ICCJ. Decizia nr. 3948/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3948/2009
Dosar nr.2344/85/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 18 martie 2009 a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.N. (fiul lui N. şi D.), la pedeapsa închisorii de 17 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penala nr. 1485 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei Sibiu, şi s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 16 octombrie 2008 emis pe numele inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 Dosar nr. 2344/85/2008 nu a fost pus în executare.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.M. (fiul lui N. şi D.), la pedeapsa închisorii de 17 ani, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 16 octombrie 2008 emis pe numele inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 Dosar nr. 2344/85/2008 nu a fost pus în executare.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G.C. (fiul lui G. şi A., la pedeapsa închisorii de 17 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 194 din 15 februarie 2006 a Judecătoriei Sibiu, şi s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 26 aprilie 2008 la zi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile B.E., şi Ş.L.G., şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar, la plata sumei de 2202,46 lei cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă B.E., şi la plata daunelor morale de câte 50.000 lei către fiecare din părţile civile B.E. şi Ş.L.G.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ş.A.L., prin reprezentant legal, Ş.L.G., şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata daunelor morale de 50.000 lei către partea civilă şi la plata unor despăgubiri periodice civile în sumă de 150 lei, începând cu data de 01 aprilie 2008 şi până la majoratul părţii civile, sau alte dispoziţii ale instanţei.
Au fost respinse celelalte pretenţii civile formulate în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu în faza de judecată.
În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.E., de 900 lei şi către partea civilă Ş.G. de 1.000 lei, câte 640 lei pentru fiecare inculpat.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 01 aprilie 2008, în jurul orelor 2000, victima Ş.S.C., însoţită de martorii A.T.G., A.N. şi A.T., se întorcea cu căruţa de la saivane spre satul Nou. În locul numit D.Z. aceştia s-au întâlnit cu cei trei inculpaţi care se deplasau cu căruţa inculpaţilor H., înspre saivane. La un moment dat, cei trei inculpaţi au sărit din căruţă, inculpatul H.M. având în mână o furcă, inculpatul H.N. având asupra sa un topor iar inculpatul P.G.C. fiind înarmat cu o sapă, hotărâţi să atace victima, sens în care inculpatul H.N. a înjurat victima încercând să determine verbal martorii să nu intervină în conflictul lor cu victima. Prin spatele căruţei, inculpatul H.M. a lovit victima cu furca pe care o avea asupra sa, în spate, iar inculpatul P. a lovit-o cu coda sapei, la nivelul umărului, fapt ce a determinat-o pe acesta să fugă de la locul incidentului, spre vale, cei trei inculpaţi pornind în urma victimei, fiecare fiind înarmat. După aproximativ 400 de metri victima a fost ajunsă de către inculpaţi care, cu ajutorul obiectelor cu care erau înarmaţi, au lovit-o în zone anatomice vitale, determinând producerea unei hemoragii externe consecutive unei amputaţii cvasitotale de membru inferior stâng la nivelul genunchiului, care au determinat moartea victimei (fila 38 dosar urmărire penală).
De asemenea, raportul de constatare medico-legală a constatat, la autopsia victimei, prezenţa unor leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur de formă alungită, leziunile traumatice fiind produse prin loviri active repetate, aplicate din poziţii variabile în timp, leziunile de la nivelul capului fiind produse prin lovire dinapoia-înaintea victimei cu un corp tăietor despicător, iar cele de la nivelul genunchiului stâng, prin lovire repetată cu un corp tăietor-despicător, cu victima probabil căzută la pământ (posibil în stare de inconştienţă datorită leziunilor de la nivelul capului - filele 33-39 dosar urmărire penală).
Deşi au realizat că loviturile aplicate au afectat grav starea de sănătate a victimei, acesta având nevoie urgentă de investigaţie medicală, inculpaţii au abandonat victima pe câmp, în acest sens, martorul A.N. (fila 197 dosar fond) relatând faptul că, după incident, unul dintre inculpaţi a afirmat că „au omorât victima".
