ICCJ. Decizia nr. 4154/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4154/2009
Dosar nr. 2427/110/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 451/D din 2 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul 3/110/2004 s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata D.A., fiica lui D.G. şi I.E., născută la 15 martie 1964 în Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinţi, cetăţenie română, studii economice superioare ocupaţia administrator societăţi comerciale, stare civilă necăsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinţi, fără forme legale în Drobeta Turnu-Severin, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen. şi care se va socoti la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a atras atenţia inculpatei cu privire la conţinutul art. 83 C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligată inculpata să plătească părţi civile SC A.D.P. suma de 331.254,84 RON, la care se adaugă dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la achitarea efectivă a prejudiciului.
S-a constatat că din suma de mai sus, inculpatul a achitat părţii civile suma de 53.526,20 RON, sus-numita având de plătit doar diferenţa de 277.728,64 RON plus dobândă legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la achitarea efectivă.
În baza art. 118 lit. a) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 678.745,16 RON reprezentând diferenţa care nu a servit la despăgubirea părţii civile (1.010.000 RON - 331.254,84 RON).
În baza art. 348 C. proc. pen. s-a desfiinţat ştampila falsă a SC T. SRL Bacău România aliată în Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău cât şi contractul de vânzare - cumpărare întocmit şi semnat în fals între SC A.D.P. SA Timişoara şi SC T. SRL Bacău.
S-a dispus păstrarea agendei cu însemnări a inculpatei până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Prima instanţă a reţinut că inculpata a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul nr. 1069/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., constând în aceea că, în perioada aprilie – septembrie 2006 a indus în eroare reprezentanţii SC A.D.P., cu ocazia derulării unui control de achiziţie produse, prezentându-se în mod fals ca reprezentant al SC T. SRL Bacău, semnând în fals, în această calitate, un număr de 39 avize de însoţire a mărfii şi contracte de vânzare-cumpărare pe care a aplicat o ştampilă procurată în fals. În această modalitate, inculpata a deţinut în mod ilegal bunuri în valoare totală de 331.254,84 RON.
Instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că aceasta nu ar fi indus în eroare pe reprezentanţii SC A.D.P. deoarece nu ar fi prezentat vreo autorizaţie de mediu ori de antrepozit fiscal false şi că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub aspectul laturii subiective, deoarece nu numai inculpata a acţionat pentru a crea aparenţă de legalitate ci şi SC A.D.P.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpata D.A. şi partea civilă SC A.D.P.
Parchetul a criticat hotărârea cu privire la greşita achitare a inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi neaplicarea pedepsei accesorii ca urmare a aplicării art. 81 C. pen.
Inculpata a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., pe care o consideră excesivă.
Partea civilă a criticat modul de rezolvare a laturei civile a cauzei.
Prin Decizia penală nr. 55 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze, minori şi familie, s-au admis apelurile parchetului, inculpatului şi părţii civile şi, rejudecând, s-a dispus următoarele:
Inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. a fost redusă, prin aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. de la 2 ani închisoare la 2 luni închisoare.
S-au înlăturat disp. art. 81 - art. 83 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-au înlăturat dispoziţiile referitoare la confiscarea de la inculpată a sumei de 678.745,16 RON, în baza art. 118 lit. a) C. pen.
S-a dispus plata dobânzii legale la suma de 277.728,64 RON începând cu data de 15 septembrie 2006.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat întemeiată critica parchetului, reţinând că instanţa de fond a evaluat greşit probele pe care s-a întemeiat soluţia de achitare a inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune, întrucât materialul probator dovedeşte că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
De asemenea, a apreciat ca întemeiată critica inculpatei sub aspectul individualizării pedepsei, reţinând în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Tot în cadrul apelului inculpatei, în favoarea acesteia, s-a constatat greşită confiscare dispusă în baza art. 118 lit. a) C. pen., întrucât nu rezultă cu certitudine din probele dosarului că suma de 1.010.000 RON a fost încasată şi însuşită efectiv de inculpată.
Cu referire la apelul părţii civile s-a apreciat că acesta este întemeiat în parte. S-a constatat că inculpata a restituit în parte prejudiciul produs prin infracţiuni, sub acest aspect criticile părţii civile nefiind fondate, dar s-a reţinut că tribunalul trebuia să oblige inculpata la plata dobânzii legale începând cu data de 15 septembrie 2006, respectiv data exigibilităţii facturii fiscale.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpata D.A. şi partea civilă SC A.D.P.
Inculpata D.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. (susţinând că judecata în apel s-a desfăşurat fără a fi îndeplinită procedura de citare faţă de aceasta) şi art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (solicitând achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.). În subsidiar, în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
În recursul inculpatei, în favoarea acesteia, reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând înlăturarea alin. (4) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), întrucât nu a făcut obiectul trimiterii în judecată.
Partea civilă a criticat hotărârile sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, motivând că obligarea inculpatei la un prejudiciu diminuat cu datoria acesteia faţă de o societate comercială chiar dacă aceasta aparţinea inculpatei, este netemeinică şi nelegală. Se invocă motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârile recurate, atât sub aspectul criticilor formulate, cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat în parte recursul inculpatei şi ca neîntemeiat recursul părţii civile.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de inculpată, corespunzător cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta nu este fondat.
