ICCJ. Decizia nr. 3976/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3976/2009
Dosar nr. 3908/89/2008
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din lucrările din dosar constată următoarele;
Prin Sentinţa penală nr. 100 din 16 februarie 2009, Tribunalul Vaslui a respins excepţia privind nulitatea actului de sesizare a instanţei, invocată de inculpat prin apărător.
A condamnat pe inculpatul E.V. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 142/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.; şi la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat, în vederea distrugerii cantitatea de 5,4 gr. drog de risc - rezină canabis, ce a fost găsită asupra acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut în esenţă că inculpatul E.V., de cetăţenie moldovenească, pe perioada şederii în România locuieşte în Bucureşti, însă merge şi în Republica Moldova, ţară în care îşi are domiciliul stabil.
În ziua de 9 noiembrie 2008 inculpatul E.V. a plecat din România cu destinaţia Republica Moldova cu scopul de a participa la un eveniment care se desfăşura în localitatea Căuşeni, Raion Căuşeni în Republica Moldova.
În ziua în care inculpatul a participat la petrecere a observat pe un câmp lângă localitatea Căuşeni o cultură de canabis, după care, a luat hotărârea să culeagă planta de canabis, în vederea consumului propriu sub formă de ţigări, a selectat mugurii plantei i-a învelit într-o folie de aluminiu, iar substanţa verde a mărunţit-o pentru a o introduce în ţigările pe care urma să le consume.
Având în vedere faptul că scopul inculpatului era de a consuma cantitatea de canabis a decis să introducă întreaga cantitate de canabis în România, în forma în care o pregătise, însă ştiind că este interzis să deţii astfel de substanţe a împărţit cantitatea în două punguţe, una ascunzând-o într-un ciorap în bagaj şi pe cealaltă a pus-o în buzunarul de la haină.
În ziua de 14 octombrie 2008, inculpatul s-a întors în România cu transportul în comun şi la controlul autorităţilor vamale, lucrătorii vamali au găsit cele două pungi cu plantă vegetală.
Martorul L.Ş., care a fost solicitat să asiste la controlul care se efectua asupra bagajului inculpatului E.V. a declarat că autorităţile vamale l-au întrebat pe inculpat dacă deţine asupra sa bunuri interzise de lege acesta a relatat că nu deţine astfel de bunuri. Declaraţia martorului L.Ş. a fost confirmată şi de martorul T.C.
În urma examinării fragmentelor vegetale ridicate de la inculpatul E.V., în cantitate de 5,4 grame, constatarea tehnico-ştiinţifică a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de plantă de canabis, substanţă care face parte din tabelul anexă 3 din Legea nr. 143/2000.
În declaraţiile date, inculpatul a arătat că a selectat mugurii pentru că tăria drogului stă în muguri, după care i-a învelit într-o folie de aluminiu iar apoi i-a pus sub capota maşinii, între filtru de aer şi motor, deoarece în acest fel se usucă mai repede, relatând că această metodă a învăţat-o dintr-un film.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei susţinând că este un consumator ocazional de droguri de risc şi anume canabis, pe care obişnuieşte să o consume prin intermediul ţigărilor.
Instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului de a deţine o cantitate de drog de risc cu scopul de a o consuma personal şi de a introduce în ţară droguri de risc, deşi cunoştea că este interzis acest lucru, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu şi introducerea în ţară de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Cu privire la excepţia invocată de apărătorul inculpatului privind excepţia nulităţii actului de sesizare în sensul că acesta nu a fost verificat de către prim-procurorul serviciului teritorial Iaşi, a reţinut că rechizitoriul a fost întocmit de procurorul şef al biroului teritorial Vaslui iar verificarea acestuia a făcut-o procurorul şef al Serviciului Teritorial Iaşi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul E.V., susţinând că în raport de circumstanţele reale şi personale, sunt întrunite toate condiţiile legale pentru schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, scopul pedepsei fiind realizat şi fără privare de libertate a inculpatului prin executarea la locul de muncă.
Prin Decizia nr. 67 din 12 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 100 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen., şi în baza art. 861 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe o perioadă de 5 ani care constituie termen de încercare, potrivit art. 862 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 863 C. pen. s-a dispus că inculpatul trebuie ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în ultima zi de joi a lunii calendaristice de la sfârşitul fiecărui trimestru - pe parcursul termenului de încercare - la secţia de poliţie a sectorului 4 Bucureşti - organ desemnat de instanţă pentru supravegherea inculpatului; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A pus în atenţia inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., cu referire la art. 863 şi 864 C. pen. privind revocarea şi respectiv anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul comiterii de noi infracţiuni, pe parcursul termenului de încercare.
