ICCJ. Decizia nr. 3972/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3972/2009
Dosar nr. 4373/99/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din analiza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 348 din 23 mai 2007, Tribunalul Iaşi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC N.L. SRL Paşcani.
S-a luat act că partea vătămată C.R.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 537 RON care a fost ridicată de la acesta în cursul urmăririi penale.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut în esenţă că prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi întocmit la data de 17 martie 2006, înregistrat în instanţă sub nr. 4373 din 21 martie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen.
Partea vătămată C.C.R. lucrează ca vânzător - gestionar la magazinul alimentar E. aparţinând SC N.L. SRL Paşcani, magazin care este amplasat în locuinţa părinţilor părţii vătămate.
În ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 18,20 partea vătămată C.C.R. se afla singură în magazinul anterior menţionat, când în magazin au intrat patru persoane necunoscute (trei bărbaţi şi o femeie) identificate ulterior ca fiind inculpatul C.M. şi V.D., C.G., T.D.
Aceştia aveau intenţia de a sustrage bani din casieria magazinului împrejurare care s-a şi întâmplat în momentul în care partea vătămată a deschis sertarul, iar C.G. a observat existenţa bancnotelor şi a pătruns după tejghea, imobilizând-o pe aceasta prinzând-o de la spate de gât şi gură pentru a nu ţipa, timp în care V.D. a sustras toţi banii din sertar, respectiv suma de 27.000.000 lei.
În acest timp C.M. şi T.D. s-au aflat lângă uşă în interiorul magazinului pentru a asigura paza şi pentru a împiedica accesul eventualilor clienţi în magazin.
După sustragerea sumei de bani aceştia au părăsit magazinul, mergând la autoturismul F.T.A., ce se afla în faţa magazinului, timp în care partea vătămată a sesizat telefonic organele de poliţie, care prin staţia radio au anunţat să fie urmărit un autoturism, marcă străină, acestea fiind singurele cifre şi singura literă, reţinute de partea vătămată.
Tribunalul Iaşi a reţinut că situaţia de fapt descrisă prin rechizitoriu se bazează exclusiv pe declaraţiile părţii vătămate C.C.R., iar susţinerile acesteia că inculpatul a participat la data de 14 decembrie 2005 în incinta magazinului E. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, motiv pentru care, pentru aflarea adevărului cu privire la fapte, instanţa a audiat în mod nemijlocit inculpatul, martorii din lucrări care s-au prezentat la instanţă şi a dat citire declaraţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale care nu s-au putut prezenta în faţa instanţei, constatându-se imposibilitatea audierii nemijlocite a acestora.
Partea vătămată C.C.R. care a descris situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a fost audiată în cursul urmăririi penale, iar în faţa instanţei la data de 4 iulie 2006 a declarat că nu are pretenţii de la inculpat şi nu înţelege să participe ca parte vătămată în procesul penal, iar la termenul de judecată din 20 ianuarie 2006, C.C.R. a arătat că nu vrea să dea declaraţii în cauză.
Din procesele verbale de prezentare pentru recunoaştere rezultă că partea vătămată C.C.R. în prezenţa martorilor asistenţi M.O., T.I.S., U.I.Ş., a recunoscut din grupul prezentat pe inculpatul C.M., afirmând că acesta este persoana care a asigurat paza, în timp ce i-a fost sustrasă suma de 2700 RON din magazin, şi pe numita T.D. ca fiind una din complici la fapta de tâlhărie.
Partea civilă SC N.L. SRL prin reprezentanţi legali s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2700 RON însă nu a depus la dosar nici un înscris şi nici nu s-a întocmit un proces verbal de inventariere prin care să se dovedească că prejudiciul este cel indicat de gestionara C.C.R.
