ICCJ. Decizia nr. 4132/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4132/2009
Dosar nr. 2219/114/2009
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 136 din 6 august 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I., fiul lui A. şi M., născut în Pogoanele, judeţul Buzău, studii 7 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna S., judeţul Buzău, la 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării de către inculpat pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu 2 martie 2009 la zi.
A fost obligat inculpatul la 19.000 RON despăgubiri materiale către partea civilă P.M.
A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat din oficiu la judecata în fond.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 1 martie 2009 inculpatul a asistat împreună cu alţi tineri la o sărbătoare locală care a avut loc în localitatea S. În această împrejurare, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 2300 a plecat spre locuinţa sa. În drum spre domiciliu, s-a întâlnit cu victima P.V., care locuieşte în aceeaşi comună. Inculpatul o cunoştea pe victimă de mai mulţi ani. Cei doi s-au salutat, iar victima a precizat inculpatului că merge la magazinul din apropiere pentru a-şi cumpăra ţigări. Acesta din urmă, având asupra sa două pachete de ţigări, a servit-o pe victima P.V. cu o ţigară, moment după care a fost invitat în domiciliul acesteia. Inculpatul a mers cu victima în casă, au intrat în bucătărie, au aprins lumina, au luat loc şi au început să consume vin dintr-o sticlă pe care P.V. o adusese dintr-o cameră a locuinţei. După aproximativ 30 de minute, victima a invitat pe inculpat într-o altă cameră, unde se aflau un televizor şi o dormeză. Cei doi s-au aşezat pe pat, au continuat să consume vin şi discutau banalităţi, în timp ce urmăreau programul TV. În cursul acestor discuţii, victima a dat de înţeles inculpatului că ar fi de acord să întreţină raporturi sexuale. Acesta nu a refuzat-o în mod expres, dar a avut o anumită reticenţă datorită diferenţei mari de vârstă între ei. Victima era îmbrăcată în pulover şi pantaloni de trening, iar la gât purta o basma. În jurul orei 400 aceasta a ieşit din camera respectivă, dar a revenit la scurt timp purtând doar un capot. A continuat să sugereze inculpatului întreţinerea unor raporturi sexuale, după care s-a dezbrăcat de capot şi l-a aruncat pe pat, rămânând complet dezbrăcată. Întrucât inculpatul nu a avut nici o reacţie atunci când s-a dezbrăcat, victima a început să adreseze acestuia cuvinte indecente şi jignitoare, în sensul că este prost şi impotent. În faţa acestei jigniri, inculpatul a lovit-o pe victimă cu palma peste faţă, iar când aceasta a căzut pe spate cu capul la marginea patului, a luat o basma, a prins-o de gât cu aceasta, a întors-o cu faţa în jos şi în această poziţie a presat-o cu genunchiul în zona capului şi a tras de capetele basmalei, fără să le înnoade. Victima s-a zbătut şi a încercat să îndepărteze cu mâinile basmaua de la gât, însă inculpatul nu a slăbit strânsoarea, până când a constatat că aceasta nu mai mişca. Întrucât nu era sigur că victima a decedat, inculpatul a luat de pe noptieră o foarfecă şi a lovit-o. Obiectul respectiv a rămas înfipt cu vârful în spatele victimei, aproape de gât. Cu toate că se afla în stare de ebrietate inculpatul şi-a dat seama de gravitatea faptei comise şi a dat foc obiectelor de lenjerie care aparţineau victimei şi a aşternutului de pe pat, folosind o brichetă. În acest fel, inculpatul spera că nu va putea fi identificat. În data de 2 martie 2009, în jurul orelor 600, inculpatul a ajuns la domiciliul său şi a spus fratelui să-l anunţe pe şeful de post în sensul că a omorât-o pe P.V. în locuinţa acesteia. Fratele inculpatului nu l-a crezut pe acesta. După ce a dormit o oră şi jumătate, inculpatul s-a predat organelor de poliţie. Mai întâi a mers la un magazin din apropiere, a cumpărat o sticlă de bere pe care a consumat-o, a spus mamei şi surorilor sale că a omorât-o pe P.V. şi a plecat la Postul de Poliţie Scutelnici, unde s-a denunţat în legătură cu omorul comis.