ICCJ. Decizia nr. 4129/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4129/2009
Dosar nr. 331/104/2007
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 21 din 18 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 331/104/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E.V., fiul lui V. şi E., pentru faptele prev. de art. 1396 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 8/1996, modificată cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatei N.E., fiica lui l. şi D., pentru fapta prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 167/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au fost trimişi în judecată inculpaţii E.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 1396 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi N.E. pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 139/9 din Legea nr. 8/1996, constând în aceea că la sala de internet a SC B.C. SRL Slatina au fost identificate suporturi de memorie optică despre care O.R.D.A. a comunicat că sunt produse pirat; totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penală faţă de numitul P.I. pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 1396 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată.
În actul de trimitere în judecată s-a reţinut că organele de poliţie din cadrul I.P.J. Olt - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul E.V., administratorul SC B.C. SRL Slatina cu sediul în municipiul Slatina, jud. Olt, deţine şi închiriază în sala de internet a acestei societăţi produse pirat, soft-uri pentru sisteme de calcul şi suporturi de memorie, DVD şi CD, în scopul utilizării de către public, fapt pentru care au efectuat la data de 23 ianuarie 2006 un control pe linia respectării dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Cu ocazia controlului, au fost identificate un număr de 26 calculatoare, oferite spre închiriere clienţilor şi un calculator server utilizat pentru administrarea şi monitorizarea activităţii în sală. Pe cele 26 de calculatoare a fost identificat ca instalat soft-ul M.W.S.E. iar pe 23 de calculatoare din 26 a fost identificat ca instalat pachetul de programe M.O., cu aplicaţiile W., E., A., P.P. şi O.
Pe calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.P. şi pachetul de programe M.O. cu aplicaţiile W., E., A., P.P. şi O.
Cu ocazia controlului s-au ridicat în vederea cercetărilor un număr de 7 DVD-uri şi un număr de 20 CD-uri care au fost trimise la O.R.D.A. în vederea expertizării.
Din procesul verbal de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 februarie 2006, întocmit de O.R.D.A., rezultă că cele 7 videograme tip DVD precum şi cele 20 produse soft tip compact disc, sunt produse pirat.
Cu ocazia efectuării controlului de către inspectorii din cadrul I.P.J. Olt, la SC B.C. SRL Slatina au fost identificate 27 calculatoare utilizate în scopul închirierii către diferiţi clienţi.
Organele de cercetare penală au înaintat procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării controlului reprezentantului M. în România, respectiv Cabinetului de avocatură B. şi asociaţii, pentru a se stabili dacă SC B.C. SRL avea dreptul să utilizeze în sala de internet programele pentru calculator achiziţionate de SC B.B. al cărei administrator era tot inculpatul E.V., legalitatea achiziţiei programelor pentru calculator de către SC B.C. şi dacă reprezentanţii titularilor de drepturi de autor se constituie parte civilă şi cu ce sumă.
La data de 18 aprilie 2006, M.C., prin reprezentantul N.B., a comunicat faptul că reprezentanţii societăţii SC B.C. SRL Slatina au prezentat doar 14 licenţe W., pentru restul de calculatoare nu sunt prezentate licenţe în baza cărora ar fi fost autorizaţi de titularii de drepturi să instaleze programele respective, săvârşirea acestor fapte întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 1399 şi art. 1396 din Legea nr. 8/1996 modificată.
Cabinetul de avocatură N.B. şi R.O.A.C.T. Bucureşti nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Societatea M.C. a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.118 dolar SUA.
Garda Financiară - Secţia Olt, la cererea organelor de cercetare penală, a verificat la SC B.C. SRL Slatina modul de achiziţionare a soft-urilor utilizate de către această societate.
S-a constatat faptul că societatea susmenţionată a achiziţionat un număr de 14 licenţe pentru softul M.W.H.E.
Cele 20 de sisteme de calcul identificate la SC B.C. SRL au fost închiriate acestei societăţi de către SC B.B. SRL Slatina conform contractului de închiriere din 20 septembrie 2004.
În actul de trimitere în judecată s-a mai reţinut că deşi cele 20 sisteme de calcul au fost închiriate SC B.C. SRL printr-un contract legal, inculpatul E.V. nu putea folosi soft-urile instalate pe acestea întrucât societatea nu achiziţionase licenţe de la titularul dreptului de autor, dreptul de utilizare al acestor licenţe neputând fi transmis unei alte persoane conform art. 75 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 modificată.
