ICCJ. Decizia nr. 4008/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4008/2009
Dosar nr. 2233/54/2009
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal, secţia 1 Audienţă Naţională Madrid - Spania şi s-a dispus predarea persoanei solicitate B. (T.) H.C. (fiul lui G. şi A., domiciliat în Craiova, Judeţul Dolj) către autorităţile judiciare spaniole sub condiţia prevăzută de art. 100 din Legea nr. 302/2004 – regula specialităţii.
S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată în prezenta cauză, în executarea mandatului european de arestare la 6 august 2009 şi s-a menţinut starea de arest în vederea predării.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că autorităţile judiciare spaniole au emis la 18 iunie 2009 mandatul european de arestare a persoanei solicitate cercetate pentru săvârşirea infracţiunii de participare la grup criminal organizat prevăzută de art. 515.1 şi 517 C. pen. spaniol, a infracţiunii repetate de falsificare de monedă prevăzută de art. 386, 387 şi 74 C. pen. spaniol, a infracţiunii repetate de falsificare de acte oficiale, prevăzută de art. 392, 390 şi 74 C. pen. spaniol, a infracţiunii de deţinere de instrumente apte pentru falsificarea cardurilor de credit prevăzută de art. 400 C. pen. spaniol şi a infracţiunii repetate de înşelăciune prevăzută de art. 248, 249, 250 şi 74 C. pen. spaniol.
În fapt, s-a menţionat în mandatul european de arestare, că în august 2005 numitul H.C.T., actualmente B., împreună cu alţii, a format un grup infracţional organizat şi în vederea obţinerii de beneficii materiale, toate aceste persoane au folosit aparatură de înregistrare a datelor şi au falsificat apoi carduri de debit şi credit folosite în bancomate şi sisteme automate de cumpărături.
Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea şi a susţinut că a mai fost arestată de autorităţile spaniole în anul 2005 pentru aceste fapte şi că s-a prezentat în faţa aceloraşi autorităţi în anul 2007. Totodată, s-a mai apărat că suferă de mai multe afecţiuni psihice care s-ar agrava dacă ar fi predată imediat.
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care a concluzionat că persoana solicitată prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv" păstrând capacitatea psihică de apreciere a faptelor sale şi consecinţelor lor, motiv pentru care s-a apreciat că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat şi nu prezintă tulburări clinice manifeste de natură să-i pună în pericol viaţa, în situaţia unei predări către autorităţile judiciare spaniole.
Instanţa a apreciat că mandatul european de arestare îndeplineşte formal toate condiţiile prevăzute de Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului U.E. şi de Legea nr. 304/2002, infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, fiind regăsite în lista celor 32 de infracţiuni pentru care nu este necesară condiţia dublei incriminări.
De asemenea, s-a considerat că persoana solicitată nu invocă motive de refuz a executării unui mandat european de arestare din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 şi că nu există încălcări ale C.E.D.O. care să impună soluţia de respingere a cererii de predare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată B. (T.) H.C., care, a susţinut că suferă de maladii care îl pun în imposibilitatea de a fi predat către autorităţile judiciare spaniole, că există astfel motive de refuz al predării, că nu există garanţii că procesul se va desfăşura echitabil şi că predarea poate fi amânată dacă există temerea că persoanei solicitate îi va fi periclitată viaţa sau sănătatea.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi refuzarea predării persoanei solicitate şi în subsidiar, refacerea expertizei medico-legale, amânarea predării, înlocuirea arestului cu obligarea de a nu părăsi localitatea precum şi obligarea la tratament medical.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al U.E. solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Pe de altă parte, potrivit art. 97 alin. (7) din lege, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitarea executării mandatului european de arestare.
Din examinarea actelor dosarului se constată că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole are conţinutul şi forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, că faptele de participare la un grup criminal organizat, falsificare de monede, falsificare de acte oficiale şi uzul de fals, înşelăciune, falsificarea de mijloace de plată dau loc la predare conform art. 85 pct. 1, 10, 20, 23 şi 24 din lege şi că nu există motive de refuz al executării din cele menţionate în art. 88 din respectiva lege.
Persoana solicitată este suspectată de autorităţile judiciare spaniole, că în anul 2005 a format un grup criminal organizat cu alte persoane în vederea obţinerii de beneficii materiale, că s-au folosit de aparatură de înregistrate a datelor, că au falsificat carduri de debit şi de credit pe care le-au folosit în bancomate şi sistemul automat de cumpărături, aceste fapte fiind prevăzute de art. 515.1 şi 517; 386, 387 şi 74; 392, 390 şi 74; 248, 249, 250 şi 74 precum şi de art. 400 C. pen. spaniol.
Apărările formulate de recurenta persoană solicitată în sensul că ar suferi de maladii care o pun în imposibilitatea de a fi predată nu pot fi primite, expertiza medico-legale, concluzionând că recurenta prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv" păstrând capacitatea psihică de apreciere a faptelor sale şi a consecinţelor lor, că are discernământul păstrat şi că nu prezintă tulburări clinice manifeste de natură să îi pună în pericol viaţa, în situaţia unei predări către autorităţile judiciare spaniole.
Întrucât expertiza medico-legală a fost efectuată cu respectarea cerinţelor legii de către I.N.M.L. şi a răspuns obiectivelor fixate de prima instanţă, nu este cazul reluării judecăţii şi refacerii acestei expertize.
De asemenea, susţinerile din recurs în sensul că nu ar exista garanţii că procesul se va desfăşura echitabil în faţa autorităţilor judiciare spaniole nu pot fi primite, instanţa română fiind chemată să execute mandatul european de arestare pe baza principiului evocat mai sus, acela al recunoaşterii şi încrederii reciproce, firesc spaţiului juridic european.
Persoana solicitată are posibilitatea de a-şi formula apărări în cadrul procedurilor ce se vor desfăşura în faţa autorităţilor judiciare spaniole şi de a exercita căile legale de atac prevăzute de legea spaniolă.
Privitor la amânarea temporară a predării pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor temeri suficiente de a se crede că predarea va periclita în mod evident viaţa sau sănătatea persoanei solicitate, această posibilitate este reglementată de dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 care se referă la faza executării hotărârii definitive de predare.
Aşa fiind, această susţinere din recurs nu poate fi luată în considerare.
Faţă de considerentele ce preced constatând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale evocate, şi că motivele de recurs şi opoziţia la predare nu sunt justificate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 lei să fie plătit din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B. (T.) H.C. împotriva sentinţei penale nr. 163 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3964/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4062/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
