ICCJ. Decizia nr. 4064/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4064/2009
Dosar nr. 9352/1/2009
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 18096/3/2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori de familie, investită cu soluţionarea apelului declarat de către inculpaţii C.C. şi C.C.B. împotriva sentinţei penale nr. 871 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti a dispus, în temeiul art. 160b C. proc. pen. menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În motivarea acestei încheieri s-a apreciat, în esenţă, că întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent se impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata C.C.B. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a susţinut că în mod greşit s-a menţinut măsura arestării preventive, deoarece în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea arestării preventive.
Recursul declarat de inculpată este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen. când instanţa constată, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările din dosar se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpată raportat la cele arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia inculpatei pentru faptele comise, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel, iar pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatei rezultă din natura infracţiunii şi din modalitatea de săvârşire a acesteia.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpată este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.C.B. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 18096/3/2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4011/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4170/2009. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