La dosarul Curţii de Apel Bacău se află o cerere a inculpatei D.A., prin care aceasta solicită acordarea unui termen pentru a-şi angaja apărător.
În această cerere, inculpata precizează că domiciliul său actual este în ... Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinţi, adresă la care a şi fost citată pentru termenul din 7 aprilie 2009, când s-au pus concluziile pe fond, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
În aceste condiţii, chiar dacă la adresa din ... citaţia s-a restituit cu menţiunea „destinatar mutat”, critica recurentei nu poate fi primită câtă vreme în cauză au fost respectate prevederile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., inculpata fiind citată la noua adresă indicată în cererea sus-evocată aflată la dosar.
Nici solicitarea inculpatei de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune invocată în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este fondată.
În mod corect instanţa de apel a reţinut ca întemeiate criticile parchetului şi a înlăturat soluţia de achitare dispusă de prima instanţă, apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
Din probele administrate în cauză a rezultat că iniţial, între SC A.D.P. şi SC E.A.T. SRL Timişoara, administrată de inculpată, s-a încheiat la data de 10 februarie 2006 Convenţia nr. 491/2006, având ca obiect recuperarea, transportarea şi eliminarea deşeurilor de bitum şi emulsie bituminoasă de la batalurile SC A.D.P. de către societatea administrată de inculpată, care se obliga în schimb să livreze cantitatea de 280 tone bitum rutier.
Această convenţie a fost anulată la data de 17 aprilie 2005, deoarece SC E.A.T. SRL Timişoara nu deţinea autorizaţiile necesare.
Pentru a obţine totuşi, acest contract inculpata le-a precizat reprezentanţilor SC ADP Timişoara că are relaţii de colaborare cu SC T. SRL Bacău, care deţine toate autorizaţiile de mediu, şi că va intermedia încheierea convenţiei cu această societate.
Aşa cum rezultă şi din declaraţiile administratorului SC T. SRL Bacău, martorul I.V., deşi inculpata nu avea nicio calitate la SC T. SRL Bacău şi nici nu a primit vreo însărcinare de la reprezentanţii săi legali, şi a procurat o ştampilă falsă purtând amprenta SC T. SRL Bacău şi a semnat în fals pentru I.V., cu scopul de a-i induce în eroare pe reprezentanţii SC A.D.P. pentru a-i determina să încheie convenţia.
Aceeaşi situaţie de fapt rezultă şi din depoziţiile martorilor S.R.R. şi A.A.M.
Eroarea provocată de inculpată cu privire la fictiva colaborare cu SC T. SRL Bacău a fost determinantă la încheierea contractului cu SC ADP Timişoara, astfel încât, în mod corect, s-au constatat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, în raport de valoarea prejudiciului.
Înalta Curte constată întemeiată observaţia reprezentantei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind reţinerea în condamnarea inculpatei şi a alin. (4) a art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), faptă pentru care inculpata nu a fost trimisă în judecată.
În cuprinsul deciziei nu se face niciun fel de referire la acest text, astfel încât nu se pune problema schimbării încadrării juridice fiind evident că enumerarea alin. (4) alături de celelalte alineate ale art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), este rezultatul unei erori materiale, eroare pe care Înalta Curte are posibilitatea de a o corecta în cadrul recursului.
Critica formulată de inculpată sub aspectul individualizării pedepsei (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) este întemeiată.
Circumstanţele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, modul în care părţile au acţionat, precum şi timpul scurs de la comiterea infracţiunii, interval în care inculpata nu a mai intrat în conflict cu legea penală, îndreptăţesc instanţa să aprecieze că reducerea pedepsei până la limita permisă de art. 76 alin. (2) C. pen., în condiţiile reţinerii art. 74 lit. a) C. pen., este în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei.
Nu se justifică, însă, solicitarea de aplicare a art. 861 C. pen., întrucât nu sunt întrunite condiţiile art. 861 alin. (2) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere putând fi dispusă, în cazul concursului, doar dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, limita la care în speţă nu se poate ajunge, conform art. 76 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte recursul părţii civile, aceasta a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., pe care Înalta Curte îl apreciază ca nefiind incident în cauză.
În realitate, critica părţii civile se referă la diminuarea sumei la care inculpata a fost obligată către partea civilă, iar această critică nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
Instanţa s-a pronunţat asupra cererii părţii civile de despăgubiri, dar a constatat, conform înscrisului aflat la dosarul fond, că inculpata a restituit în parte prejudiciul produs prin infracţiune, fiind obligată la diferenţa sumei.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpată şi va casa în parte ambele hotărâri.
Se vor înlătura prevederile art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. şi se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei.
Se va reduce de la 4 ani la 3 ani şi 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., [constatându-se eroarea materială a instanţei de apel pentru reţinerea alin. (4)], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Pedeapsa complementară va fi menţinută, ca şi pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul părţii civile, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata D.A. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează, în parte, atât decizia penală recurată, cât şi Sentinţa penală nr. 451 D din 2 septembrie 2008 a Tribunalului Bacău, secţia penală, şi rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 33, 34 lit. b) şi 35 C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei.
Reduce de la 4 ani la 3 ani şi 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi menţine pedeapsa complementară de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Menţine pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC A.D.P. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4153/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4081/2009. Penal → |
|---|
