ICCJ. Decizia nr. 4233/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4233/2009

Dosar nr. 407/35/2008

Şedinţa publică din 17 decembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 311 din data de 31 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul Z.F., CNP (...), fiul lui N. şi A., născut în Salonta, cetăţenie română, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Ciumeghiu, jud. Bihor, cu antecedente penale, arestat în altă cauză, la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 1 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 2 R).

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 3 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 4 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 5 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 6 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 7 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 8 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 5 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 9 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 10 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 5 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 11 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 12 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 13 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi 21 lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 14 R).

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi 21 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 7 ani închisoare cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 15 R).

În baza art. 33 din 34 C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care mai adaugă un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani 6 luni închisoare cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiţionată privind restul de 324 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 263/2001 a Tribunalului Bihor, rest pe care-l contopeşte cu pedeapsa de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani 6 luni închisoare, la care se mai adaugă un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:

- 7 ani 8 luni închisoare cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în regim de detenţie.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. condamnă pe inculpatul R.C., CNP (...), fiul lui N. şi E., născut la 27 decembrie 1980 în Salonta, cetăţenie română, fără studii, fără ocupaţie şi loc de muncă, necăsătorit, 4 copii minori, stagiul militar nesatisfăcut,domiciliat în Ciumeghiu, jud. Bihor, la:

- 3 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 1R).

În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a C. pen., cu aplicarea, art. 74 lit. c) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani închisoare, cu 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 7 R).

În baza art. 33, 34 C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în regim de detenţie.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

III. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) condamnă pe inculpatul M.G., CNP (...), fiul lui G. şi F., născut la 15 decembrie 1981 în Oradea, cetăţenie română, studii 8 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Oradea, str. T. jud. Bihor, la:

- 3 ani închisoare, cu art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în regim de detenţie. (7R)

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

IV. În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu art. 74 lit. a), c) C. pen., condamnă pe inculpatul T.L., CNP (...), fiul lui N. şi M., născut în Salonta, cetăţenie română, studii 8 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, domiciliat, în Ciumeghiu, fără număr, jud. Bihor, fără antecedente penale, la:

- 3 ani închisoare. (pct. 7 R)

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere precum şi a pedepselor accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. obligă pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2¹) lit. a) C. pen. (pct. 15 R).

V. În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. condamnă pe inculpatul A.A., zis S., CNP (...), fiul lui A. şi L., născut în Salonta, cetăţenie română, studii 5 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, domiciliat în Ciumeghiu, jud. Bihor, fără antecedente penale, la:

- 3 ani 6 luni închisoare, cu art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 1 R).

În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 99 alin. (3) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani 6 luni închisoare, cu art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 6 R).

În baza art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 99 alin. (3) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani 6 luni închisoare, cu art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pct. 10 R).

În baza art. 33, 34 C. pen. contopeşte pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 2 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 3 ani 8 luni închisoare, cu art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în regim de detenţie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 5R).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpatul F.V., zis „E.";, CNP (...), fiul lui Z. şi L., născut la 28 februarie 1988 în Târgu Jiu, cetăţenie română, studii 5 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în Motru, str. L., jud. Gorj, fără antecedente penale pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea, art. 99 alin. (2) C. pen. (5R).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie de la pct. 3R.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpatul L.A., CNP (...), fiul lui A. şi R., născut în Oradea, cetăţenie română, studii 4 clase, necăsătorit, fără copii, domiciliat în Ciumeghiu, judeţul Bihor, pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 2 R).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 4R).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 5R).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 8R).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 12R).

Constată că părţile vătămate P.D.I. (1R), C.P. (2R), P.N. (11R), Ţ.G. (8R), T.I. (4R), P.l. (10R), G.G. (3R) şi S.N. (15R) nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. obligă în solidar pe inculpaţii Z.F. şi A.A., pe acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente A.A. şi A.L. la suma de 285 lei daune materiale către partea civilă B.D., reprezentând c/v sumei sustrase. (6R)

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., obligă în solidar pe inculpaţii Z.F., R.C., M.G. şi T.L. la suma de 500 lei, c/v telefonului mobil, 190 lei, c/v unei perechi de ochelari şi 50 lei c/v banilor sustraşi în favoarea părţii civile N.R. (7R).

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., obligă pe inculpatul Z.F. la 700 lei despăgubiri civile către partea civilă O.I. (12R), c/v telefonului mobil sustras, la suma de 400 lei despăgubiri civile, c/v lănţişorului de aur sustras în favoarea părţii civile B.I. , (13R), la suma de 250 lei c/v sumei sustrase şi a telefonului mobil de la partea civilă V.L.T. (9R).