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie moartea victimei P.V. a fost violentă datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului (ştrangulare) pe fondul intoxicaţiei etanolice acute. Leziunea traumatică de la nivelul regiunii cervicale (şanţul de ştrangulare) s-a putut produce prin comprimare cu basma şi se află în legătură de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul. Leziunile traumatice de la nivelul extremităţii cefalice, torace şi membrele superioare s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure şi corp înţepător-tăietor (foarfece) şi ar fi necesitat 30 - 35 zile de vindecare în caz de supravieţuire. Arsurile prin flacără de la nivelul membrelor inferioare nu au avut caracter vital, iar în urma analizelor toxicologice s-a constatat că victima prezenta o alcoolemie de 3,83 gr‰. În secreţia vaginală şi anală, recoltată de la victimă, nu s-au evidenţiat spermatozoizi.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei în timpul audierii de către organele de urmărire penale. În cursul cercetării judecătoreşti acesta a uzat de dreptul de a nu face declaraţii.
Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă, în mod neîndoielnic, din procesul-verbal de consemnare a autodenunţului, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul medico-legal de necropsie, declaraţiile inculpatului şi din depoziţiile martorilor audiaţi.
Reţinând vinovăţia inculpatului, în forma intenţiei directe, Tribunalul urmează să-l condamne, iar la stabilirea pedepsei şi a modalităţii de executare va avea în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care agravează ori atenuează răspundea penală, precum şi persoana inculpatului, care are 25 de ani, este fără antecedente penale şi a avut o poziţie sinceră în cursul urmării penale.
În contextul elementelor de fapt mai sus-expuse, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de 15 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este de natură a asigura scopul prevenţiei generale şi speciale.
Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani.
Pe durata executării pedepsei inculpatului va fi lipsit de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen.
Tribunalul a considerat că interzicerea inclusiv a dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei se impune în raport de gravitatea faptei, urmările acesteia şi rezonanţa socială.
În baza art. 350 C. proc. pen. va menţine starea de arest preventiv a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce reţinerea şi arestul preventiv începând cu 2 martie 2009 la zi.
În latură civilă, fiica victimei P.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 19.000 RON daune materiale. A declarat partea vătămată că a efectuat cheltuieli de înmormântare în sumă de 4.000 RON reprezentând costul sicriului, hainelor, alimentelor pentru pomenire, al serviciului religios şi al transportului până în judeţul Sibiu unde a avut loc ceremonia de înhumare. Pe lângă cheltuielile de înhumare partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 RON reprezentând contravaloarea mobilei din locuinţa victimei, a covoarelor, a păturilor, a perdelelor şi a altor bunuri care au fost distruse în urma incendiului provocat de către inculpat.
În dovedirea pretenţiilor civile, partea vătămată a depus bonuri fiscale pentru achiziţionarea unor produse alimentare, factura din 6 martie 2009 reprezentând costul sicriului şi furniturilor aferente, chitanţă pentru înmormântare cămin, factura din 6 martie 2009 pentru transportul defunctei în localitatea unde a avut loc înmormântarea, fişă necesar articole funerare şi bonuri fiscale aferente.
De asemenea, la solicitarea părţii vătămate a fost audiat martorul P.P., care a declarat că în urma incendiului declanşat de inculpat la locuinţa victimei au ars covoarele, mobila s-a deteriorat, au ars cărţile şi perdelele. De asemenea, martorul a precizat că la înmormântare au participat aproximativ 100 persoane, iar cheltuielile aferente acestui eveniment au fost în jur de 5.000 RON.
