ICCJ. Decizia nr. 4256/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4256/2009
Dosar nr. 2896/2/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 168/ F din 6 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul Z.G. la:
- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că faţă de inculpat s-a dispus arestarea în lipsă.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 2000 euro dobândită prin săvârşirea infracţiunilor în perioada 07 iunie – 26 septembrie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în fapt că, în cursul anului 2004, inculpatul a transportat, în mod regulat, atât pe teritoriul României, cât şi din România în Spania, 4 genţi conţinând fiecare cca 6 kg heroină, în valoare de aproximativ 1.630.000 euro, acţionând ca membru al unei reţele internaţionale de traficanţi de droguri, la care a aderat şi a cărei funcţionare a sprijinit-o.
Prin sentinţa menţionată au mai fost condamnaţi inculpaţii I.O.L., B.N.D., C.D.C., V.A., B.M., G.P.V., P.C., P.S., I.S., D.A., D.D.M., D.C.C., B.I., V.G.C.
Inculpatul din prezenta cauză a criticat soluţia primei instanţe pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reducerea acestora.
Prin Decizia penală nr. 822 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., înlăturându-se lit. c), d) şi e).
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.G., instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedepsele principale aplicate acestuia au fost corect individualizate, însă, pedeapsa accesorie se impunea a fi aplicată numai în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 822 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 12 iunie 2009 a declarat recurs inculpatul Z.G.
Deşi acesta şi-a calificat respectiva cale de atac ca fiind un „apel peste termen", în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a apreciat că suntem în prezenţa unui recurs, iar prin Decizia nr. 167/ A din 6 iulie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din actele dosarului rezultă, aşa cum s-a arătat anterior, că apelul declarat de inculpat a fost soluţionat deja prin Decizia penală nr. 822 din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În prezenta cauză inculpatul a fost încarcerat la data de 5 iunie 2009, acesta a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 3853 raportat la art. 365 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile legale invocate pentru declararea recursului peste termen.
În recurs, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3759 pct. 5 şi 14 C. proc. pen.
Astfel, judecarea cauzei a avut loc în absenţa sa, la data respectivă inculpatul aflându-se în Spania de unde a şi fost extrădat în vederea executării pedepsei, iar în subsidiar învederează că pedeapsa aplicată nu a fost just individualizată, aceasta fiind mult prea aspră.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. hotărârea este supusă casării atunci când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii.
Dispoziţiile art. 314 C. proc. pen. arată că judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Recurentul inculpat nu s-a aflat în stare de deţinere pentru a fi obligatorie prezenţa sa la judecarea cauzei, ci s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât şi de la judecată, neputând fi audiat cu privire la faptele reţinute în sarcina sa.
Această situaţie nu poate fi imputată însă instanţei, care a făcut demersurile necesare în vederea prezentării inculpatului, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, aşa cum solicită inculpatul.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs formulat de inculpat, Înalta Curte constată că pedeapsa a fost just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea de săvârşire a acestora, cantitatea de droguri transportată, persoana inculpatului care, deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva Deciziei penale nr. 822 din 6 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4235/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 970/2009. Penal. Omorul deosebit de grav (art.... → |
|---|