În momentul imediat următor comiterii faptei, inculpaţii au părăsit localitatea Nou, inculpatul P.G.C., fiind depistat în municipiul Curtea de Argeş, judeţul Argeş, iar ceilalţi doi inculpaţi părăsind ţara.
Sub aspectul contribuţiei fiecărui inculpat la săvârşirea faptei, împrejurare contestată de inculpatul P.G.C., care, a invocat faptul că el nu a lovit victima ci doar ceilalţi doi inculpaţi au exercitat acte de violenţă asupra victimei, tribunalul a constatat, din cuprinsul raportului medico-legal, că leziunile victimei sunt numeroase, localizate atât la nivelul capului, cât şi la nivelul membrelor superioare şi inferioare, ele fiind determinate de lovirea cu un corp tăietor despicător, dar şi de un corp dur alungit, posibil cu coda unei sape, obiect pe care inculpatul P. l-a avut asupra sa în momentul atacării victimei.
Este adevărat că decesul victimei s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei amputaţii cvasitotale de membru inferior stâng, însă aceste leziuni au fost produse pe fondul stării de inconştienţă a victimei, datorită leziunilor de la nivelul capului, acestea din urmă fund produse cu un corp tăietor despicător, ele producând fracturi la nivelul capului.
În acest context, tribunalul a apreciat că inculpaţii au acţionat împreună, lovind concomitent victima, în cadrul unei activităţi indivizibile şi în realizarea aceleaşi intenţii de a suprima viaţa victimei, toţi inculpaţii fiind conştienţi de urmările pe care le va produce fapta lor, acceptând consecinţele acţiunii lor comune.
Ca atare, susţinerea inculpatului P.G.C., potrivit căreia el nu a participat cu acte materiale la uciderea victimei, s-a constatat a fi în afara probatoriului administrat în cauză, în condiţiile în care victima prezenta leziuni multiple, unele produse cu un corp de formă alungită (fila 98 dosar urmărire penală) iar martorii A.T., A.T.G. şi A.N. (filele 196, 197, 283 dosar fond) confirmând faptul că şi inculpatul P., în prima fază a incidentului, a lovit victima cu coada sapei, iar, în a doua fază a urmărit victima fiind înarmat cu aceeaşi sapă.
În consecinţă, fapta inculpaţilor de a aplica victimei, lovituri multiple, cu o sapă, toporul şi furca, care i-au cauzat leziuni traumatice grave, inclusiv o amputaţie cvasitotală a membrului inferior stâng, şi de a o abandona în câmp, deşi acesta avea nevoie de ajutor medical de urgenţă, determinând, în acest fel, decesul victimei, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei, tribunalul a constatat că fapta inculpaţilor se încadrează în infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită prin cruzimi, întrucât inculpaţii au aplicat multiple lovituri intense, la nivelul capului, care au determinat starea de inconştienţă a victimei, pentru ca, apoi, să îi secţioneze piciorul stâng cu toporul.
Pe de altă parte, inculpaţii, cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, au invocat existenţa, unei contribuţii a victimei la producerea incidentului, constând în aceea că acesta din urmă a făcut aluzii de natură sexuală la adresa inculpaţilor H.N. şi P.G.C., având un comportament violent la adresa inculpaţilor, însă, în contextul în care a fost comisă fapta, s-a reţinut că, starea conflictuală anterior existentă între părţi a favorizat săvârşirea faptei, fără, însă, a se putea reţine existenţa unei provocări sau a unei contribuţii a victimei la săvârşirea acesteia.
Astfel, martorii prezenţi la începutul incidentului, au relatat faptul că victima nu a adresat nici un cuvânt inculpaţilor, având o atitudine pasivă faţă de aceştia, inculpaţii fiind cei care au pornit incidentul prin faptul că au coborât din căruţă înarmaţi şi cu intenţia de a ataca pe victimă.