Martorul M.G. propus în sprijinul învinuirii aduse inculpatului, audiat în cursul urmăririi penale şi în instanţă, a arătat că în ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 18,15 se afla pe strada I.C. din Paşcani, în aproprierea magazinului de la locuinţa numitului C.I. şi a avăzut pe stradă un autoturism de culoare închisă care a oprit în faţa magazinului şi din care au coborât 4 persoane, pe care nu le-a văzut la faţă şi nu le-ar putea recunoaşte. După 10 minute autoturismul a plecat în viteză iar pe gestionara C.C. a auzit-o strigând „hoţii". Acelaşi martor în fata instanţei a declarat că ceea ce se menţionează în declaraţie de la fila 41 u.p. nu corespunde adevărului iar declaraţia a fost semnată de el fără a-i fi citită şi fără să o citească. A mai arătat că a aflat de la numitul C.C. faptul că s-a pătruns în magazin şi s-ar fi furat o sumă de bani.
Martora C.D.I. audiată în cursul urmăririi penale şi la instanţă a declarat că a asistat la comiterea faptei. A doua zi pe data de 15 decembrie 2005 a aflat de la mama ei că partea vătămată C.C. a fost tâlhărită şi că i s-ar fi sustras suma de 27.000.000 lei.
Martora F.D. audiată la instanţă, a declarat că inculpatul C.M. a venit la domiciliul ei din Paşcani în ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 15,00 şi a plecat în jurul orelor 21,00 în aceiaşi zi, însă a mai arătat că nu-şi menţine declaraţia dată la poliţie, deoarece a declarat în faţa organelor de urmărire penală că nu s-a întâlnit cu inculpatul în ziua de 14 decembrie 2005, pentru a evita venirea organelor de poliţie la domiciliul său.
Martorul C.M.G. a declarat în cursul urmăririi penale că a fost vizitat la domiciliu de numitul U.T. care era însoţit de o persoană necunoscută şi acesta i-a propus să-i comunice părţii vătămate că în situaţia în care îşi va schimba declaraţia va primi suma de 2700 RON.
Martorul U.T., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că în data de 18 decembrie numiţii P.N. şi F.V. l-au întrebat dacă o cunoaşte pe partea vătămată C.C.R. întrucât rudele inculpatului vor să-i restituie prejudiciul, pentru ca aceasta să-şi retragă plângerea.
Inculpatul C.M. audiat în cursul urmăririi penale şi la instanţă nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că nu a participat în nici un mod la comiterea faptei de care a fost acuzat, iar în data de 14 decembrie 2005 între orie 14,30 - 15,00 şi 19,00 a fost în vizită la familia sa din Paşcani F.
Instanţa de fond a reţinut că din punctul de vedere al concludentei depoziţiilor date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, probele testimoniale nu converg spre a demonstra cu certitudine că inculpatul C.M. a săvârşit în mod nemijlocit acţiunea de complicitate la infracţiunea de tâlhărie din data de 14 decembrie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi criticând sentinţa atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate în ce priveşte latura civilă şi latura penală, arătând că achitarea inculpatului este greşită în raport cu probele dosarului, şi că martorii audiaţi fac dovada deplină că inculpatul C.M. este cel care a comis fapta la 14 decembrie 2005 la magazinul SC N.L. SRL. S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpatului cât şi soluţionarea acţiunii civile.
Prin Decizia nr. 34 din 12 martie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 348 din 23 mai 2007 a Tribunalului Iaşi pe care a desfiinţat-o şi rejudecând în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen. în infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni l-a condamnat pe inculpatul C. (fost C., fost A.) M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 864 cu referire la art. 83 alin. (1) a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 96 din 3 iunie 1998 a Tribunalului Neamţ şi rămasă definitivă prin Decizia nr. 1025 din 13 martie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive în perioada 14 decembrie 2005 - 08 noiembrie 2006.
A admis acţiunea civilă formulată de SC N.L. SRL Paşcani şi a obligat inculpatul la plata sumei de 2700 RON cu titlu de despăgubiri civile.
A dispus restituirea către inculpat a sumei de 537 RON consemnată la C.E.C. cu recipisa din data de 10 ianuarie 2006.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din rapoartele întocmite de agenţii şefi adjuncţi E.C. şi C.D. (f. 24-26 u.p.) cât şi din declaraţia detaliată dată de martorul C.D. în faţa judecării apelului (f. 75) rezultă fără dubiu că la oprirea autoturismului aflat în trafic, conducătorul auto aflat în persoana inculpatului C.M., a auzit comunicarea radio moment în care acesta a purtat un dialog scurt cu ocupantul din faţă-dreapta, în limba romanes, care a trecut de îndată la volan şi a pornit în viteză. Conducătorul auto care era coborât din maşină s-a aruncat spre agentul şef E.C. pentru a-l împiedica să urce la volanul autoturismului poliţiei.