Referitor la cele 20 CD-uri şi 7 DVD-uri ridicate din sala de Internet a SC B.C. SRL Slatina, se susţine că la data controlului nu se cunoştea cui aparţineau dar s-a stabilit ulterior că erau proprietatea inculpatei N.E. şi a numitului P.I., client al sălii de internet.
Inculpata N.E. era angajată în baza unui control individual de muncă cu timp parţial la firmele SC B.C. SRL şi SC B.B. SRL, iar atribuţiile acesteia erau de a depana calculatoarele defecte, de a instala sistemele de operare şi celelalte programe necesare derulării normale a activităţii.
Martorul N.D.M., angajat al SC B.C. SRL în funcţia de consilier juridic, a arătat că o parte din suporturile CD identificate de organele de poliţie aveau inscripţia B. şi aparţineau inculpatei N.E., iar cu privire la cele 7 DVD-uri a arătat că în sala de Internet nu există unitate DVD. În susţinerea acestei afirmaţii, în prezenţa organelor de cercetare, a introdus în unitatea de CD - ROM un DVD care nu a putut fi vizionat.
În această situaţie, s-a apreciat că DVD-urile nu au fost aduse de făptuitorul P.I. pentru a fi utilizate prin comunicarea publică în sala de Internet, lipsind intenţia infracţională a făptuitorului.
Cel de al doilea martor, T.l., supraveghetor de sală, a arătat că suporturile DVD găsite de organele de poliţie la SC B.C. SRL cu ocazia controlului efectuat, nu aparţineau acestei societăţi, ci fuseseră aduse de un client, P.I.
Suporturile CD găsite la societatea susmenţionată erau folosite de inculpata N.E. în activitatea sălii pentru a instala soft-uri pe sisteme de calcul O. şi M., aceasta formata calculatoare, ştergea softul existent într-un sistem de calcul pentru că nu mai funcţiona corespunzător şi îl reinstala cu ajutorul CD-urilor.
La data de 10 februarie 2006, după efectuarea controlului de către organele de cercetare penală, inculpatul E.V. a solicitat înscrierea societăţii SC B.C. SRL la O.R.D.A. care, cu adresa din 27 februarie 2006, a comunicat faptul că societatea a fost înregistrată în registrul programelor pentru calculator şi desfăşoară activităţi de închiriere a programelor pentru calculator.
Aşadar, în actul de trimitere în judecată s-a reţinut că în urma controlului efectuat la data de 23 ianuarie 2006 pe linia respectării dreptului de autor şi a drepturilor conexe de către SC B.C. SRL Slatina, al cărei administrator a fost inculpatul E.V., s-au găsit un număr de 20 suporturi CD şi 7 DVD iar acesta a deţinut şi a închiriat la punctul de lucru produse pirat, respectiv suporturi de memorie DVD şi CD în scopul utilizării către public.
Din probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut că nu a rezultat cu certitudine că inculpatul E.V. a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu a cunoscut existenţa în sala de Internet a suporturilor CD şi DVD pirat, motivat de faptul că, aşa cum s-a reţinut şi în actul de trimitere în judecată, suporturile DVD găsite de organele de poliţie la SC B.C. SRL Slatina cu ocazia controlului efectuat, nu aparţineau acestei societăţi ci fuseseră aduse de un client, respectiv P.I.
Această situaţie s-a coroborat cu depoziţia martorului P.I. dată în faţa instanţei, care, de asemenea, a fost cercetat de organele de poliţie în rechizitoriu, reţinându-se că DVD-urile nu au fost aduse de acesta pentru a fi utilizate prin comunicare publică în sala de internet, lipsind intenţia infracţională a acestuia.
La această concluzie s-a ajuns, aşa cum s-a reţinut şi în rechizitoriu întrucât în sala de Internet nu exista unitate DVD, încercându-se folosirea unui suport DVD acesta nu a funcţionat.
În susţinerea acestei afirmaţii, s-a precizat că în prezenţa organelor de poliţie s-a introdus în unitatea CD-ROM un DVD care nu a putut fi vizionat.
În acest context şi cu această motivaţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P.I. care nu a fost audiat ca martor în cauză pe parcursul urmăririi penale ci numai pe parcursul judecăţii.
Faptul că DVD-urile nu aparţineau SC B.C. SRL Slatina a fost confirmat şi de martorul T.l., care în depoziţiile date a relatat că DVD-urile fuseseră aduse de un client al sălii.
