ICCJ. Decizia nr. 3852/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3852/2009
Dosar nr. 2160/54/2008
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 414 din 3 iulie 2009, Tribunalul Gorj, în baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 - art. 109 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G.V. (fiul lui V. şi O.) la 4 ani închisoare.
În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele în cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând să execute 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 - art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.M. (fiul lui G. şi I.) la 4 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. a condamnat pe inculpat la 6 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele în cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, urmând să execute 7 ani închisoare.
A aplicat celor doi inculpaţi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedepsele aplicate reţinerea din 9 aprilie 2007 pentru ambii inculpaţi.
Au fost obligaţi cei doi inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată T.A.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente B.V., B.O. şi C.I., toţi din comuna Ţânţăreni, jud. Gorj şi la 1.000 lei cheltuieli judiciare către aceeaşi parte vătămată.
A luat act că partea vătămată nu solicită despăgubiri materiale.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 350 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că în seara de 8 aprilie 2007, orele 21,00, inculpatul B.G.V. împreună cu N.S.M. au mers la domiciliul părţii vătămate T.A.M. pe care au găsit-o în stradă, în faţa locuinţei şi prin violenţe fizice au determinat-o să urce pe motoscuterul cu care circulau şi au dus-o în locuinţa aparţinând numitului P.S.I. unde partea vătămată a fost violată.
Mai reţine instanţa că inculpatul minor B.G.V. a recunoscut împrejurarea că a dus-o pe partea vătămată în locuinţa lui P.S.I. unde a întreţinut raport sexual cu aceasta dar având acordul ei.
Din declaraţiile aceluiaşi inculpat instanţa mai reţine că în jurul orelor 1,30 a întâlnit-o din nou pe partea vătămată care era împreună cu inculpatul C.D.M. şi la insistenţele numitului P.S.I. toţi 4 au mers la locuinţa celui din urmă, care a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată în timp ce inculpaţii minori filmau cu telefoanele mobile.
Referitor la inculpatul C.D.M. instanţa reţine, din declaraţiile lui, faptul de a fi mers la locuinţa lui P.S.I. chemat de martorul N.S.M. şi a găsit-o pe partea vătămată, unde cu acceptul ei a întreţinut raport sexual.
Declaraţiile acestui inculpat confirmă că scena relaţiilor sexuale, prin constrângere, dintre minoră şi P.S.D. a fost filmată cu telefoanele mobile.
Invocând probele administrate în cauză instanţa fondului motivează că inculpaţii minori B.G.V. şi C.D.M. au exercitat violenţe asupra părţii vătămate, determinând-o să întreţină cu ei raport sexual, primul ameninţând-o că-i taie hainele şi lovind-o cu palmele peste faţă, al doilea ameninţând-o cu moartea şi lovind-o pe partea vătămată.
A mai reţinut instanţa fondului că partea vătămată era minoră şi nu împlinise vârsta de 15 ani.
La individualizarea pedepselor instanţa fondului a motivat că aceştia sunt minori dar şi faptul că au comis fapte prin violenţă, profitând de imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra.
Prin Decizia penală nr. 85 din 15 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii B.G.V. şi C.D.M. împotriva sentinţei menţionate, pe care a desfiinţat-o sub aspectul laturii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.G.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.G.V. şi C.D.M. la pedeapsa de câte 1 an şi 6 luni închisoare.
A interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A dedus din pedepsele aplicate reţinerea din 9 aprilie 2007 pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 1101 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor, sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanţă.
Pe durata termenului de încercare inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
A atras atenţia asupra disp. art. 1101 alin. (3) C. pen.
A luat act de retragerea apelului părţii vătămate T.A.M. prin reprezentantul legal T.V.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat pe apelanta parte vătămată T.A.M. prin reprezentantul legal T.V. la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 8 aprilie 2007, în jurul orelor 21,00, inculpatul minor B.G.V. însoţit de martorul N.S.M. s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate care a consimţit să-i însoţească la locuinţa lui P.S.I., unde inculpatul B.G.V. a întreţinut raporturi sexuale cu minora cu acordul acesteia.