În momentul în care s-a urcat în maşină, inculpatul s-a apucat de portieră după care s-a aşezat în faţa maşinii pentru a împiedica plecarea în urmărire.
Nu s-a reuşit ajungerea din urmă a autoturismului, deoarece luase avans considerabil după care a stins luminile pentru a nu fi urmăriţi, după care s-au reîntors la locul faptei pentru a-l găsi pe conducătorul auto şi împreună cu un lucrător de poliţie de la Biroul de Investigare a Fraudelor, acesta a fost identificat pe str. M. în persoana numitului C.M.
În timpul cercetărilor penale martorii R. (fost P.) C.N. şi C. (fost S.) N.C., au mers la numita C.D. sora martorei C.C. pentru ca aceasta să o convingă să declare, în schimbul unei sume de bani, că nu a fost jefuită, aspect cu care partea vătămată nu a fost de acord.
Fiind ascultaţi în faţa judecăţii apelului (f. 163 şi 164) la 22 mai 2008, după trecerea unei durate de peste 3 ani aceştia au declarat că nu-şi mai amintesc conţinutul celor relatate la acea dată şi nu cunosc nimic din faptele deduse judecăţii.
În baza probelor administrate şi examinate, respectiv declaraţiile constante ale martorei C.C.R., rapoartele întocmite de agenţii şefi adjuncţi E.C. şi C.D., declaraţiile acestora, procesul verbal pentru recunoaştere din grup de persoane a inculpatului C.M., declaraţiile martorilor F.D., S.V., C.D., şi U.T., Curtea de Apel Iaşi a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara de 14 decembrie 2005 în timp ce se afla în loc public împreună cu alţii a asigurat paza în timp ce alte două persoane au deposedat prin violenţă pe martora C.C.R de suma de 2700 lei.
Referitor la acţiunea civilă alăturată celei penale se constată că în data de 23 decembrie 2005 în faza de urmărire penală, SC N.L. SRL Paşcani, s-a constituit parte civilă cu suma de 2700 RON ce reprezintă bani proveniţi din încasări şi însuşită de la gestionara - martoră C.C.R.
Împotriva Deciziei nr. 34 din 12 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul C. (fost C., fost A.) M.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului şi a criticat Decizia pronunţată în apel pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei de doar 4 ani aplicată inculpatului C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie.
A mai susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi dându-le efect conform dispoziţiilor art. 76 alin. (2) lit. b) C. pen., a redus cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul când a săvârşit fapta de tâlhărie, precum şi atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal prin nerecunoaşterea faptei săvârşite.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului promovat şi în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat casarea deciziei pronunţată de instanţa de apel ca netemeinică şi nelegală şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, instanţă care în mod corect a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât întreg materialul probator s-a bazat pe declaraţiile părţii vătămate C.C.R., neexistând martori oculari sau alte probe care să dovedească vinovăţia inculpatului, precum şi că inculpatul, la momentul săvârşirii faptei pentru care este trimis în judecată, se afla în vizită la nişte prieteni.
A arătat că Decizia pronunţată în apel este criticabilă pentru nelegalitate în condiţiile în care instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, în deliberare, fără ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, potrivit dispoziţiilor legale respectiv art. 334 C. proc. pen.
A mai susţinut că prezentul recurs vizează şi încheierea de respingere a cererii de recuzare a judecătorului C.P., având în vedere că acest judecător a soluţionat apelul inculpatului şi că se află în relaţii de duşmănie cu el, apărătorul ales al inculpatului, avocat S.S.M., întrucât în mod repetat a aplicat amenzi acestuia în diverse cauze soluţionate de magistratul amintit anterior. A mai susţinut totodată, că judecătorul era incompatibil să soluţioneze prezenta cauză fiind incidente dispoziţiile art. 48 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de recurentul inculpat C. (fost C., fost A.) M. nu sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Cu privire la recursul Parchetului, Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal, instanţa de apel a avut în vedere la reindividualizarea pedepsei inculpatului criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea acestuia dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., în raport de cuantumul prejudiciului creat, respectiv 2700 RON şi calitatea de complice în săvârşirea faptei.
