ICCJ. Decizia nr. 3987/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3987/2009
Dosar nr. 9237/1/2009
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 25563/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. menţinerea stării de arest a apelantului intimat M.I.C.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 1666D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, inculpatul M.I.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi pentru săvârşirea a două infracţiuni de deţinere de droguri de mare risc pentru consumul propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), toate cu aplicarea art. 33 C. pen.
S-a reţinut că la data de 20 mai 2009, inculpatul M.I.C., a vândut denunţătorului cu identitate protejată cantitatea de 0,32 gr. heroină cu suma de 80 RON, iar cu ocazia percheziţiei autoturismului marca M.L. cu nr. XXX, care îi aparţinea, au fost descoperite 36 comprimate methadonă, pe care inculpatul le deţinea, fără drept, pentru consumul propriu.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data de 16 iulie 2008, inculpatul M.I.C. a fost depistat deţinând pentru consumul propriu 1,26 g heroină şi o fiolă ce conţinea heroină.
Luarea măsurii arestării preventive faţă de apelantul inculpat s-a dispus la data de 21 mai 2009, prin încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, emiţându-se mandatul de arestare nr. 129/UP din 21 mai 2009.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordine publică, fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.I.C.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte constată că şi în prezent subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului M.I.C., fiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol ";când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive";.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a constatat că temeiurile de fapt şi de drept respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Din probatoriul administrat în cauză, ţinând seama şi de stadiul în care se află cauza în sensul că există o hotărâre de condamnare în primă instanţă, fiind condamnat inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, având ca urmare determinarea unor consecinţe care influenţează în mod negativ sănătatea publică, fiind justificată temerea că lăsarea lui în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, toate aceste împrejurări sunt de natură a afecta buna desfăşurare, în continuare, a procesului penal.
Totodată faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, nu afectează prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.I.C. şi constată că în mod legal şi temeinic instanţa de apel a dispus menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 25563/3/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3992/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
