ICCJ. Decizia nr. 2484/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2484/2009
Dosar nr. 6989/86/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 200.
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 25 februarie 2009, Tribunalul Suceava, secţia penală, a condamnat pe inculpatul C.I. la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 septembrie ora 20,40 la zi.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
C.G.S., soţia inculpatului, consuma frecvent băuturi alcoolice astfel încât ajungea târziu acasă, în stare de ebrietate, provoca scandaluri şi îi jignea atât pe inculpat cât şi pe cei doi copii.
În acest context între soţi s-a instalat o stare permanentă de tensiune.
În seara zilei de 6 septembrie 2008, C.G.S. a venit acasă în jurul orei 23,15 în stare avansată de ebrietate, din cauza căreia a căzut de două ori, ultima dată în bucătărie.
Inculpatul a încercat să o ajute să se ridice, dar acesta a început să ţipe să o lase în pace, l-a jignit şi i-a spus că o să-l reclame la locul de muncă şi o să-l bage la închisoare. Inculpatul a încercat să-şi calmeze soţia şi a luat-o de mână încercând să o ajute să meargă din bucătărie în dormitor, dar aceasta s-a lăsat pe picioare, refuzând să fie ajutată. în acest moment inculpatul şi-a pierdut cumpătul şi a strâns-o cu mâinile de gât, lovind-o totodată puternic în această zonă. Când victima s-a prăbuşit pe pardoseală, cu capul lăsat într-o parte, inculpatul a lovit-o din nou cu pumnul în zona gâtului.
Ulterior inculpatul a încercat să o facă pe soţia sa să-şi revină, i-a dat o palmă peste faţă şi a stropit-o cu apă, după care, văzând că respiră greu, a luat-o în braţe şi a dus-o în pat, dar aceasta a decedat.
Din raportul de necropsie nr. 399/C, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, rezultă că moartea victimei a fost violentă fiind consecinţa asfixiei mecanice produsă prin sugrumare. S-a stabilit că semnele de violenţă de la nivelul regiunii cervicale, cât şi fracturile cartilagiilor laringiene, au fost produse prin apucare şi strângere cu mâinile. S-a constatat că victima avea o alcoolemie de 2,5 gr.%o.
Instanţa a mai reţinut că, din adresa nr. 5159 din 19 februarie 2009 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Sf. loan cel Nou Suceava, rezultă că victima C.G.S. a fost internată la Secţia psihiatrie în perioada 9 februarie - 18 februarie 2005, cu diagnosticul „sindrom de dependenţă etanolică", şi în perioada 13 august-29 august 2008, cu diagnosticul „sindrom de dependenţă etanolică şi tulburare depresivă reziduală".
Instanţa a reţinut că inculpatul a avut o poziţie sinceră, precizând că a comis fapta pe fondul deselor altercaţii verbale pe care Ie-a avut cu victima datorită faptului că aceasta consuma exagerat băuturi alcoolice şi îl jignea.
S-a reţinut că, în drept, fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a apreciat că infracţiunea a fost comisă sub stăpânirea unei puternice stări de tulburare provocată de victimă, care consuma frecvent băuturi alcoolice şi genera scandal în familie cât şi în relaţiile cu vecinii, iar starea de ebrietate în care se afla victima, care se externase doar cu 8 zile în urmă din secţia de psihiatrie, şi comportamentul acestea din seara respectivă i-au creat inculpatului o stare psihică de puternică surescitare nervoasă care a fost de natură să-i reducă capacitatea de stăpânire şi i-a stimulat reactivitatea la violenţă.
Aşa fiind s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea s-a apreciat că în cauză se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. având în vedere comportamentul avut de inculpatul anterior şi ulterior comiterii faptei.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, contextul în care a fost săvârşită şi datele personale ale inculpatului.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a declarat apel criticând hotărârea pronunţată sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 31 din 12 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, a condamnat pe inculpatul C.I. la 10 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a înlăturat dispoziţia de deducere a reţinerii şi a arestării preventive de la 7 septembrie 2008 ora 20,40 la zi şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 7 septembrie 2008 la 25 februarie 2009.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus în continuare, la zi, durata arestării preventive.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că atitudinea victimei nu poate fi reţinută drept o provocare de natură a produce inculpatului o tulburare sau o emoţie puternică, având în vedere că, din declaraţiile martorilor C.I., C.S., A.G. şi P.M., rezultă că victima consuma frecvent băuturi alcoolice şi provoca în permanenţă scandal în familie, situaţie care a generat, de foarte multă vreme, o relaţie conflictuală între cei doi soţi. Martorii au declarat că de fiecare dată când era în stare de ebrietate victima îl ameninţa pe inculpat că îl bagă la puşcărie şi îl jignea pe el şi pe rudele sale.
în aceste condiţii comportamentul victimei, cu care inculpatul era obişnuit, nu putea genera o tulburare atât de puternică.
S-a mai reţinut de asemenea că, în raport de dispoziţiile art. 188 C. proc. pen., referitoare la calcularea termenelor pe zile în cazul măsurilor preventive, în mod greşit, la deducerea perioadei reţinerii, s-a menţionat ora.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că în mod greşit au fost înlăturate dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. S-a motivat că faptul că victima consuma frecvent băuturi alcoolice, îşi neglija gospodăria şi familia şi provoca scandal atât în familie cât şi în relaţiile cu vecinii, poate constitui o provocare în înţelesul legii penale, astfel încât se impune menţinerea hotărârii primei instanţe.
S-a susţinut că, având în vedere contextul în care a fost comisă fapta şi comportamentul ulterior al inculpatului se justifică reducerea pedepsei.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Examinând actele dosarului Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că victima consuma frecvent băuturi alcoolice şi fiind în stare de ebrietate provoca scandal, îşi jignea şi ameninţa soţul.
Întrucât starea de ebrietate a victimei şi modul în care s-a comportat aceasta în seara de 6 septembrie 2008 se înscriu în conduita pe care o avea în mod obişnuit de mai mult timp, nu se poate reţine că acestea au caracterul unei provocări şi că au fost de natură să producă inculpatului o puternică stare de tulburare.
Aşa fiind, justificat au fost înlăturate dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Se apreciază că pedeapsa stabilită de instanţa de apel a fost just individualizată, fiind proporţională cu gravitatea faptei şi consecinţele acesteia.
Înalta Curte reţine că au fost avute în vedere atât împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea cât şi atitudinea ulterioară a inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale şi a avut un comportament anterior ireproşabil , toate aceste fiind corect evaluate ca circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Având în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 1 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 7 septembrie 2008 la 29 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică la 29 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2462/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3976/2009. Penal → |
|---|