În prezenta cauză au fost îndeplinite ambele condiţii ale existenţei infracţiunii de complicitate, prima condiţie constând în comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv sustragerea banilor în sumă de 2700 RON din casieria magazinului E. SC N.L. SRL, de către V.D. şi imobilizarea vânzătoarei C.C.R. de către C.G., precum şi a doua condiţie constând în săvârşirea de către complice a unei activităţi menite să ajute pe autor la săvârşirea infracţiunii, respectiv asigurarea pazei magazinului pentru a împiedica accesul eventualilor clienţi în magazin de către C. (fost C., fost A.) M.
Totodată, inculpatul C. (fost C., fost A.) M., a avut o participaţie secundară, contribuţia sa fiind indirectă şi mediată la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, reţinându-i-se corect vinovăţia pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen.
Nici critica reprezentantului parchetului cu privire la cuantumul prejudiciului luat în considerare la stabilirea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu este întemeiată.
Prin dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. s-a prevăzut că împrejurările enumerate, ce pot constitui circumstanţe atenuante, din alineatul precedent, au caracter exemplificativ ceea ce presupune că instanţa poate reţine ca circumstanţe atenuante şi alte îmrejurări care atenuează gradul de pericol social al faptei şi de periculozitate al infractorului, astfel că instanţa de apel a reţinut corect ca circumstanţe atenuante judiciare calitatea de complice a inculpatului în săvârşirea faptei de tâlhărie şi cuantumul prejudiciului creat, condamnându-l pe acesta la o pedeapsa de 4 ani închisoare, circumstanţe pe care instanţa de recurs nu le va înlătura.
Totodată instanţa de apel a reţinut şi starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul la momentul săvârşirii faptei, ţinând cont de sentinţa penală nr. 96 din 03 iunie 1998 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 223/1998, prin care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen., rămasă definitivă la data de 13 martie 2000 prin Decizia nr. 1025 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care a admis recursul declarat de inculpat referitor la modalitatea de executare a pedepsei care a fost suspendată supravegheat pe o durată de 8 ani, conform art. 861 şi art. 862 C. pen., revocând beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei precizată anterior, în temeiul art. 864 cu referire la art. 83 alin. (1) C. pen., cumulând pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiuni de „complicitate la tâlhărie" urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
Înalta Curte nu poate primi nici critica apărătorului ales al inculpatului prin care a solicitat casarea deciziei pronunţată de instanţa de apel ca netemeinică şi nelegală şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, instanţă care în mod corect a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât întreg materialul probator s-a bazat pe declaraţiile părţii vătămate C.C.R., neexistând martori oculari sau alte probe care să dovedească vinovăţia inculpatului.
Din declaraţiile date în mod constant de martora C.C.R., în sensul că în data de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 18,30 în timp ce se afla singură şi îşi desfăşura activitatea de vânzător - gestionar la magazinul alimentar E. aparţinând SC N.L. SRL Paşcani, magazin care este amplasat în locuinţa părinţilor părţii vătămate, a fost tâlhărită, fiindu-i sustrasă suma de 2700 lei, de către patru persoane necunoscute (trei bărbaţi şi o femeie), recunoscând ulterior din grupul de peroane pe inculpatul C.M. şi din fotografie pe numiţii V.D., C.G., T.D.
Din rapoartele întocmite de agenţii şefi adjuncţi E.C. şi C.D. (f. 24-26 u.p.) cât şi din declaraţia detaliată dată de martorul C.D. în faţa judecării apelului (f.75) rezultă fără dubiu că la oprirea autoturismului aflat în trafic, conducătorul autoturismului cu marca F.T.A. aflat în persoana inculpatului C.M., care a auzit comunicarea radio moment în care acesta a purtat un dialog scurt cu ocupantul din faţă-dreapta care a trecut de îndată la volan şi a pornit în viteză. Conducătorul auto care era coborât din maşină s-a aruncat spre agentul şef E.C. pentru a-l împiedica să urce la volanul autoturismului poliţiei, opunându-se ca agenţii şefi de poliţie să urmărească maşina inculpatului, acesta fiind identificat ca fiind inculpatul C.M.