Instanţa apelului reţine că din probe a rezultat că între partea vătămată şi inculpatul minor exista o relaţie de prietenie, iar anterior mai întreţinuseră raporturi sexuale, împrejurare ce rezultă atât din declaraţiile inculpatului şi martorului N.S. dar şi din declaraţiile părţii vătămate.
Instanţa de apel mai reţine că în timp ce inculpatul B.G.V. şi martorul N.S. au plecat împreună partea vătămată s-a deplasat cu inculpatul C.D.M. la locuinţa acestuia unde, de comun acord, au întreţinut relaţii sexuale.
Împrejurarea că nici de această dată partea vătămată n-ar fi fost constrânsă este dovedită, potrivit motivării instanţei apelului, de declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului minor.
Referitor la relaţia sexuală între partea vătămată şi P.S.I. instanţa apelului reţine că în timp ce minorul C.M. o conducea pe partea vătămată la domiciliul ei, în jurul orelor 1,00, cei doi l-au întâlnit pe P.S.I. în dreptul locuinţei sale. P.S.I. era împreună cu inculpatul B.G.V. Primul a luat-o pe partea vătămată de gât şi a intrat cu ea în locuinţă unde i-a invitat şi pe inculpaţii minori B.G.V. şi C.M. Acolo, P.S.I. a întreţinut acte sexuale cu partea vătămată, timp în care, la solicitarea lui, minorii au filmat cu telefoanele mobile.
Această din urmă situaţie a fost constatată de instanţă prin vizionarea imaginilor filmate cu cele 2 telefoane şi stocate pe CD.
Referitor la aceasta instanţa remarcă faptul că inculpatul C.M. nu apare pe imagini, auzindu-se doar vocea acestuia când solicită ca partea vătămată să fie lăsată în pace.
Faţă de situaţia de fapt reţinută Curtea de apel a apreciat, referitor la evenimentele desfăşurate la locuinţa numitului P.S.I., după orele 1,00, că faptele inculpaţilor B.G.V. şi C.D.M. de a filma cu telefoanele mobile în timp ce P.S.I. întreţinea raport sexual cu partea vătămată T.A.M., fără ca inculpaţii să ajute ori să înlesnească în vreun fel activitatea numitului P.S.I. nu întrunesc elementele conţinutului constitutiv al infracţiunilor de viol, respectiv complicitate la această infracţiune, prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., 26 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen.
Prin urmare, Curtea a dispus achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpaţilor minori pentru aceste infracţiuni.
În legătură cu faptele inculpaţilor minori B.G.V. şi C.D.M. care, cu consimţământul victimei, în data de 8 aprilie 2007 au întreţinut raporturi sexuale cu minora T.A.M. ce nu împlinise vârsta de 15 ani, Curtea de apel a reţinut că acestea constituie infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen.
Referitor la pedepsele aplicate instanţa apelului a făcut referiri la criteriile de individualizare prevăzute de lege, gradul de pericol social, împrejurările în care s-au comis faptele, mediul social din care provin inculpaţii, astfel că instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care solicită casarea deciziei pentru motivele prev. de art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen.
Astfel se motivează că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. i s-a dat o greşită încadrare juridică, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate şi greşit s-a luat act de declaraţia părţii vătămate minore T.A.M. de retragere a apelului.
Referitor la achitare în recurs se motivează că inculpaţii recunosc faptul de a fi avut raport sexual cu partea vătămată, că există martori ce confirmă că partea vătămată a încercat să fugă, aceasta neconsimţind să aibă raporturi sexuale cu inculpaţii şi că instanţa de apel reţine numai percepţia formată în urma vizionării imaginilor stocate pe CD şi filmate cu telefoanele mobile.