A menţinut dispoziţiile sentinţei apelate vizând confiscarea de la inculpat a cantităţii de 5,4 grame drog de risc - rezină de canabis, precum şi toate celelalte dispoziţii care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut în esenţă că având în vedere cuantumul pedepsei aplicat de instanţa de fond, circumstanţele reale cu referire la împrejurările în care au fost comise faptele, cantitatea de substanţă vegetală culeasă, de 5,4 grame, introdusă în ţară şi găsită asupra inculpatului E.V., scopul în care a luat-o de pe câmp, dar şi circumstanţele personale ale acestuia care este tânăr cu un grad de instrucţie ridicat, este salariat al unei firme de computere, S.C.N., datele privind conduita sa anterioară precum şi cea procesuală, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 alin. (1) - (2) C. pen., dându-se eficienţă acestor dispoziţii.
Împotriva acestei decizii, inculpatul E.V. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3908/89/2008.
Inculpatul, prin apărător ales a criticat ambele hotărâri a invocat motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi pct. 17 C. proc. pen.
A solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din concurs de infracţiuni, reţinut în mod greşit conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), din art. 3 alin. 1 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, înlăturarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi reţinerea în sarcina inculpatului doar a infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
A mai solicitat achitarea inculpatului susţinând că este vorba de fapt de o tentativă absolut improprie aşa cum este reglementată de art. 20 alin. (3) C. pen., inculpatul având falsa reprezentare a realităţii că planta recoltată în luna octombrie, este drog.
A mai susţinut că a dovedit faptul că pentru a fi în prezenţa plantei canabis, ca drog, trebuie să existe inflorescenţele florale şi fructifere ale plantei, iar planta înfloreşte în luna iunie până în august, ambele instanţe nepronunţându-se asupra apărărilor inculpatului privind acest aspect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul inculpat E.V. este întemeiat şi îl va admite pentru următoarele considerente.
Înalta Curte constată că instanţa de fond, şi instanţa de apel în mod greşit au reţinut că fapta inculpatului de a deţine o cantitate de drog de risc cu scopul de a o consuma personal şi de a introduce în ţară droguri de risc, deşi cunoştea că este interzis acest lucru, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu şi introducerea în ţară de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 se referă în exclusivitate la traficul internaţional de droguri şi deci cantitatea de 5,4 gr. drog de risc rezină de canabis care a fost găsită asupra inculpatului E.V. în momentul trecerii frontierei, trebuia să fie destinată comercializării pentru a-i fi aplicabile aceste dispoziţii.
Însă cantitatea de droguri fiind destinată consumului propriu, în această situaţie infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 îşi pierde conţinutul, ea fiind absorbită de art. 4 din Legea nr. 143/2000 care incriminează deţinerea ilicită de droguri pentru propriul consum.
Introducerea în ţară a cantităţii de droguri fiind o infracţiune mijloc în cauza de faţă întrucât infracţiunea scop a inculpatului a fost deţinerea drogurilor introduse pentru consumul propriu, şi în cazul în care trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consumul propriu, fapta se încadrează în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 care absoarbe în conţinutul său fapta de trecere a drogurilor peste frontieră prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Înalta Curte constată că faptei reţinută în sarcina inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 îi lipseşte unul din elementele constitutive şi anume scopul urmărit prin săvârşirea faptei, care întregeşte elementul subiectiv al infracţiunii şi presupune reprezentarea clară a rezultatului faptei şi anume fapta fiind săvârşită pentru consum propriu de canabis şi nu pentru a-l trafica.
Pentru aceste considerente Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia pronunţată de instanţa de apel, şi în parte sentinţa pronunţată de instanţa de fond, va stinge acţiunea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina inculpatului, care fără realizarea cumulativă a elementelor prevăzute de lege pentru această infracţiune nu poate exista tragerea la răspunderea penală a inculpatului, şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul E.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. referitoare la circumstanţele atenuante respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei şi atitudinea sinceră a acestuia în cursul procesului, dispoziţii cărora le va da şi efectul prevederilor art. 76 lit. e) C. pen.
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 fixându-se termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. pentru o durată de 2 ani şi 5 luni.
Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. cu privire la revocare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul E.V. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia recurată şi, în parte Sentinţa penală nr. 100 din 16 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia penală şi, rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul E.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. şi, conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pentru o durată de 2 ani şi 5 luni.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2484/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3980/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