Din declaraţia numitei F.D. (f. 59 u.p), a numitului P.N. (f. 61 u.p.), numitului C.M.G. (f. 62 u.p.), numitei C.D.I. (f. 63 u.p.), numitului U.T. (f. 64 u.p.), S.C.N. (fost C.) zis B. (f. 74 u.p.), rezultă că numiţii S.C.N. şi P.N., au mers împreună la data de 18 decembrie 2005 domiciliul numitei F.D. din Paşcani, aceasta fiind rudă îndepărtată cu inculpatul C.M., la domiciliul acesteia fiind A.N. (fratele inculpatului C.M.) şi soţia acestuia din Piatra Neamţ. Prezenţa numiţilor S.C.N. şi P.N. a avut ca scop de a merge la numitul U.T. pentru a lua legătura cu o rudă a numitei C.C.R. pentru a-i propune oferire a sumei de 2700 RON plus 100 milioane lei în vederea retragerii declaraţiei de la poliţie prin care era învinuit inculpatul C.M. de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie din data de 14 decembrie 2005. Lucru care s-a şi întâmplat la data de 18 decembrie 2005, când cei doi menţionaţi anterior au contactat pe U.T. mergând cu acesta la C.D.I. (sora martorei C.C.R.) şi la soţul ei C.M.G. pentru a le propune oferirea sumelor de bani anterior arătate, după care, soţii C. luând legătura telefonic cu sora, respectiv, cumnata lor C.C.R., aceasta a precizat că refuză oferta propusă, întrucât nu doreşte să-şi retragă declaraţia.
De asemenea declaraţiile date de F.D. şi S.V. - fiul său - (f. 58 şi f. 60 u.p.) confirmă că în data de 14 decembrie 2005, aceştia au stat în piaţă „unde au vândut marfă la tarabă până în jurul orelor 16, 30 când au plecat acasă", iar în cursul acestei zile inculpatul C.M. nu i-a vizitat deloc.
Împrejurarea că F.D. şi numiţii S.C.N. şi P.N. fiind reaudiaţi de către instanţa de apel şi de instanţa de fond, şi-au retractat declaraţiile date la urmărirea penală pe motivul că nu-şi mai amintesc exact din pricina timpului îndelungat existent între momentul declaraţiilor date la urmărire penală respectiv anul 2005 şi anul 2008 - când martorii S.C.N. şi P.N. au fost audiaţi în apel (f. 163, f. 164 dosar apel), iar martora F.D. arătând că în data de 14 decembrie 2005, a fost la domiciliul ei între orele 15,00 şi 21,00 timp în care a fost vizitată de către inculpatul C.M. (f. 25 dosar fond), motivând că declaraţia dată la urmărire penală (f. 58 u.p.) a fost dată în sensul că nu s-a întâlnit cu C.M., pentru a nu fi chemată în mod repetat la poliţie, nu pot conduce la concluzia că întreg materialul probator administrat în cauză a constat în fapt în exclusivitate în declaraţiile martorei C.C.R.
În mod corect a mai reţinut Curtea de Apel Iaşi că există îndoieli cu privire la veridicitatea declaraţiilor date ulterior de către F.D., aceasta fiind în situaţia de concubinaj cu inculpatul C.M., aceştia fiind părinţii biologici ai numitei F.R., aşa cum rezultă din declaraţiile autentificate la notarul public I.A. în data de 22 mai 2006, date de către F.R., F.D., S.V., exprimând îndoiala cu privire la acelaşi aspect relatat fidel în primele declaraţii date la urmărirea penală imediat după petrecerea evenimentelor.
Înalta Curte constată că, instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
Cu privire la critica apărătorului inculpatului în sensul că Decizia pronunţată în apel este criticabilă pentru nelegalitate în condiţiile în care instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, în deliberare, fără ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, potrivit dispoziţiilor legale respectiv art. 334 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat.
Prin încheierea de şedinţă din data de 5 martie 200, când cauza a rămas în pronunţare, Curtea de Apel Iaşi a acordat cuvântul la dezbateri, iar reprezentantul parchetului în concluziile orale (f. 300 verso dosar apel), a arătat că înţelege să invoce schimbarea încadrării juridice în senul reţinerii stării de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului C.M.