În consecinţă, tribunalul, reţinând aplicabilitatea, în speţă, a circumstanţelor agravante prevăzute de art. 75 pct. 1 lit. a) C. pen., respectiv, săvârşirea faptei de trei persoane împreună, a aplicat acestora o pedeapsă de 17 ani închisoare.
Faţă de dispoziţiile art. 176 pct. 1 alin. ultim C. pen. şi art. 65 alin. (2) C. pen., tribunalul a aplicat acestora şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
De asemenea, faţă de împrejurarea că inculpaţii vor fi condamnaţi la pedeapsa închisorii, în baza art. 71 alin. (2) C. pen., instanţa a interzis acestora exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe durata executării pedepsei, apreciind că, faţă de natura faptei săvârşite (infracţiuni contra vieţii unei persoane), de gravitatea acesteia (fapta prezentând un grad ridicat de pericol social), de împrejurările în care a fost comisă fapta (prin cruzimi, de către trei persoane împreună, toate înarmate cu obiecte variate, asupra victimei care nu s-a putut apăra), dar şi de persoana inculpaţilor (doi dintre ei fiind recidivişti), s-a impus a fi interzise drepturile electorale, dar şi dreptul de a fi tutori sau curatori, inculpaţii neavând calităţile morale pentru a putea îndeplinii aceste atribuţii.
Potrivit fişei de cazier a inculpatului H.N. (fila 144 dosar urmărire penală), acesta a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni, prin sentinţa penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b), alin. (2) lit. a) C. pen., fiind arestat la data de 09 septembrie 2006 şi eliberat condiţionat la data de 19 februarie 2008 cu un rest de pedeapsă de executat de 383 zile.
În această situaţie, inculpatul, săvârşind o infracţiune de omor deosebit de grav, după liberarea sa condiţionată, instanţa, în baza art. 61 alin. (1), (2) C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1485/2006 a Judecătoriei Sibiu, şi a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În ceea ce priveşte pe inculpatul P.G.C., acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 5 luni, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin sentinţa penală nr. 194/2006 a Judecătoriei Sibiu, fiind arestat la data de 03 decembrie 2005 şi eliberat la data de 04 martie 2008 cu un rest de neexecutat de 424 zile.
În această situaţie, tribunalul, văzând dispoziţiile art. 61 alin. (2) C. pen., constatând că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav, după liberarea sa condiţionată, a revocat măsura liberării condiţionate, pentru restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 194/2006 a Judecătoriei Sibiu, şi a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, sporită la 18 ani, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
De asemenea, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii H.N. şi P.G.C., aceştia aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnările anterioare suferite de aceştia.
În baza art. 350 C. proc. pen. instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului H.N., constatând că mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 16 octombrie 2008 emis pe numele inculpatului, în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008 nu a fost pus în executare, întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii.
De asemenea, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului H.M., în baza art. 350 C. proc. pen., şi a constatat că mandatul de arestare preventivă nr. 2/2008 emis pe numele inculpatului în baza încheierii penale din 16 octombrie 2008, nu a fost pus în executare.
În baza art. 350 C. proc. pen., tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului P.G.C. şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata arestului preventiv, începând cu data de 26 aprilie 2008 la zi.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă, tribunalul a constatat că, în cauză, s-au constitut părţi civile: B.E. - mama victimei şi Ş.L.G. - soţia victimei, cu suma de 2.202,46 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare şi parastasul de 6 săptămâni, şi suma de 100.000 lei daune morale, precum şi fiica victimei Ş.A.L., cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, şi despăgubiri periodice civile calculate la venitul mediu lunar pe economie (file 69 dosar urmărire penală, fila 98 dosar fond, fila 136 dosar fond).
Prin facturile şi chitanţele depuse la dosarul cauzei (filele 70-82 dosar urmărire penală), partea civilă B.E. face dovada cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei - 120 lei pentru pâine, 835 lei pentru sicriu şi accesorii, 101 lei pentru actele de deces, 100 pentru îmbălsămare, 143 lei pentru colaci şi cruci, 501 lei pentru băutură, 97,50 lei pentru colaci la parastasul de 6 săptămâni, 20,62 lei, 99 lei, 225 lei, 112 lei, 126,64 lei, 189 şi 126 lei - toate pentru alimente.