Martora V.F. a declarat că în urma incendiului imobilul victimei a suferit distrugeri, a ars mobila, cărţile din bibliotecă, covoarele şi perdelele.
Prezent personal în şedinţa publică din 9 iulie 2009 inculpatul a declarat că este de acord să despăgubească partea vătămată cu suma solicitată de aceasta, respectiv 19.000 RON.
Tribunalul constată că partea vătămată, constituită parte civilă, a dovedit cu acte şi martori paguba care a fost pricinuită în urma decesului victimei, constând în cheltuieli de înmormântare şi contravaloarea distrugerilor provocate în locuinţa victimei, considerente pentru care, în baza art. 998 - 999 C. civ. va obliga inculpatul la plata sumei de 19.000 RON cu titlul de daune materiale.
Împotriva sentinţei inculpatul G.I. a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 92 din data de 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Situaţia de fapt, împrejurările şi modalităţile concrete de săvârşire a infracţiunii precum şi vinovăţia inculpatului au fost temeinic reţinute de instanţa de fond, aşa cum s-a arătat mai sus, fiind dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului, raportul medico-legal de necropsie, autodenunţul, declaraţiile inculpatului şi depoziţiile martorilor audiaţi, în sensul că în noaptea de 1/2 martie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice cu victima P.F. în locuinţa acesteia, inculpatul a ştrangulat-o cu basmaua de gât, deoarece aceasta îi dăduse de înţeles că ar vrea să întreţină raporturi sexuale şi îl jignise, făcându-l prost şi impotent pentru că nu a acceptat propunerile sale.
Inculpatul, realizând gravitatea faptei comise şi pentru a nu fi descoperit şi identificat de organele de poliţie, a dat foc obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei şi aşternutului de pe pat, după care a părăsit locuinţa.
Din raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. Buzău (dosar urmărire penală) rezultă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorie acute, consecinţă asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului (ştrangulare), pe fondul intoxicaţie etanolice acute, şanţul de ştrangulare de la nivelul regiuni cervicale s-a putut produce prin comprimare cu corpul delict - basmaua, existând un raport de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul.
Din concluziile actului medical mai rezultă că leziunile traumatice de la nivelul extremităţii cefalice, torace şi membrele superioare constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure şi corp înţepător-tăietor (foarfece) şi ar fi necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale în caz de supravieţuire, precizându-se că arsurile prin flacără de la nivelul membrelor inferioare nu au avut caracter vital.
Activitatea infracţională a inculpatului a fost caracterizată corect de instanţa de fond ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a făcut o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de gravitatea faptei săvârşite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările care agravează ori atenuează răspunderea penală precum şi de persoana inculpatului, care are vârsta de 25 ani, a avut o atitudinea sinceră în cursul urmăririi penale, s-a autodenunţat organelor de poliţie şi este lipsit de antecedente penale.
Tinereţea inculpatului şi lipsa antecedentelor penale invocate de apărare în susţinerea prezentului apel, dar mai ales săvârşirea faptei în stare avansată de ebrietate nu justifică reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de textul incriminator, aşa cum s-a solicitat, întrucât sancţiunea penală ar fi lipsită de eficienţă şi s-ar diminua rolul educativ şi de prevenţie prevăzut de art. 52 C. pen., existând chiar şi riscul ca prin aplicarea unei pedepse minime să fie încurajate şi alte persoane să comită fapte asemănătoare, cunoscându-se că infracţiunile de violenţă săvârşite de tineri pe fondul consumului de alcool au luat o amploare deosebită atât în mediul rural cât şi cel urban.