În ce priveşte încadrarea juridică dată infracţiunii de viol comisă de inculpatul C.D.M. recursul procurorului apreciază că acesta a comis fapta în calitate de autor şi că greşeala putea fi îndreptată în apelul părţii vătămate.
Mai motivează recursul că inculpaţii minori nu trebuiau achitaţi ci, eventual, schimbată încadrarea juridică în baza art. 334 C. proc. pen. în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
Referitor la pedeapsă recursul critică modul de individualizare prin aplicarea unei pedepse prea blânde.
În motivarea recursului se arată că mama părţii vătămate T.V. a depus la dosar 2 declaraţii autentificate din care rezultă că îşi retrage plângerea, părţile s-au împăcat, şi că la termenul din 21 ianuarie 2009 partea vătămată şi mama sa au declarat în faţa instanţei că îşi retrag apelul, declaraţie reiterată cu ocazia dezbaterilor în fond din 15 aprilie 2009.
Cu toate acestea, în recurs se apreciază că pentru a-şi produce efectele retragerea recursului ar fi trebuit făcută cu încuviinţarea autorităţii tutelare din cadrul Consiliului Local al comunei Ţăndărei, or, la dosarul cauzei nu există o asemenea încuviinţare.
Recursul Parchetului nu este fondat.
Referitor la critica privind greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., Curtea observă că aceasta este neîntemeiată.
Instanţa apelului a făcut o analiză şi o interpretare corectă a probelor administrate în cauză şi a stabilit că relaţiile sexuale dintre inculpaţi şi partea vătămată s-au consumat cu acordul acesteia din urmă.
Referitor la omisiunea instanţei de apel de a reţine infracţiune continuată pentru faptele ce au primit încadrarea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., Curtea observă că această omisiune se regăseşte şi în hotărârea instanţei de fond, care nu a fost criticată de parchet, fiind pentru prima dată invocată în recurs.
Cât priveşte critica referitoare la modul greşit în care a procedat instanţa apelului achitându-i pe inculpaţi pentru infracţiunea de viol în loc să schimbe încadrarea juridică din această infracţiune în infracţiunea de act sexual cu un minor, Curtea observă că instanţa a fost sesizată cu ambele infracţiuni, fiecare având profilul bine stabilit şi latură subiectivă distinctă, fiind necesară raportarea separată la fiecare infracţiune.
Aşa fiind, în mod corect instanţa apelului a tratat în mod diferenţiat fiecare din cele 2 infracţiuni cu care a fost sesizată şi a dat o rezolvare în acord cu probele din dosar şi situaţia juridică distinctă.
Cât priveşte individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a avut în vedere împrejurarea că în cazul infracţiunii prev. de art. 198 pedeapsa pentru această infracţiune este cuprinsă între limitele de 3 până la 10 ani închisoare.
Conform art. 109 C. pen. limita pedepselor se reduce la jumătate.
Prin urmare, în prezenta cauză pedeapsa de 1 an şi 6 luni este egală cu limita minimă prevăzută de lege dar este legală.
Cât priveşte critica referitoare la pretinsa vătămare a intereselor minorei prin absenţa încuviinţării din partea autorităţii tutelare a retragerii apelului, nici aceasta nu este fondată.
Partea vătămată, minoră, a fost în permanenţă asistată de reprezentanţii săi legali – părinţii.
Pe de altă parte, procurorul în limitele art. 18 alin. (2) C. proc. pen. a susţinut interesele părţii vătămate.
Instanţa apelului nu avea nicio obligaţie de a solicita opinia autorităţii tutelare referitoare la dreptul reprezentanţilor legali ai minorei în ce priveşte dreptul de dispoziţie cu privire la demersurile juridice efectuate în numele acesteia câtă vreme reprezentanţii părţii vătămate nu erau decăzuţi din drepturile părinteşti.
Aşa fiind, Curtea observă că niciuna dintre criticile formulate în recurs nu este temeinică, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul parchetului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 85 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii B.G.V. şi C.D.M.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.D.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.G.V., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3840/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4033/2009. Penal → |
|---|
