-i pe ceilalţi „haideţi că l-am prins".
Partea vătămată s-a îndreptat fugind către malul pârâului ce străbate comuna, la distanţă relativ mică de casa martorilor S. Inculpaţii l-au prins pe B.S. pe malul pârâului. Deşi nu recunosc şi susţin că partea vătămată în cădere s-a tăiat în cioburile ce se aflau pe malul râului, din probele administrate în cauză rezultă evident că inculpaţii au tăiat pe partea vătămată pe braţe cu ciobul de sticlă ridicat de organele de poliţie (gâtul unei sticle de cognac - fila 12 dosar urmărire penală).
De altfel, susţinerea inculpaţilor este infirmată şi de gravitatea leziunilor pe care partea vătămată le prezenta pe antebraţe, leziuni descrise iniţial în foaia de observaţie întocmită de Spitalul Judeţean Braşov - Secţia Neurochirurgie.
Inculpaţii au aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu picioarele pe tot corpul, iar P.I.I. l-a lovit cu o bâtă. Apoi inculpaţii l-au târât pe B.S. de pe malul apei spre căruţa care se afla pe drum, iar R.D. l-a legat cu un lanţ de căruţă.
Din declaraţiile martorilor S.C. şi E. rezultă că inculpaţii mânau caii, îl târau pe B., opreau căruţa, îl loveau cu picioarele pe tot corpul, acţiune pe care au repetat-o pe parcursul a aproximativ 50 m.
La incident au asistat martorii N.C. şi M.I., S.C. şi E. Urmele incidentului - respectiv cioburile de sticlă spartă, petele de sânge de pe pietre şi urmele de târâre - au fost observate imediat de V.I. şi S.C.
Din declaraţiile tuturor acestor martori care se coroborează cu susţinerile părţii vătămate rezultă starea de fapt mai sus expusă.
Instanţa reţine că incidentul a început pe malul râului, zonă cu sol pietros şi s-a continuat cu acţiunea de târâre a părţii vătămate pe un drum de ţară pietruit.
Nu rezultă din probele administrate că inculpaţii au plecat către casa soţilor S. cu intenţia declarată de a omorî partea vătămată. Este cert însă că au plecat cu intenţia directă de a lovi partea vătămată. Modalitatea în care au acţionat, starea în care se aflau - furie crescândă pe fondul stării de ebrietate şi generată de conflicte mai vechi datorate comportamentului agresiv al părţii vătămate, sunt elemente care nu trebuie neglijate, însă nu poate fi neglijat nici faptul că inculpaţii ar fi trebuit să prevadă că acţiunea lor ar fi putut produce moartea victimei.
Astfel, chiar dacă nu suntem în prezenţa intenţiei directe în suprimarea vieţii părţii vătămate, modalitatea de săvârşire a faptei în realizarea scopului urmărit denotă existenţa intenţiei indirecte în care se materializează vinovăţia inculpaţilor.
Acestea sunt considerentele pentru care, analizând cererea formulată de inculpaţi prin apărători vizând schimbarea încadrării juridice a infracţiunii din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. în art. 181 C. pen. - vătămarea corporală, instanţa urmează a o respinge.
Argumentele invocate vizând numărul de zile de îngrijiri medicale 3-35 de zile, împrejurarea că din raportul medico-legal nu rezultă că leziunile nu au pus în pericol viaţa părţii vătămate, nu sunt suficiente pentru a determina schimbarea încadrării juridice a faptei.
În drept, fapta inculpaţilor C.V., R.D. şi P.I.I., care în seara zilei de 08 noiembrie 2005, în public, au agresat partea vătămată B.S.N. aplicându-i lovituri repetate cu corpuri contondente şi cu un obiect tăietor înţepător urmate de legarea şi târârea părţii vătămate cu ajutorul unui atelaj agricol şi deşi nu au urmărit moartea părţii vătămate, au acceptat că aceasta s-ar fi putut produce, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, partea vătămată B.N.S. şi inculpaţii C.V. şi R.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi la modalitatea de executare a pedepselor, iar în urma rejudecării cauzei, majorarea pedepselor inculpaţilor. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod neîntemeiat au fost reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, deşi acţiunea acestora depăşeşte cu mult orice fapt scuzabil unei răzbunări şi îmbracă din toate punctele de vedere haina unei fapte împotriva vieţii persoanei. Comportamentul părţii vătămate anterior săvârşirii faptei, care nu este pe deplin probat, nu justifică reţinerea în favoarea inculpaţilor a unor circumstanţe atenuante şi reducerea pedepselor.
