ICCJ. Decizia nr. 4235/2009. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4235/2009
Dosar nr. 4582/108/2007
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 15 februarie 2008 Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul K.A.D., la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2), (3) şi (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, în final urmând că execute 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) – c) C. pen.
Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat 3 harduri de calculator.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 191.745 lei către partea vătămată M.C. Bucureşti; 282.870 lei către partea vătămată A.I. Bucureşti şi 2444,04 lei către partea vătămată Uniunea Producătorilor de Fonograme din România cu titlul de despăgubiri civile.
A constatat că părţile vătămate R.A. România şi E.A. Bucureşti nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul din cauză a fost cercetat şi sancţionat pentru fapte incriminate de legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe – Legea nr. 8/1996 încă din anul 2003. La 23 aprilie 2004 a fost amendat cu 10.000.000 lei.
Inculpatul a perseverat însă în activitatea infracţională, astfel că inspectori ai departamentului antipiraterie au descoperit pe site aparţinând inculpatului oferta de vânzare a unui număr mare de produse contrafăcute (fonograme CD şi videograme DVD) cu înregistrări de muzică, filme, jocuri şi produse soft.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului au fost găsite două unităţi centrale de calculator şi 50 bucăţi DVD-uri neinscripţionate.
La percheziţia mediilor de stocare au fost găsite 7 fişiere, conţinând liste cu ofertă de albume muzicale, filme, jocuri şi programe de calculator.
Pe unităţile de calculator aparţinând inculpatului era instalat programul O. folosit de acesta pentru descărcarea prin satelit a filmelor, muzică şi programe de calculator.
Se reţine că pe mediile de stocare au fost depistate filme în format Mpeg 2 Mpeg 4, jocuri în format DVD şi 1049 fişiere MP 3.
Cu ocazia percheziţiei au fost ridicate de la inculpat unităţi de hard ce cuprindeau informaţii privind activitatea infracţională a acestuia.
Oficiul Judeţean de Poştă Arad a confirmat că inculpatul a expediat în perioadele 12 mai 2006 – 14 iulie 2006 către M.V. din Baia Mare două colete ce conţineau CD-uri şi DVD-uri.
Cu ocazia percheziţionării unităţilor sistemelor informatice aparţinând inculpatului s-au identificat părţile vătămate prin activitatea infracţională a acestuia, operele de creaţie intelectuală copiate şi comercializate ilegal, titularii drepturilor de autor.
S-au constituit părţi civile Uniunea Producătorilor de Fonograme din România cu 2.444 lei; M.C. cu 191.745 lei; A.I. cu 282.870 lei; R.A. – nu s-a constituit parte civilă.
Tribunalul a reţinut că faptele inculpatului care în perioada 2004 – octombrie 2006, în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii unice, a oferit, a deţinut şi a depozitat în scopul distribuirii de mărfuri pirat – fonograme CD şi videograme DVD în scop comercial, cauzând părţilor civile o pagubă totală de 477.059,04 lei noi, constituie infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (2), (3) şi alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului care în aceeaşi perioadă, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii unice, a promovat mărfurile pirat prin mijloace electronice de comunicare, a fost calificată de instanţa fondului ca fiind infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa fondului stabilind pedepsele pentru infracţiunile reţinute s-a raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva hotărârii menţionate a formulat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că faptele lui nu prezintă pericolul social al infracţiunii, iar în subsidiar pentru pedeapsă, pe care o consideră prea severă.
Prin Decizia penală nr. 43/ A din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul K.A.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1396 alin. (2), (3) şi (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A respins cererile de despăgubiri ale părţilor civile M.C. Bucureşti, A.I. Bucureşti, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România şi a constatat că părţile vătămate R.A. România şi E.A. Bucureşti nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi părţile civile M.C. şi A.I.
În recursul parchetului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de achitare. S-a mai invocat omisiunea instanţei apelului de a dispune restituirea bunurilor ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare, respectiv a trei harduri.
În recursul părţii civile Decizia instanţei de apel este criticată pentru greşita achitare, solicitându-se casarea acesteia şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, inclusiv cu privire la despăgubiri.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele motive.
Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau condamnare, iar conform pct. 10 când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Înalta Curte constată că inculpatul K.A.D. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa fondului pentru infracţiunea continuată prevăzută de art. 1396 alin. (2) săvârşită în condiţiile art. 3 şi 6 din Legea nr. 8/1996 (în scop comercial şi cu consecinţe deosebit de grave) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (5) din aceeaşi lege – infracţiune referitoare la promovarea de mărfuri pirat prin mijloace electronice de comunicare.
Înalta Curte observă că obiectul material al infracţiunilor prevăzute în art. 1396 din Legea nr. 8/1996 îl formează "mărfurile-pirat" definite în alin. (8) al articolului.
Instanţa fondului a făcut puţine referiri la mărfurile pirat deţinute, distribuite, oferite ori comercializate de inculpat, iar în rezolvarea laturii civile a ţinut cont în mod exclusiv de pretenţiile formulate de părţile civile fără a administra probe sau a motiva întinderea despăgubirilor stabilite pentru părţile civile.
Pe de altă parte Curtea observă că instanţa de apel a făcut un control superficial al hotărârii fondului.
Relevantă în acest sens este împrejurarea că în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 1396 alin. (5) din lege referitoare la promovarea mărfurilor pirat a fost tratată în tot conţinutul expunerii ca fiind prevăzută de art. 1396 alin. (6) ceea ce este evident inexact.
Cât priveşte probele, instanţa de apel a invocat în soluţionarea fondului cauzei exclusiv concluziile expertizei tehnice pe care a dispus-o, nu a făcut o analiză a probelor, a elementelor de fapt existente în cauză cum sunt declaraţii martori sau expedierea unor colete conţinând CD-uri şi DVD-uri către destinatarul M.V. şi nu le-a coroborat cu declaraţiile constante de recunoaştere ale inculpatului. Nu a fost audiat B.I.R. a cărui adresă se află la fila 11 (dosar u.p.). Nu s-au făcut aprecieri cu privire la constatările făcute de inspectorii din cadrul B.C.C.O. cu privire la cele 7 fişiere tip XLS găsite pe mediile de stocare pe care a lucrat inculpatul.
Aşa fiind, Curtea apreciază că instanţa apelului a comis o eroare de fapt prin omisiunea examinării şi analizei tuturor elementelor de fapt care pot conduce la stabilirea unei stări de fapt corespunzătoare realităţii.
În consecinţă în baza art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. şi art. 38915 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile parchetului şi părţilor civile, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, respectând dispoziţiile din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de părţile civile M.C. şi A.I. împotriva Deciziei penale nr. 43/ A din 10 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul K.A.D.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4197/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4256/2009. Penal → |
|---|
