ICCJ. Decizia nr. 428/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 428/2009
Dosar nr. 56/45/2009
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Iaşi a admis sesizarea formulată de procurorul Parchetului Arondismentului Zwollr-Lelystan Olanda pentru executarea mandatului de arestare european emis la 15 decembrie 2008, privind pe V.C.C.W.P.F.
Prin aceeaşi sentinţă a dispus predarea persoanei solicitate către Autoritatea olandeză, Parchetul Arondismentului Zwollr-Lelystan - Olanda, în vederea executării restului de pedeapsă de 1576 zile închisoare, conform mandatului european de arestare, emis în dosarul nr. 21-002729-99.
În baza art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate aflată în stare de reţinere în baza mandatului european de arestare emis de autoritatea olandeză pe o durată de 30 zile, cu începere de la 27 ianuarie 2009 la 25 februarie 2009.
A dispus emiterea mandatului de arestare conform dispoziţiile art. 90 din L.302/2004 şi executarea acestuia conform art. 52 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că prin Decizia Curţii de Apel din Arnhem din 27 iunie 2001, definitivă prin respingerea recursului în anulare de către Înalta Curte de Justiţie a Olandei a fost condamnat V.C.C.W.P.F. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiuni de furt pedepsite de Codul penal olandez, pedeapsă pe care a executat-o în parte, rămânându-i de executat un rest de 1576 zile închisoare.
În baza hotărârii de condamnare pentru executarea restului de pedeapsă menţionat, autoritatea judiciară olandeză a emis la 15 decembrie 2008 pe numele condamnatului cetăţean olandez, mandat european de arestare, care a fost trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la 27 ianuarie 2009.
Cetăţeanul olandez a fost reţinut prin ordonanţa nr. 6 din 27 ianuarie 2009.
În cursul dezbaterilor în faţa instanţei de fond, persoana faţă de care s-a emis mandat european de arestare şi-a manifestat opoziţia la predare cu motivarea că, priveşte o altă persoană.
Instanţa fondului, verificând motivul de refuz invocat de persoana solicitată, a constatat că nu există diferenţă de identitate între persoana lui şi persoana solicitată de autoritatea olandeză.
Instanţa fondului a mai constatat că mandatul european a fost emis de către o autoritate judiciară competentă, că acesta se întemeiază pe o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, că mandatul se întemeiază pe un număr de 11 infracţiuni de furt şi favorizare, fapte săvârşite în grup organizat şi că aceste infracţiuni sunt prevăzute şi în legea română.
Constatând că nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs a executării prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a motivat că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru executarea mandatului european de arestare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs persoana solicitată.
În recursul său, persoana solicitată a cerut casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, respingerea sesizării formulate de autoritatea judiciară olandeză.
A mai arătat că nu doreşte să fie predat în Olanda, că a executat din pedeapsă 2 ani şi 4 luni şi că are familie în România.
Recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat.
Motivele de refuz a executării mandatului european de arestare sunt strict şi limitativ prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că nu există în cauză niciunul dintre motivele de refuz a executării.
Curtea de Apel Iaşi s-a conformat prevederilor art. 881 din aceeaşi lege, a verificat condiţiile mandatului european de arestare, a constatat că informaţiile comunicate de statul emitent sunt suficiente pentru a proceda la predare.
A mai constatat opoziţia persoanei solicitate la predare bazată pe existenţa unei erori cu privire la identitate care este nefondată şi prin urmare, în mod corect a procedat conform art. 94 din Legea nr. 302/2004 la emiterea hotărârii privind executarea mandatului european de arestare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul persoanei solicitate V.C.C.W.P.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată V.C.C.W.P.F. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limbă olandeză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1970/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 430/2009. Penal. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
