ICCJ. Decizia nr. 4159/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4159/2009
Dosar nr. 1326,2/42/2008
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 153 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către S.A. Inoteşti împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 5 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată de S.A. Inoteşti cu sediul în comuna Colceag, sat Inoteşti, judeţul Prahova, reprezentată de ing. D.M., s-a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 39 din 05 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Revizuenta îşi motivează cererea că judecarea cauzei s-a făcut fără îndeplinirea procedurii de citare a părţilor şi fără a se soluţiona excepţia de necompetenţă materială invocată de către acesta, că există înscrisuri noi care ar fi condus la o altă soluţie.
Se constată că prin Rezoluţia nr. 277/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii Ş.I., P.G.D., B.I. şi L.S.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 264 C. pen., art. 272 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 323 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii persoana vătămată a formulat plângere, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi a solicitat, în esenţă, începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor.
Prin Rezoluţia nr. 1821/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus respingerea plângerii ca tardiv formulată, deoarece plângerea a fost înregistrată după o perioadă de 46 de zile de la comunicare.
Împotriva celor două rezoluţii s-a formulat plângere, în conformitate cu disp.art. 2781 C. proc. pen., petenta criticându-le ca fiind netemeinice şi nelegale, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor menţionaţi anterior.
Prin Sentinţa penală nr. 39 din 5 martie 2009 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată plângerea formulată de S.A. Inoteşti şi a dispus menţinerea rezoluţiilor atacate ca legale şi temeinice.
Împotriva acestei hotărâri persoana vătămată a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din analiza textului art. 393 C. proc. pen. şi din practica judiciară în materie, rezultă că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Se constată că revizuenta S.A. Inoteşti a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive (Sentinţa penală nr. 39 din 05 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti) pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionara S.A. Inoteşti, solicitând casarea acesteia şi pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen. numai hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, cazurile de revizuire fiind prevăzute expres în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor legale invocate sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deci acele hotărâri prin care instanţa pronunţă, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale, ipoteză în care este inadmisibilă, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta S.A. Inoteşti prin reprezentant D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 153 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 4163/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