Aşa cum s-a arătat, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul E.V. nu ştia de existenţa în sala de calculatoare a celor 20 suporturi CD şi a celor 7 DVD, faptul fiind confirmat de către inculpata N.E., cu ocazia audierii de către instanţă.
Fiind audiată de către instanţa de judecată, inculpata N.E. a arătat că a lucrat cu program parţial de numai 3 ore la cele două societăţi administrate de inculpatul E.V., care aveau închiriate o sală de internet la C.C.T., însă cele două societăţi nu-şi desfăşurau activitatea în acelaşi timp.
Cu ocazia audierii, inculpata a arătat că folosea în sala de internet numai copii de siguranţă ale CD-urilor iar originalele erau păstrate la sediul firmei pentru a nu se deteriora, soft-urile pe care le folosea nefiind piratate; a recunoscut că de la sala de internet au fost ridicate de organele de poliţie, care nu au verificat şi hard-discurile existente în sal, un număr de 20 suporturi CD şi 7 DVD din care 15 suporturi CD îi aparţineau şi, de asemenea, a mai arătat că un număr de 7 CD-uri dintre suporturile ridicate de organele de poliţie fuseseră obţinute gratuit iar restul până la 20 erau copii de siguranţă ale suporturilor originale.
Martorul G.I. a declarat că a lucrat ca supraveghetor de sală la SC B.C. SRL împreună cu inculpata N.E., care era şefă de sală, iar în sala de internet nu puteau fi vizionate filme pe DVD şi nici pe CD şi nu vindeau programe, ci vindeau utilizatorilor timp pe internet (fila 60 dosar instanţă).
Analizând situaţia de fapt reţinută în cazul inculpatului E.V., în raport cu dispoziţiile legale susmenţionate, s-a constatat că acesta nu a săvârşit niciuna din acţiunile enunţate de aceste dispoziţii legale, situaţie în care s-a apreciat că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., se impune achitarea acestuia.
S-a mai arătat că din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul E.V. a oferit, a distribuit, a deţinut, a depozitat, a transportat sau a distribuit mărfuri pirat şi nici faptul că a deţinut în scopul utilizării prin comunicare publică a unor astfel de mărfuri.
Inculpata N.E. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), potrivit cărora constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sistem de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare, executare, afişare, ori transmitere în reţea internă.
Şi în cazul inculpatei N.E., s-a apreciat că din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine că a reprodus pe sisteme de calcul programe pentru calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă, situaţie în care s-a constatat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 şi, în consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acesteia.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în motivare arătând că s-a făcut o apreciere greşită a probelor administrate deoarece O.R.D.A. a stabilit că 7 DVD-uri şi 20 compact discuri sunt produse pirat, DVD-urile conţinând opere audiovizuale, iar CD-urile, programe pentru calculator.
Pe de altă parte, SC B.C. SRL Slatina nu a prezentat licenţe sau autorizări din partea titularilor de drepturi, pentru reproducerea şi utilizarea programelor pentru calculator în condiţiile în care la punctul de lucru se desfăşura activitate de comunicare publică, cu ajutorul a 26 unităţi centrale de calculator, iar potrivit art. 75 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 dreptul de utilizare al licenţelor nu poate fi transmis unei alte persoane.
Prin Decizia penală nr. 158 din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinţei penale nr. 21 din 18 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 331/104/2007, s-a desfiinţat în parte sentinţa în sensul schimbării temeiului achitării inculpatei N.E. în art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; s-a respins acţiunea civilă formulată de M.C. şi s-a luat act că R.A.R.O.A.C.T. şi E.A.I., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că, referitor la cele 20 CD-uri ce s-a stabilit că aparţineau inculpatei N.E., acestea erau copii de siguranţă ale programelor de calculator pentru care exista licenţă, unele programe putând fi descărcate cu titlu gratuit prin intermediul internetului. În aceste condiţii, temeiul corect al achitării inculpatei N.E. este art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective şi al laturii subiective, ale infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, iar nu art. 10 lit. c) C. proc. pen., aşa cum greşit a reţinut prima instanţă.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul E.V., instanţa de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi, deşi din expunerea stării de fapt arătată în rechizitoriu rezultă că acest inculpat ar fi acuzat şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive atât sub aspectul laturii subiective, cât şi a laturii obiective ale acestei infracţiuni în privinţa nici uneia dintre inculpaţi.