Faţă de acţiunea civilă formulată în cauză, tribunalul a acordat integral despăgubirile materiale solicitate, acestea fiind dovedite în cauză, prejudiciul material fiind cert, lichid, eligibil, şi în legătură de cauzalitate directă cu fapta inculpaţilor, astfel că aceştia, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ., vor fi obligaţi în solidar la plata sumei de 2202,46 lei cu titlu de despăgubiri materiale către parte civilă B.E., acesta făcând dovada efectuării acestor cheltuieli.
Sub aspectul prejudiciului moral, instanţa a reţint, din declaraţiile martorilor V.A., G.G., faptul că familia victimei este profund afectată de decesul victimei, acesta fiind sigurul întreţinător al familiei şi un real sprijin pentru ea.
În contextul în care a fost suprimată viaţa victimei, şi în condiţiile în care părţile civile Ş.L.G. şi Ş.A.L. au rămas tară soţ, respectiv, fără tată la o vârstă mică, minora având doar 6 luni la momentul decesului, tribunalul a apreciat că se impune acordarea unor daune morale părţilor civile care să acopere măcar în parte, suferinţa provocată de decesul victimei.
În consecinţă, instanţa, în baza art. 998, art. 999 C. civ. a admis în parte cererea de acordare a daunelor morale, obligând inculpaţii, în solidar la plata unor daune morale în sumă de câte 50.000 lei către fiecare parte civilă, apreciind că această sumă este necesară şi, totodată, suficientă pentru a constitui o compensaţie morală pentru pierderea suferită, respingând celelalte pretenţii.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi şi la plata unor despăgubiri periodice lunare în sumă de 150 lei în favoare minorei Ş.A.L., începând cu data de 01 aprilie 2008 şi până la majoratul acesteia sau alte dispoziţii ale instanţei, sumă calculată la venitul minim pe economie, întrucât nu s-a probat în cauză, faptul că inculpaţii realizează venituri.
În baza art. 191 C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei reprezintă onorariile avocaţilor din oficiu în faza de judecată.
În ce priveşte cheltuielile judiciare efectuate de părţile civile, din cuprinsul chitanţelor depuse la dosarul cauzei (fila 278- 280 dosar fond) s-a reţinut faptul că partea civilă B.E. a efectuat cheltuieli în sumă de 900 lei, iar partea civilă Ş.G. în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul de avocat, motiv pentru care, în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă B.E. de 900 lei şi, către Ş.G. de 1000 lei, respectiv câte 640 lei în sarcina fiecărui inculpat.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpaţii şi partea civilă B.E.
Apelurile au fost declarate în termen.
În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând majorarea pedepselor aplicate deoarece inculpaţii au comis fapta în circumstanţele agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpaţii H.N. şi P.G.C. în stare de recidivă postcondamnatorie, iar după săvârşirea unui omor deosebit de grav inculpaţii s-au sustras urmăririi penale şi judecăţii.
Apelurile inculpaţilor H.N. şi H.M. au fost declarate de mama acestora, H.D. şi nu au fost însuşite de inculpaţi, care nu au fost prezenţi în faţa instanţei de apel, sustrăgându-se judecăţii.
În motivarea apelului inculpatul P.G.C. a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susţinând că nu a lovit victima, nu s-a stabilit contribuţia fiecărui inculpat la comiterea faptei, nefiind ascultaţi cei doi inculpaţi care se sustrag urmăririi penale.
Apelul părţii civile B.E. nu a fost motivat în scris, iar reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului şi majorarea daunelor morale.