Apărătorul inculpatului, avocat S.M.S., având cuvântul la dezbateri la data de 5 martie 2009 nu a făcut referire, în mod expres, la acest motiv de apel invocat în concluziile orale de către reprezentantul parchetului, solicitând respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca temeinică şi legală.
Având nevoie de timp pentru deliberare Curtea de Apel Iaşi a amânat pronunţarea cauzei la data de 12 martie 2009.
Curtea de Apel Iaşi în raport de dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen. în infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a formulat în concluziile sale, în mod expres apărarea asupra schimbării încadrării juridice invocată, în concluziile orale de reprezentantul parchetului, la data de 5 martie 2009, când au avut loc dezbaterile, şi că acesta nici nu a formulat concluzii scrise în acest sens, întrucât pronunţarea cauzei s-a amânat la data de 12 martie 2009, nu se poate reţine că nu au fost respectate garanţiile procesuale de către instanţa de apel şi că acest aspect ar trebui să atragă casarea deciziei pronunţate.
Din aceste împrejurări rezultă că schimbarea încadrării juridice a fost invocată de către reprezentantul Parchetului la data de 5 martie 2009 (fila 300 verso dosar apel) când a fost acordat cuvântul la dezbateri şi nu „în deliberare", aşa cum susţine inculpatul, prin apărător, în motivele de recurs.
Pe de altă parte, prin aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., în Decizia pronunţată în apel, de fapt, Curtea de Apel Iaşi a schimbat coordonatele între care s-a pus problema individualizării sancţiuni penale a inculpatului C.M., în raport de starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta la momentul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie.
Cu privire la ultima critică a apărătorului inculpatului şi casarea deciziei date în apel în sensul că prezentul recurs vizează şi încheierea de respingere a cererii de recuzare a judecătorului C.P., având în vedere că acest judecător a soluţionat apelul inculpatului şi că se află în relaţii de duşmănie cu el, apărătorul ales al inculpatului, avocat S.S.M., întrucât în mod repetat a aplicat amenzi acestuia în diverse cauze soluţionate de magistratul amintit anterior, susţinând totodată, că acesta era incompatibil să soluţioneze prezenta cauză fiind incidente dispoziţiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 septembrie 2008, Dosar nr. 4373/99/2006 (f. 234 dosar apel), apărătorul inculpatului C.M., avocat S.M.S. a formulat în scris, cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, judecător C.P., invocând dispoziţiile art. 48 lit. d) C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15 octombrie 2008 Dosar nr. 4373/99/2006 (f. 233 dosar apel), Curtea de Apel Iaşi a respins cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată, judecător C.P., formulată de apărătorul inculpatului C.M., avocat S.M.S., reţinând că motivul invocat respectiv, dispoziţiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., este neîntemeiat.
La termenul de judecată din data de 5 martie 2009 (f. 330 verso dosar apel), când a fost acordat cuvântul la dezbaterile pe fond a apelului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Iaşi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 199 alin. (3) C. proc. pen., exonerarea de Ia plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată apărătorului inculpatului, prin încheierea de şedinţă din data de 27 martie 2008, ca urmare a înscrisului depus de acesta la dosarul cauzei, şi a dispus totodată efectuarea unei adrese la Curtea de Apel Iaşi - Registrul de Amenzi Judiciare, însoţită de încheierea de şedinţă de la acest termen de judecată pentru a se lua măsurile care se impun.
Pentru aceste ultime considerente, Înalta Curte constată că nu se impune casarea deciziei pronunţată în apel nici cu privire la acest caz de casare invocat de apărarea inculpatului în recurs, respectiv că a existat un caz de incompatibilitate în sensul dispoziţiilor art. 48 lit. d) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât apărătorul a fost exonerat de la plata amenzii judiciare, iar cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată a fost soluţionată potrivit dispoziţiilor legale.
Aşa fiind, instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul C. (fost C., fost A.) M. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, nu sunt fondate, urmând a fi respinse în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpatul C. (fost C., fost A.) M. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3968/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 4013/2009. Penal → |
|---|