Totodată, cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de apel a constatat că deoarece pentru programele folosite exista licenţă, partea civilă M.C. nu a suferit vreun prejudiciu material sau moral, astfel că a respins acţiunea civilă formulată de aceasta, luând act şi că R.A.O.A.C.T. şi E.A.I. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru infracţiunile ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, reiterând în esenţă criticile din apel.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Critica parchetului vizând greşita achitare a inculpatului E.V. este întemeiată, ambele instanţe, de fond şi apel, comiţând o eroare gravă de fapt atunci când au concluzionat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt săvârşite de către acesta.
Fără a face o reapreciere a probelor, Înalta Curte constată că din materialul probator aflat la dosar rezultă cu certitudine existenţa faptelor pentru care faţă de inculpat a fost începută urmărirea penală şi a fost trimis în judecată. Astfel, din actul de constatare care se coroborează cu declaraţiile celor doi inculpaţi, reiese că la data controlului au fost identificate un număr de 26 calculatoare, oferite spre închiriere clienţilor, precum şi un calculator server utilizat pentru administrarea şi monitorizarea activităţii în sală. Pe cele 26 de calculatoare s-a identificat ca fiind instalate soft-uri M.W.S.E. iar pe 23 de calculatoare din 26 a fost identificat ca instalat pachetul de programe M.O., cu aplicaţiile W.,E., A., P.P. şi O.
Pe calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.P. şi pachetul de programe M.O. cu aplicaţiile W., E., A., P.P. şi O.
Cu ocazia controlului s-au ridicat în vederea cercetărilor un număr de 7 DVD -uri şi un număr de 20 CD-uri care au fost trimise la O.R.D.A. în vederea expertizării.
Din înscrisurile aflate la dosar, furnizate de inculpat comisarilor Gărzii Financiare, mai rezultă că SC B.B. SRL Slatina - administrată tot de către inculpat şi care desfăşura activităţi în aceeaşi sală, într-un alt interval orar - a achiziţionat 3 sisteme de calcul Pentium IV pe care erau preinstalate 2 sisteme de operare W.X.P., 1 buc. W., 3 buc. O. (filele 65-67 dosar u.pen.), precum şi 20 sisteme de calcul Pentium III pe care erau preinstalate sistemele de operare W.S.E. şi O. (filele 68 -70 dosar u.pen.).
Totodată, SC B.C. SRL a achiziţionat în anul 2000 un număr de 5 calculatoare DTK pe care era preinstalat programul M.W. (fila 74), iar în anul 2001 a mai achiziţionat 8 sisteme de calcul DTK pe care era instalat acelaşi program (filele 72-73 dosar u.pen.). De asemenea, a mai achiziţionat 8 sistemele de operare W.X.H.E. (filele 71, 83 dosar u.pen.).
Potrivit contractului dintre cele două societăţi, încheiat la data de 20 septembrie 2004, SC B.B. SRL Slatina a închiriat SC B.C. SRL Slatina, pe o durată nederminată, 20 de sisteme de calcul P. în vederea utilizării lor în sala de internet a ultimei societăţi (filele 80- 82 dosar u.pen.).
Ca o concluzie logică, reiese că SC B.B. SRL Slatina nu putea închiria decât calculatoarele Pentium III pe care existau sistemele de operare W.S.E. şi O., preinstalate.
Referitor la posibilitatea deţinerii, la momentul controlului, a altor calculatoare de către SC B.C. SRL Slatina, Înalta Curte constată că potrivit raportului membrilor comisiei de inventariere a bunurilor aflate în incinta sălii de internet a SC B.C. SRL Slatina, întocmit la data de 31 decembrie 2005 (deci cu doar 23 de zile înaintea controlului efectuat de organele de poliţie), la această dată existau 26 de computere pe care era funcţional sistemul de operare W.S.E., precum şi unul pe care era instalat W.X.P. (deci în total 27), dintre care 20 sisteme de calcul erau proprietatea SC B.B. SRL Slatina; s-a mai constatat că 5 sisteme de calcul nu funcţionau cu O. (fila 85 dosar u.p).
Constatarea comisiei de inventariere nu diferă de cea a organelor de poliţie (potrivit căreia, aşa cum deja s-a arătat, la 23 ianuarie 2006 au fost identificate 26 de calculatoare pe care erau instalate soft-uri M.W.S.E. iar pe calculatorul server era instalat sistemul de operare M.W.X.P.) decât în ceea ce priveşte menţiunea privind identificarea pe 23 de calculatoare din 26 a pachetului de programe M.O. (potrivit comisiei de inventariere, O. funcţiona doar pe 21 de sisteme de calcul.