Prin Decizia penală nr. 72/ A din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă B.E. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 18 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008;
A desfiinţat sentinţa primei instanţe, sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi sub aspectul laturii civile, privind cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B.E., şi procedând la o nouă judecată în aceste limite a condamnat pe inculpaţi astfel:
- H.N., la 21 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.; în baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 383 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1485 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei Sibiu, şi în temeiul art. 61 alin. (1) a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
- H.M., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
- P.G.C. la pedeapsa de 21ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.,
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 424 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 194 din 15 februarie 2006 a Judecătoriei Sibiu, şi în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen. a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului P.G.C., şi, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 26 aprilie 2008 la 24 septembrie 2009.
A majorat daunele morale acordate părţii civile B.E. la 100.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A respins, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpaţii H.M., H.N. şi ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 18 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2344/85/2008.
A obligat pe fiecare inculpat apelant să plătească statului suma de câte 260 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de câte 100 lei, reprezentând cota parte din onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, va fi avansată din fondurile M.J.L.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută în raport de probele administrate în cauză, fapta de omor deosebit de grav săvârşită de inculpaţi fiind pe deplin dovedită.
De altfel şi contribuţia infracţională a inculpatului P.G. a fost dovedită prin declaraţiile martorilor care se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate, curtea de apel a apreciat că se impune majorarea cuantumului acestora în raport de ferocitatea acţiunii, de sentimentul de oroare produs în conştiinţa comunităţii şi de comportamentul inculpaţilor după săvârşirea faptelor.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a apreciat că acordarea unor daune morale în cuantum de 100.000 lei părţii civile B.E. constituie o reparaţie echitabilă şi o justă despăgubire. În ceea ce priveşte apelurile inculpaţilor H.N. şi H.M., acestea au fost considerate inadmisibile, fiind declarate de o persoană care nu are aptitudinea de a face apel (mama inculpaţilor), aceştia neprezentându-se la judecarea cauzelor şi nu s-a putut verifica dacă îşi însuşesc apelul, consimţământul lor neputând fi prezumat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, inculpaţii H.N., H.M. prin apărător şi P.G.C. personal.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a invocat în recursul declarat, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedepsele au fost greşit individualizate, participarea inculpaţilor trebuia privită unitar şi sancţionată la fel, solicitând casarea hotărârii, condamnarea la pedepse majorate şi egale în cuantum.
Inculpaţii H.N. şi H.M. au invocat acelaşi caz de casare, solicitând însă reducerea pedepselor aplicate, deoarece nu au urmărit producerea morţii victimei, iar circumstanţele personale (au copii, provin din familii organizate) impun reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul P.G., atât în motivele de recurs scrise, cât şi în susţinerea orală a acestora, a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine implicarea ca în activitatea infracţională, cât şi art. 3859 pct. 10, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe, caz ce ar atrage trimiterea cauzei spre rejudecare.
Concluziile apărătorilor inculpaţilor, ale reprezentantului M.P., cât şi ultimul cuvânt al inculpatului P.G. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată fondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi nefondate recursurile celor trei inculpaţi pentru următoarele considerente:
1. Conform art. 1 C. proc. pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.
În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi, în procesul penal, obligaţie respectată în prezenta cauză conform speţei (D. contra României).
Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte, consideră că în cauză, prima instanţă de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitor la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpaţilor care, la 1 aprilie 2008, în jurul orelor 2000 în extravilanul localităţii Nou din judeţul Sibiu, înarmaţi astfel: H.M. înarmat cu o furcă, H.N. înarmat cu un topor şi P.G. înarmat cu o coasă, i-au aplicat victimei S.S.C. mai multe lovituri cu uneltele cu care erau înarmaţi, în zone anatomice vitale, acţiunea inculpaţilor având ca urmare decesul victimei, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor deosebit de grav.
Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti au rezultat împrejurările în care victima a fost lovită de inculpaţi.
Inculpaţii H.N. şi H.M. s-au sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, iar inculpatul P.G. a negat orice implicare în comiterea faptei.
La stabilirea vinovăţiei celor trei inculpaţi, instanţele de judecată au avut în vedere întregul material probator administrat în cauză.
Inculpaţilor li s-a respectat dreptul la apărare şi la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme, promovat de C.E.D.O.
