ICCJ. Decizia nr. 4033/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4033/2009
Dosar nr. 2536.1/102/2008
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Mureş, inculpatul T.C. (fiul lui V. şi L.) a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor, prev.de art. 20 rap.la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 426 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare. A fost menţinută starea de arest şi din pedeapsa rezultantă a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 27 iunie 2008 la zi.
În baza art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă T.I. şi a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia 421,24 lei despăgubiri materiale, 500 lei daune morale şi 100 lei lunar cu titlu de rentă viageră de la data de 17 iunie 2008 până la schimbarea stării de sănătate a părţii civile.
În esenţă, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 16 iunie 2008 inculpatul s-a deplasat la barul unde lucra soţia sa, iar în momentul în care aceasta, aflată după tejghea, s-a întors cu spatele, a tăiat-o la braţ cu un cuţit, iar apoi i-a aplicat mai multe tăieturi cu acelaşi cuţit în zona gâtului, a feţei şi a braţului, ambii căzând la pământ. Totodată, inculpatul şi-a aplicat şi lui tăieturi la braţ, susţinând că a intenţionat să se sinucidă.
În urma loviturilor aplicate de inculpat, partea civilă, soţia inculpatului a suferit mai multe leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Tg.Mureş, prin Decizia penală nr. 72/ A din 26 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul inculpatului T.C.
Prin recursul declarat, inculpatul a invocat omisiunea reţinerii circumstanţei legale a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi a circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. b) şi c) din acelaşi cod.
Partea civilă, prin recursul său a solicitat acordarea integrală a cheltuielilor judiciare, conform chitanţei depusă la dosar după pronunţare şi a cheltuielilor de judecată făcute de ea în recurs.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanţa a reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, le-a încadrat corespunzător în dispoziţiile legii şi i-au aplicat pedepse just individualizate.
Critica inculpatului, privind nereţinerea în favoarea sa a circumstanţei legale a scuzei provocării, nesusţinută de el în apel, nu este întemeiată.
Această critică, formulată de apărătorul inculpatului, doar în recurs, a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor, iar urmare examinării acesteia, în raport de probele existente în dosar, a rezultat că acestea nu dovedesc îndeplinirea cerinţelor prev.de art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se putea reţine că inculpatul a săvârşit o tentativă de omor în condiţiile acestei atenuante legale.
Sub acest aspect este dovedit în cauză că inculpatul nu a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii de moment, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Este real că el se află într-o stare mai veche de tulburare, însă nu determinată de o provocare din acel moment, ci ca urmare a despărţirii de mai multă vreme de soţia sa cu care se afla în curs de divorţ, astfel că nu se putea reţine întrunirea cerinţelor prev.de art. 73 lit. b) C. pen.
Neîntemeiată este şi critica inculpatului referitor la omisiunea reţinerii de către instanţe a circumstanţelor atenuante judiciare prev.de art. 74 lit. b) şi c) C. pen.
Aşa cum a motivat instanţa de apel, simplul acord exprimat de inculpat cu privire la pretenţiile civile ale Spitalului Clinic judeţean de Urgenţă Mureş şi acordul parţial dat referitor la pretenţiile civile ale victime, nu reprezintă o stăruinţă depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau pentru a repara paguba în sensul şi accepţiunea la care se referă textul art. 74 lit. b) C. pen.
Nici susţinerea că trebuia reţinută circumstanţa judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu este întemeiată.
Sub acest aspect, instanţa de apel a motivat corectă că recunoaşterea ulterioară a faptei de către inculpat, nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, atâta vreme cât el a continuat să manifeste aceeaşi atitudine de ură şi gelozie faţă de partea civilă, inclusiv în faţa instanţei, la ultimul cuvânt.
Aşa fiind, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată şi nu se justifică reducerea ei astfel că urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Este nefondat şi recursul părţii civile.
Aşa cum în mod corect a arătat reprezentanta M.P., temeiul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de partea civilă, nu are incidenţă în cauză, deoarece eroarea gravă de fapt nu se poate referi la modul de calcul al cheltuielilor judiciare.
Motivul de recurs invocat s-ar fi putut referi, la cazul prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., însă numai dacă probele referitoare la cheltuielile judiciare, propuse, discutate în contradictoriu şi depuse în cursul cercetării judecătoreşti, ar fi fost respinse.
Or, în condiţiile depunerii chitanţei, după pronunţare, referitor la pretinse cheltuieli de judecată, acestea nu puteau face obiectul examinării lor de către instanţă şi implicit al pronunţării asupra lor.
Pentru aceste motive, neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpatului şi ale părţii civile să fie respinse ca nefondate cu obligarea lor cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă T.I. şi recurentul inculpat T.C. împotriva Deciziei penale nr. 72/ A din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 27 iunie 2008 la 3 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3852/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4257/2009. Penal → |
|---|