Deosebit de important în stabilirea cât mai exactă a apartenenţei sistemelor de calcul din sala de internet a SC B.C. SRL Slatina este şi procesul verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, întocmit la data de 31 decembrie 2004 de comisia de inventariere din care fac parte ambii inculpaţi), din care reiese că, la această dată, s-au scos din funcţiune un nr. de 17 calculatoare şi o staţie de lucru, astfel că la inventarierea de sfârşit de an s-a constatat că bunurile menţionate nu mai sunt în stare de funcţionare, cu excepţia a 4 sisteme de calcul DTK, care pot funcţiona prin înlocuirea unor componente ce vor fi valorificate din sisteme nefuncţionale (fila 85 verso dosar u.p).
Inculpatul E.V. nu a făcut dovada achiziţionării de către SC B.C. a altor sisteme de calcul pe parcursul anului 2005 şi până la momentul efectuării controlului. De altfel, chiar în solicitarea pe care a făcut-o către O.R.D.A. la data de 10 februarie 2006 pentru înregistrarea în registrul programelor de calculator, inculpatul E.V. nu a făcut referire la documente care să ateste procurarea de către SC B.C. SRL Slatina a altor sisteme de calcul şi de operare ulterior anului 2003 (fila 99 dosar u.p).
Concluzionând, la momentul efectuării controlului de către organele de poliţie - 23 ianuarie 2006 - SC B.C. SRL Slatina nu mai avea în proprietate decât cel mult 4 sisteme de calcul DTK, ce puteau fi sau nu funcţionale, pe care nu putea exista decât programul M.W. Cum de la SC B.B. SRL Slatina a închiriat doar 20 de calculatoarele P. pe care existau sistemele de operare W.S.E. şi O., iar potrivit celor arătate mai sus, SC B.C. SRL Slatina nu putea avea în proprietate decât cel mult 4 sisteme de calcul DTK pe care era instalat programul M.W., pentru diferenţa de 3 calculatoare, având instalate programele arătate, inclusiv sistemul de operare M.W.P. şi pachetul de programe M.O., nu este justificată cu acte legale provenienţa sistemelor de calcul şi/sau a sistemelor de operare. în plus, potrivit adresei din 9 octombrie 2006 a O.R.D.A şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 septembrie 2006 întocmit de un expert din cadrul acestei instituţii, programele de calculator de pe suporturile de memorie optică ridicate de poliţie de la punctul de lucru al SC B.C. SRL Slatina (compact discurile cu menţiunile X.P., O., W.K.B., W.B., D.F.B.) „nu se pot identifica cu programele pentru calculator care au fost folosite pentru instalarea pe calculatoarele din sala de internet". Totodată, examinând anexa nr. 2 a aceluiaşi raport (fila 159 dosar urmărire penală), Înalta Curte reţine că CD-ului cu menţiunea O. conţinea programul pentru calculator M.O., pentru care niciuna dintre societăţile administrate de inculpat nu a deţinut vreodată licenţă.
Rezultă aşadar că, profitând de confuzia generată de folosirea aceluiaşi spaţiu de către cele două societăţi pe care le administra, inculpatul E.V. a dispus folosirea de către SC B.C. SRL Slatina a unor sisteme de calcul şi programe de calculator de la SC B.B. SRL Slatina, în afara celor menţionate în contractul de închiriere, iar pe de altă parte, nu a justificat existenţa licenţei de utilizare pentru unele dintre aceste programe, aşa cum au fost menţionate mai sus. Totodată, CD - urile existente la punctul de lucru, considerate de către O.R.D.A. ca fiind mărfuri - pirat, reproduc programe de calculator pentru care inculpatul nu a prezentat documente justificative.
Chiar dacă, de principiu, am admite că în cazul programelor preinstalate pe calculatoarele închiriate nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 8/1996, iar parte dintre CD-uri sunt copii de siguranţă de pe aceste programe, Înalta Curte apreciază că inculpatul E.V. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, întrucât, pe de o parte, SC B.C. SRL Slatina - al cărei administrator era - a deţinut, în vederea închirierii, sisteme de calcul pe care erau instalate programe de calculator pentru care această societate nu a achiziţionat legal licenţe de utilizare, iar programele preinstalate pe calculatoarele închiriate erau reinstalate şi pe alte calculatoare cu ajutorul copiilor de siguranţă; pe de altă parte, a deţinut mărfuri - pirat (CD-uri reprezentând copii de pe programe de calculator pentru care societatea nu poseda licenţa de utilizare), deţinere care s-a realizat în scopul utilizării prin comunicare publică la punctul de lucru, acest scop fiind dovedit inclusiv de poziţia inculpatului care, la circa 20 zile de la constatarea faptei, în cererea de înregistrare în registrul programelor pentru calculator, arată că societatea desfăşoară activităţi de închiriere a programelor de calculator.
