ICCJ. Decizia nr. 3974/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3974/2009
Dosar nr. 119063/54/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 409 din 10 iulie 2006, a Tribunalului Dolj, în baza art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 1275 din Legea nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Au fost anulate filele CEC seria X 000 nr. 0001 şi X 000 nr. 0002.
S-a luat act că SC „G.P.C.” SRL nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al SC V. SRL Craiova, la datele de 30 ianuarie 2004 şi 27 februarie 2004, a emis două file CEC, în valoare totală de 1.042.279.230 RON în favoarea SC G. SRL, fără a avea disponibil în contul societăţii pe care o administra şi fără a avea specimen de semnătură în bancă.
De asemenea, în momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de SC V. SRL Craiova prin Sentinţa civilă nr. 64/2004 - pronunţată în Dosarul nr. 43/F/2004 al Tribunalului Dolj, deşi a fost notificat în scris, să depună documentele contabile, a nesocotit acest fapt, prezentând o parte a documentaţiei, abia pe data de 23 februarie 2005 după ce fuseseră sesizate organele de cercetare penală de către lichidatorul judiciar numit în cauză.
Prin Decizia penală nr. 178 din 2 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în Dosarul nr. 11906/54/2006, a fost admis apelul declarat de inculpatul B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 409 din 10 iulie 2006 a Tribunalului Dolj care a fost desfiinţată în parte.
După descontopirea pedepsei rezultante, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din art. 1275 din Legea nr. 149/2004 în art. 120 din Legea nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, text în baza căruia, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul B.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva deciziei sus-arătate, a declarat recurs inculpatul B.V., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Solicitarea recurentului inculpat de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu poate fi primită, fiind lipsită de suport juridic.
Aşa cum, în mod justificat, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.
Astfel, aşa cum a declarat şi în faţa instanţei de apel martorul D.D.G. - reprezentantul SC G.P.C. SRL Craiova nu avea cunoştinţă, în momentul emiterii celor două CEC-uri de către inculpat, că societatea acestuia nu avea disponibil în cont, relaţiile comerciale avute anterior chiar i-au întărit încrederea în acesta.
Faptul că inculpatul a urmărit scopul de la alin. (1) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi anume acela de a obţine pentru sine un folos material injust, rezultă fără echivoc, din modul în care a acţionat. Astfel, deşi cel de-al doilea administrator al SC V. SRL Craiova - A.S., avea şi el depus specimen de semnătură la F. - Filiala Craiova, iar pentru valabilitatea unui CEC era nevoie de ambele semnături, inculpatul a emis cele două CEC-uri dar cu semnătura sa. De altfel, lipsa celei de-a doua semnături, a fost pe lângă lipsa lichidităţilor, un alt motiv de refuz la plată.
Apărarea inculpatului că prin actul adiţional nr. 2 din 7 ianuarie 2004, administratorul A.S. s-a retras din societate şi nu mai avea drept de semnătură este lipsită de conţinut, în condiţiile în care inculpatul nu a făcut cunoscut acest fapt băncilor la care avea conturi, iar actul adiţional respectiv a fost înregistrat la registrul comerţului abia la data de 20 septembrie 2004, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 7065 din 15 septembrie 2004.
Aşa cum s-a arătat şi mai sus, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu se impune schimbarea încadrării juridice.
De altfel, soluţia instanţelor de fond şi de apel este în deplin acord cu Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat că pentru a nu se afla în faţa infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este necesar ca beneficiarul cecului să aibă cunoştinţă în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că sunt nejustificate solicitarea recurentului inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, de a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g), pentru infracţiunile la legea cecului, astfel cum a solicitat schimbarea încadrării juridice, precum şi solicitarea de a se dispune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Nici ultimul motiv de recurs nu poate fi primit, din probele administrate pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti (Sentinţa civilă nr. 64/2004 dată în Dosarul nr. 43/F/2004 al Tribunalului Dolj, Notificarea nr. 5046 din 17 martie 2004, Încheierea nr. 211 din 25 mai 2004) rezultând cu pregnanţă vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1275 din Legea nr. 64/95, modificată prin art. 120 din Legea nr. 149/2004.
Apărarea inculpatului că nu a putut preda documentele contabile pentru că i-au fost ridicate de poliţie la data de 29 ianuarie 2004 nu este întemeiată, deoarece conform procesului-verbal întocmit în acea zi, rezultă că au fost ridicate documentele contabile pe anul 2003, astfel că inculpatul avea posibilitatea să predea lichidatorului celelalte acte solicitate şi să-l informeze cu privire la actele pe anul 2003.
Termenul de predare a documentelor contabile prevăzut de lege este de 10 zile, astfel că la data de 27 mai 2005, când a depus la Dosarul nr. 43/F/2004 al Tribunalului Dolj actele contabile, infracţiunea se consumase de mult timp.
Aşa fiind, în cauză nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea sus-arătată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 17 februarie a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, cauze minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3971/2009. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2462/2009. Penal → |
|---|