În cauză, probele strinse în cursul urmăririi penale şi care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum şi probele administrate în faza judecăţii, dovedesc în mod cert implicarea inculpatului P.G. în săvârşirea faptei.
Aşadar, declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpatului sunt simple afirmaţii, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecinţele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.
Dând sens şi dispoziţiilor art. 3 din C. proc. pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanţele de fond şi apel au reţinut şi apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material administrat în cauză.
Declaraţiile inculpatului date în faza judecăţii şi în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe. Or, în cauză acestea nu se coroborează cu nici o probă administrată.
În speţă, se observă că dosarul a fost judicios soluţionat de către cele două instanţe, avându-se în vedere şi principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanţiilor procesuale, vinovăţia inculpatului P.G. rezultând din probele administrate.
Astfel, martorul A.T.G. (f. 65-84 dos.urm.pen.) prin declaraţia sa precizează numărul inculpaţilor (trei), modalitatea în care au acţionat, cât şi cu ce obiect era înarmat fiecare inculpat. „Inculpaţii s-au apropiat de B. cu intenţia să-l lovească (..) B. a luat-o la fugă, fiind urmat de cei trei agresori" (..) Am auzit vorbele celor trei aproximativ un minut. H.N. avea un topor (..) H.M. avea o furcă, iar celălalt avea o coasă".
Aceeaşi situaţie de fapt este prezentată şi de către martorul A.N. (f. 85 dos.urm.pen.) din a cărui declaraţie rezultă contribuţia infracţională a inculpatului P.G., alături de cei doi inculpaţi H.M. şi H.N.: „L-am văzut pe H.M., ocolind căruţa noastră şi lovindu-l din spate pe Ş.S. cu furca în cap (..) Fraţii H. şi ciobanul lor au fugit după el, fiecare înarmat cu obiectele precizate (..) Am auzit pe fraţii H. şi pe celălalt îndemnându-se să-l prindă pe Ş. (..) L-am auzit pe H.M. afirmând că l-a prins pe Ş. şi i-a chemat şi pe ceilalţi doi care-l înjurau pe cel prins şi îi adresau cuvinte murdare, după care am auzit zgomote făcute de obiecte care lovesc cu un corp."
Aceste declaraţii se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit la 27 mai 2008 Serviciul de medicină Legală Sibiu din care rezultă că leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor despicător şi cu un corp dur de formă alungită, sapa cu care era înarmat inculpatul fiind aptă să producă aceste leziuni (fila 38). De altfel, inculpatul P.G. a recunoscut că a avut în mână o sapă, lucru confirmat şi prin declaraţiile martorilor A., unul dintre aceştia, A.T., chiar l-a văzut când a vrut să-l lovească cu sapa pe Ş.
Astfel, activitatea infracţională a celor trei inculpaţi este pe deplin dovedită, susţinerile inculpatului P.G. privind nevinovăţia sa sunt infirmate de probele dosarului, inculpatul P.G. a urmărit victima împreună cu cei doi inculpaţi H.M. şi H.N., lovind-o concomitent, în cadrul unei activităţi indivizibile şi în realizarea aceleiaşi intenţii de a suprima viaţa acesteia, fiind conştient de urmarea pe care o va produce, care converg fără dubiu, spre implicarea sa activă în fapta ce a avut ca urmare decesul victimei Ş., declaraţia sa fiind nesinceră şi nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă.
Probaţiunea ştiinţifică şi testimonială reliefează că inculpaţii H.M., H.N. şi P.G. au fost cei care au lovit victima, fără ca aceasta să aibă o atitudine provocatoare, reacţia lor extrem de violentă, neavând nici o justificare. Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul P.G., negarea realităţii nu poate influenţa convingerea bazată pe probe certe de vinovăţie.
În raport de cele reţinute este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, deoarece evidenţa existenţei faptei, cât şi săvârşirea acesteia de către inculpat sunt indubitabile.