Deşi inculpatul s-a autodenunţat şi a recunoscut săvârşirea faptei, prezentând în detaliu felul în care a acţionat, susţinerea apărătorului că inculpatul nu a avut intenţia să ucidă nu poate fi primită, deoarece din modalitatea de săvârşire a infracţiunii şi atitudinea ulterioară a acestuia, care deşi ştrangulase victima, pentru a se asigura că aceasta a murit a mai lovit-o cu o foarfecă în zona gâtului şi apoi a incendiat locuinţa pentru a nu fi descoperit, dovedeşte în mod clar latura subiectivă a infracţiunii de omor, sub forma intenţiei directe, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Nu poate fi primită nici susţinerea inculpatului că se afla într-o stare puternică de tulburare şi emoţie la momentul săvârşirii faptei, întrucât atitudinea victimei de a întreţine relaţii sexuale cu acesta şi cuvintele insultătoare adresate nu au fost de natură să provoace inculpatului o atingere gravă a demnităţii care să-i determine o puternică tulburare şi emoţie sub imperiul căreia să acţioneze într-o manieră extrem de violentă, cu atât mai mult cu cât inculpatul putea părăsi locuinţa victimei încă de la primele sugestii adresate de aceasta referitoare la întreţinerea unor relaţii intime.
În consecinţă, Curtea constată că pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare, cu executare în detenţie, este proporţională cu gravitatea faptei comise şi nu sunt elemente care să justifice reducerea acesteia.
Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul G.I. a declarat prezentul recurs.
În motivarea recursului, bazat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul personal (memoriu) şi prin apărător (conform celor menţionate în partea introductivă a deciziei), au arătat că se impune reducerea pedepsei deoarece: 1) a manifestat sinceritate în faţa organelor judiciare, recunoscând săvârşirea faptei; 2) s-a predat organelor de poliţie; 3) nu a acţionat cu premeditare.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Condiţiile cazului de casare invocat de către inculpat nu sunt îndeplinite deoarece:
a) pedeapsa aplicată este situată între limitele prevăzute de lege.
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani, acestuia aplicându-i-se pedeapsa de 15 ani închisoare.
b) pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de:
- dispoziţiile părţii generale a C. pen.;
- limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.;
- gradul de pericol social al faptei săvârşite;
- persoana infractorului;
- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împrejurarea că, aşa cum susţine inculpatul, nu a fost reţinută premeditarea, a avut deja ca efect juridic excluderea acestei agravante şi neîncadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. (";omor săvârşit cu premeditare";), pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 15 la 25 de ani închisoare.
Celelalte împrejurări invocate de inculpat (recunoaşterea faptei, sinceritatea în faţa organelor judiciare şi predarea sa organelor de poliţie) au fost avute în vedere ca şi criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în înţelesul noţiunii ";persoana infractorului";, justificând hotărârea primei instanţe de aplicare a unei pedepse sub maximul prevăzut de lege.
Consecinţele juridice ale acestor împrejurări favorabile inculpatului (recunoaşterea faptei, sinceritatea în faţa organelor judiciare şi predarea sa organelor de poliţie la scurt timp după săvârşirea faptei) au fost însă drastic limitate de gradul de pericol social concret al faptei relevat de probele administrate: uciderea victimei ca urmare a unei conduite a acesteia care nu ar fi impus o reacţie atât de violentă şi letală a inculpatului; insistenţa infracţională a inculpatului relevată, ulterior, de înfigerea unei foarfece în spatele victimei; aprinderea cu o brichetă a obiectelor de lenjerie ale victimei, acţiune care sugerează intenţia iniţială a inculpatului de a îngreuna aflarea adevărului şi identificarea sa.
Reducerea pedepsei sub 10 ani închisoare, astfel cum solicită inculpatul în memoriul depus la dosar, ar fi fost posibilă numai prin reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Or, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Recunoaşterea faptei de către inculpat şi predarea sa organelor de poliţie, indiscutabil elemente ce au trebuit a fi reţinute de organele judiciare întrucât sugerează asumarea răspunderii pentru consecinţele juridice ale faptei, au fost avute în vedere, aşa cum s-a menţionat anterior, ca şi criterii de individualizare a pedepsei, în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 martie 2009, la 10 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4023/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4027/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
