ICCJ. Decizia nr. 3939/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3939/2009
Dosar nr. 9122/1/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5907/3/2009 (2012/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 1602 alin. (3) şi art. 3002 C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor P.N.A. şi S.A., măsură pe care a menţinut-o.
S-a reţinut că din analiza temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că acestea se menţin şi în prezent şi impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, fiind deci îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen.
Curtea a considerat că sunt întrunite şi celelalte condiţii impuse cumulativ de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, durata mare de timp a activităţii infracţionale, urmările acesteia produse asupra victimelor minore.
Ca urmare, Curtea a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii P.N.A. şi S.A. fără a arăta, în scris, motivele de casare.
Prin concluziile orale, apărătorul din oficiu al recurenţilor inculpaţi a criticat încheierea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi judecarea lor în stare de libertate. S-a arătat că ambii inculpaţi sunt nevinovaţi, au copii minori în întreţinere, inculpatul P.N.A. fiind singurul întreţinător al familiei.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Inculpaţii P.N.A. (fiul lui D. şi M.M., deţinut în Penitenciarul Rahova) şi S.A. (fiica lui N. şi T.) au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Măsura arestării preventive a fost verificată şi menţinută pe tot parcursul procesului penal, începând cu 23 octombrie 2008.
Prin sentinţa penală nr. 697 din 2 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. Pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. ultim, art. 76 lit. a), art. 80 C. pen. (şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) pentru P.N.A.), inculpaţii P.N.A. şi S.A. au fost condamnaţi la 5 ani închisoare, respectiv 3 ani şi 3 luni închisoare, precum şi la pedepse complementare ale interzicerii unor drepturi.
Instanţa de fond a reţinut că în perioada 2004 – octombrie 2008, respectiv 2006 – octombrie 2008, inculpaţii S.A. şi P.N.A. au racolat cinci minore pe care le-au exploatat prin constrângere şi prin modalităţi de convingere nonviolente, obţinând sume de bani din activitatea de prostituţie practicată de victime în aceste condiţii.
Inculpatul P.N.A. este recidivist, fiind condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 781 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); inculpatul a fost liberat condiţionat la 8 martie 2005, cu un rest neexecutat de 48 de zile.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond de a menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor este legală şi temeinică.
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a acestora se menţin şi justifică privarea lor de libertate în continuare.
Lăsarea în libertate a inculpaţilor – persoane faţă de care s-a pronunţat în primă instanţă o hotărâre de condamnare pentru fapte prin care au fost vătămate interesele legitime a cinci minore, unul dintre inculpaţi fiind şi recidivist – prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică şi este de natură să genereze nesiguranţă şi neîncredere în rândul societăţii.
Constatând că încheierea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, dispunând obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului din care onorariile apărătorului din oficiu se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.N.A. şi S.A. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5907/3/2009 (2012/2009).
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3757/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3433/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