Întrucât condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăţie, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. cu referire la art. 66 şi art. 52 C. pen. care reglementează prezumţia de nevinovăţie, garanţie specifică a unui proces echitabil, recunoscută persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni.
2. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.invocat de către recurentul inculpat P.G. („instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate"), Înalta Curte îl consideră ca nefondat, recurentul inculpat P.G. neindicând în mod concret asupra căror probe nu s-a pronunţat instanţa ci practic, susţine că instanţa a făcut o interpretare greşită a acestora, situaţie care nu se subsumează pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., astfel încât acesta nu este incident în cauză.
Cele două instanţe au făcut o analiză legală şi temeinică a probelor administrate, constatând în mod fondat şi corect vinovăţia inculpatului P.G., cât şi a celor doi inculpaţi H.N. şi H.M., în săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Vinovăţia inculpatului P.G. fiind dovedită, Înalta Curte apreciază ca nefondat, recursul acestuia, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca nefondat.
3. Analizând recursurile inculpaţilor H.N. şi H.M., cât şi al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor, Înalta Curte apreciază ca fiind fondat recursul Parchetului, în raport de pericolul social al faptei şi al făptuitorului, impunându-se majorarea cuantumului pedepselor şi ca nefondat al celor doi inculpaţi.
Actele de violenţă comise de inculpaţi, îndreptate împotriva valorii sociale supreme - viaţa - atrag în numele dreptului inviolabil la viaţă, la integritate fizică, psihică şi materială a oricărei fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorilor, motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi va casa Decizia penală nr. 72/ A din 24 septembrie 2009, numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale astfel:
- pentru inculpaţii H.N. şi P.G.C. se vor majora pedepsele de la 21 de ani închisoare la 24 de ani închisoare;
- pentru inculpatul H.M. se va majora pedeapsa de la 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.
La individualizarea pedepselor, Înalta Curte va efectua o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale, ale săvârşirii ei, (modalitatea de comitere, urmările acesteia), dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor (inculpaţii H.N. şi H.M. s-au sustras urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, inculpatul P.G. nu a recunoscut fapta, sunt cunoscuţi cu antecedente penale, atât P.G. fiind condamnat anterior pentru infracţiunea de furt, cât şi H.N. pentru infracţiunea de tâlhărie).
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, - art. 52 alin. (1) -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni".
Gravitatea infracţiunii, modul feroce de săvârşire a agresiunii, abandonarea victimei demonstrează nu doar intenţia provocării suferinţelor extreme, ci şi absenţa oricărei urme de regret pentru pierderea unei vieţi, sunt aspecte relevante a fi reţinute în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, motiv pentru care, Înalta Curte apreciază că resocializarea viitoare pozitivă a inculpaţilor nu este posibilă decât prin aplicarea acestor pedepse care sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., care prevbăd că „legea apără persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept".
În ceea ce priveşte recursurile inculpaţilor H.N. şi H.M., întrucât apelurile acestora au fost respinse ca inadmisibile, iar în calea de atac a apelurilor li s-au majorat pedepsele, recursurile lor pot privi numai acest aspect, Înalta Curte considerându-le nefondate pentru considerentele expuse anterior (gravitatea faptei, modul în care inculpaţii au acţionat, urmările produse - moartea unei persoane - persoana inculpaţilor - s-au sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, cunoscuţi cu antecedente penale – H.N., atitudinea acestora faţă de victimă, nu i-au acordat ajutor şi l-au abandonat), motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 aprilie 2008 la 26 noiembrie 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 72/ A din 24 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe inculpaţii H.N., H.M. şi P.G.C.
Casează Decizia penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate, astfel:
- pentru inculpaţii H.N. şi P.G.C. majorează pedepsele de la 21 de ani închisoare la 24 de ani închisoare;
- pentru inculpatul H.M. majorează pedeapsa de la 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.G.C., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 aprilie 2008, la 26 noiembrie 2009.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.N., H.M. şi P.G.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata a câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3926/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3963/2009. Penal → |
|---|