Referitor la scopul comercial, prev. de alin. (3) al art. 1396 din Legea nr. 8/1996, în conformitate cu alin. (10) din acelaşi text de lege, acesta este prezumat dacă marfa - pirat este identificată la punctul de lucru al unui operator economic care are obiectul de activitate prevăzut de lege, aşa cum este şi cazul în speţă.
În consecinţă, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, Înalta Curte, după admiterea recursului declarat de parchet şi desfiinţarea în parte a hotărârilor atacate, va dispune condamnarea inculpatului E.V. la o pedeapsă cu închisoarea, coborâtă sub minimul special prevăzut de textele de lege menţionate, urmare reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - în raport de atitudinea inculpatului, după săvârşirea faptei, de a coopera cu autorităţile cărora le-a pus la dispoziţie licenţele de utilizare pe care le achiziţionase în timp şi de a înregistra societatea în registrul programelor pentru calculator.
Totodată, la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, Înalta Curte, în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), va avea în vedere gradul de pericol social al faptei mai redus al faptei, împrejurările comiterii acesteia şi circumstanţele sale personale, apreciind totodată că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 81 C. pen. pentru suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Sub un alt aspect, în raport de împrejurarea dovedită în sensul că unele CD-uri reprezentau copii ale unor programe gratuite (ex. F.) iar DVD-urile găsite la punctul de lucru aparţineau unui client şi nu puteau fi vizualizate pe sistemele de calcul existente, nefăcându-se dovada că erau deţinute în vederea închirierii, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond şi cea de apel au apreciat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului infracţiunea prev. de art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că în raport de infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, este justificată obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC M.C. La stabilirea despăgubirilor, Înalta Curte va avea în vedere constituirea de parte civilă, majorarea pretenţiilor formulate pe parcursul procesului penal dar şi împrejurarea că parte dintre programele de calculator erau preinstalate pe calculatoarele închiriate, astfel că suma totală solicitată de partea civilă, de 12 632 dolar SUA, va fi diminuată cu c/v acestora (3102 dolar SUA), urmând ca în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., inculpatul E.V. să fie obligat la plata sumei de 9530 dolar SUA sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC M.C.
2. Referitor la inculpata N.E., Înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat, întrucât în mod corect instanţa de apel a schimbat temeiul achitării în art. 10 lit. d) C. proc. pen., neexistând probe certe că aceasta a cunoscut situaţia reală a sistemelor de calcul şi a programelor de calculator achiziţionate legal pentru fiecare dintre cele două societăţi care funcţionau în acelaşi punct de lucru; totodată, este corectă constatarea instanţelor de fond şi apel în ceea ce priveşte incidenţa art. 77 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul posibilităţii efectuării unor copii de siguranţă, în speţă inculpata efectuând astfel de copii după hard - discul calculatorului server din sală (despre care nu există date dacă a fost salvat după CD-urile de instalare originale, anterior sau ulterior angajării inculpatei), astfel că dubiul îi profită acesteia.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa în parte Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 21 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Olt numai în ceea ce priveşte achitarea inculpatului E.V. pentru infracţiunea prev. art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 şi, rejudecând, va condamna pe inculpatul E.V. pentru săvârşirea acestei infracţiuni la o pedeapsă neprivativă de libertate, dispunând totodată, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Conform dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., inculpatul E.V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea fondului, cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluţionării recursului rămânând în sarcina acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 158 din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii - inculpaţi E.V. şi N.E.
Casează în parte Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 21 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Olt numai în ceea ce priveşte achitarea inculpatului E.V. pentru infracţiunea prev. art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996.
Rejudecând, în baza art. 1396 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul E.V., fiul lui V. şi E., la 4 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilit în condiţiile prev. de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 83 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ. obligă inculpatul E.V. la plata nsumei de 9530 dolar SUA sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC M.C.
Respinge ca nefondate restul pretenţiilor părţii civile.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată N.E., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul E.V. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea fondului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parţial până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4091/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4144/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