Partea civilă B.N.S. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor şi a modalităţii de executare a pedepselor, iar sub aspectul laturii civile, cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale şi a daunelor morale. Se arată în motivele de apel că gravitatea deosebită a faptei nu justifică cuantumul redus al pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora, iar, în ceea ce priveşte acţiunea civilă a cauzei, se impune admiterea acesteia în parte în sensul acordării şi a cheltuielilor ocazionate de deplasările părţii civile la tratamente, cele ocazionate de îngrijiri suplimentare, cât şi a venitului nerealizat în perioada în care partea civilă s-a aflat în imposibilitate de muncă. De asemenea, partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, corespunzător suferinţelor pricinuite de leziunile produse prin fapta inculpaţilor.
Inculpaţii C.V. şi R.D. au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar în urma rejudecării cauzei, reducerea pedepselor aplicate, cu menţinerea modalităţii de executare. Se arată în dezvoltarea motivelor de apel că intenţia inculpaţilor nu a fost de a suprima viaţa părţii civile sau de a-i provoca acesteia suferinţe, ci doar de a-i aplica o corecţie, pe baza existenţei unei stări conflictuale mai vechi.
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, cât şi prin prisma motivelor de apel invocate, curtea a reţinut următoarele:
Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate. Declaraţiile părţii civile B.N.S., certificatul de constatare medico-legală din 21 noiembrie 2005 şi 2 decembrie 2005, declaraţiile martorilor N.C., S.C., S.C., M.I., V.I. şi S.E., precum şi ale inculpaţilor C.V., R.D. şi P.I. relevă faptul că în seara zilei de 8 noiembrie 2005, în public, cei trei inculpaţi au agresat-o pe partea civilă, aplicându-i lovituri repetate cu corpuri contondente şi cu un obiect tăietor înţepător, urmate de legarea şi târârea părţii vătămate cu ajutorul unui atelaj agricol, şi deşi nu au urmărit moartea părţii civile, au acceptat că aceasta s-ar fi putut produce. Leziunile suferite de partea civilă au necesitat în total 45-50 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din completarea concluziilor formulate în certificatul de constatare medico-legală nr. Din 2 decembrie 2005, realizată de Serviciul Judeţean de Medicină Legală prin adresa din 14 septembrie 2007.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, prima instanţă nu a ţinut cont de gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptei şi de periculozitatea inculpaţilor, reflectată de modalitatea în care au acţionat, cât şi de referatele de evaluare, din conţinutul cărora rezultă că inculpaţii C. şi R. au manifestat în comunitate în trecut un comportament violent, că toţi inculpaţii au perspective scăzute de reintegrare în societate. Astfel prima instanţă a reţinut în mod nejustificat circumstanţe atenuante inculpaţilor, aplicându-le acestora pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Împrejurarea că a existat un conflict anterior între inculpaţi şi partea civilă nu este de natură a fi reţinută drept circumstanţă atenuantă, întrucât nimeni nu îşi face singur dreptate, iar o astfel de atitudine nu poate fi reţinută în favoarea inculpaţilor, ca justificare a acţiunii lor violente.
Nici modalitatea de executare, în condiţiile în care nu se impunea reducerea pedepselor nu corespunde gravităţii faptelor şi nu poate conduce la reeducarea inculpaţilor, având în vedere limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi nu în ultimul rând gradul de pericol social concret al faptei, persoana fiecărui inculpat, elemente în raport de care nu se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins fără executare în regim privativ de libertate.
Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei curtea a constatat că despăgubirile materiale nu au fost acordate de prima instanţă, întrucât nu au fost dovedite de probele administrate. Acestea nu au evidenţiat şi costurile pe care le-a arătat partea civilă cu privire la cheltuielile legate de transportul ocazionat de tratamente şi consultări medicale, de alimente sau de câştig nerealizat legat de diminuarea capacităţii de muncă. Martorii audiaţi în apel, D.M. şi L.I. nu au relevat aspecte noi faţă de cele evidenţiate la tribunal care să determine schimbarea stării de fapt. Martorii au declarat că au cunoştinţă de un împrumut contractat de tatăl părţii civile, dar nu a reieşit că acesta a fost destinat suportării unor cheltuieli ocazionate de tratamentul sau îngrijirea părţii civile.
În concluzie, pretenţiile referitoare le despăgubirile materiale ale părţii civile nu au fost dovedite.
În ceea ce priveşte daunele morale, având în vedere suferinţele pricinuite părţii civile, dovedite cu prisosinţă prin certificatul de constatare civilă medico-legală, care relevă 40-45 de zile de îngrijire medicală pentru leziunile suferite, curtea a apreciat că se impune acordarea unei sume de bani părţii civile, în vederea atenuării suferinţelor pricinuite prin fapta inculpaţilor. Partea civilă a solicitat 20.000 lei daune morale, însă această sumă este disproporţionat de mare în raport cu natura infracţiunii şi concluziile certificatului de constatare medico-legală, în sensul că leziunile nu au pus în primejdie viaţa părţii civile, însă i-au cauzat acesteia leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale. Curtea a apreciat că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a repara suferinţa pricinuită părţii civile.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea civilă B.S.N., împotriva sentinţei penale nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Braşov, pe care o va desfiinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor C.V., R.D. şi P.I.I., al modalităţii de executare a acestora şi al soluţionării acţiunii civile formulată de partea civilă B.S.N.
Rejudecând cauza în aceste limite, va majora pedepsele aplicate inculpaţilor C.V., R.D. şi P.I.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la câte 4 ani închisoare la câte 7 ani şi 6 luni închisoare.
Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. va scădea din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive din data de 5 decembrie 2005 până în data de 17 iulie 2006 inclusiv.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea civilă B.S.N., împotriva sentinţei penale nr. 24 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Braşov, care a fost desfiinţată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor C.V., R.D. şi P.I.I., al modalităţii de executare a acestora şi al soluţionării acţiunii civile formulată de partea civilă B.S.N.
Rejudecând cauza în aceste limite, au fost majorate pedepsele aplicate inculpaţilor C.V., R.D. şi P.I.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen., urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la câte 4 ani închisoare la câte 7 ani şi 6 luni închisoare.
Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive din data de 5 decembrie 2005 până în data de 17 iulie 2006 inclusiv.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 - 999, art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile B.S.N. suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretenţiilor părţii civile.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii C.V. şi R.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii C.R. şi P.I.I. se avansează din fondurile M.J. şi se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpatul C.V. suma de 225 lei, iar inculpatul R.D. suma de 125 lei. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Au fost obligaţi inculpaţii C.V., R.D. şi P.I.I. să plătească fiecare părţii civile B.S.N. câte 133 lei, cheltuieli judiciare în apel.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul C.V., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi cu ocazia rejudecării a se dispune reducerea pedepsei apreciată ca fiind excesiv de severă.
La termenul de judecată de astăzi, 02 decembrie 2009, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuţie excepţia tardivităţii declarării recursului motivat de faptul că Decizia recurată este pronunţată la data de 02 noiembrie 2007, i-a fost comunicată inculpatului la data de 7 noiembrie 2007, iar mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost emis la data de 16 noiembrie 2007.
Aşa fiind, reţinându-se pe de o parte că recurentul C.V. nu a fost prezent la dezbaterile apelului său declarat împotriva sentinţei penale nr. 24/ S din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Braşov şi nici la pronunţarea Deciziei atacate nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar pe de altă parte că această decizie i-a fost comunicată la data de 07 noiembrie 2007, rezultă fără echivoc că recursul de faţă a fost declarat cu depăşirea termenului de 10 zile, ce curgea de la data comunicării copiei de pe dispozitivul deciziei recurate, înfrângând astfel flagrant dispoziţiile imperative ale art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen.
De altfel, recurentul C.V. nu poate pretinde nici repunerea în termenul de recurs, instituţie prevăzută de art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 364 alin. (1) C. proc. pen., întrucât declaraţia de recurs a fost făcută cu mult peste termenul maximal de 10 zile de la începerea executării pedepsei aplicate şi care în speţă a fost data de 16 noiembrie 2007.
Faţă de toate cele mai sus expuse, recursul de faţă se priveşte ca tardiv declarat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.,
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul C.V., împotriva Deciziei penale nr. 175/ AP din 02 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4013/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4091/2009. Penal → |
|---|