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., obligă pe inculpatul Z.F. la 755,49 lei c/v îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate T.l. precum şi a dobânzilor calculate până la data plăţii efective, la 1492,04 lei c/v îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate G.D. precum şi a dobânzilor calculate până la data plăţii efective, precum şi la 343,40 lei c/v îngrijirilor medicale acordate părţii civile D.L.K., precum şi a dobânzilor calculate până la data plăţii efective în favoarea Spitalului Clinic Judeţean Oradea.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., obligă pe inculpatul Z.F. la 3000 lei daune morale în favoarea părţii civile G.D.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. confiscă în favoarea statului echivalentul în lei a sumei de câte 6666 forinţi la data plăţii efective, (1R) de la inculpaţii Z.F., R.C. şi A.A., suma de 200.000 lei (2R) de la inculpatul Z.F., 30.000 lei (4R) de la inculpatul Z.F., 800.000 lei (8R) de la inculpatul Z.F., 800.000 lei (9R) de la inculpatul Z.F., câte 235 + 80 lei de la inculpatul Z.F. şi A.A. (10R), 660.000 lei (12R) de la inculpatul Z.F., precum şi suma de 100 lei de la inculpatul Z.F. (15R).

Respinge restul pretenţiilor civile solicitate.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă pe inculpaţii Z.F., R.C., M.G., T.L., A.A., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente A.A. şi A.L. la sumele de câte 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Bihor a sumelor de câte 150 lei fiecare pentru av. of. V.A., conf. del. 6181/2005, B.D. conf. del. 6178/2005, V.I. conf. del. 6182/2005, U.M. conf. del. 6179, A.F. conf. del. 6183/2005, Z.R. conf. del. 6180/2005, U.D. conf. del. 6152/2005.

Cu apel în 10 zile de la pronunţare şi de la comunicare cu părţile lipsă şi cu inculpaţii arestaţi în Penitenciarul Oradea.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

1. În data de 29 noiembrie 2003, inculpaţii Z.F., R.C. şi A.A. s-au aflat într-un bar de pe str. O., unde au observat-o pe partea vătămată P.D. în momentul în care şi-a achitat consumaţia, ocazie cu care a observat că are mai mulţi bani la el.

Cei trei inculpaţi s-au hotărât să o urmărească pe partea vătămată pentru a-i sustrage banii, iar în momentul în care acesta a intrat în Cimitirul O. au înconjurat-o şi au lovit-o cu pumnii şi picioarele, sustrăgându-i portofelul în care avea suma de 20.000 forinţi şi paşaportul, bani pe care i-au împărţit în mod egal, iar portofelul l-au aruncat.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În cursul urmăririi penale, inculpaţii în prezenţa a doi martori asistenţi au condus organele de poliţie la locul în care s-a comis fapta.

Ulterior, în cursul judecăţii, inculpatul A.A. nu recunoaşte comiterea faptei de la pct. 1 arătând că a fost bătut de poliţie să recunoască fapta de la pct. 1, în realitate, întâlnindu-se cu inculpaţii Z. şi R. în staţia de tramvai la staţia O., intrând şi ei în bar, după care au plecat spunând că revin după 5 min. Mai târziu i-au spus că au deposedat-o pe partea vătămată prin violenţă de bani în cimitirul Olosig, înmânându-i şi lui suma de 300.000 lei.

Declaraţia inculpatului A. nu se coroborează cu declaraţia coinculpaţilor care susţin că şi A. a participat la comiterea faptei şi mai mult, în faţa a doi martori asistenţi, a recunoscut fapta alături de coinculpaţi.

2. În data de 13 decembrie 2003, în jurul orelor 14:00, inculpaţii L.A. şi Z.F. s-au aflat în zona magazinului C., moment în care au observat-o pe partea vătămată C.P., femeie în vârstă, având în mână o geantă. Cei doi inculpaţi s-au hotărât să o deposedeze de geantă, urmărind-o pe mai multe străzi, până pe strada C., moment în care inculpatul L.A. i-a smuls geanta din mână în care avea suma de 200.000 lei şi cheile de la locuinţă, după care au fugit, iar geanta au ascuns-o în apropierea podului de cale ferată de pe str. S.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Deşi iniţial inculpatul Z. nu a recunoscut comiterea faptei, la data de 2 februarie 2005 în prezenţa a doi martori asistenţi a condus organele de poliţie la locul în care a ascuns geanta părţii vătămate, recunoscând comiterea faptei şi în faţa instanţei.

În declaraţie inculpatul L. nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susţinut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soţii a inculpatului, datorită acestui aspect aflându-se în relaţii de duşmănie cu acesta.

3. În data de 29 decembrie 2003, în jurul orelor 23:00, inculpaţii Z.F. şi F.V. zis „E."; s-au aflat în scara unui bloc de pe str. P., iar la un moment dat au văzut că din scara blocului a ieşit partea vătămată G.I.G. care s-a îndreptat către un ABC din apropiere.

Inculpatul Z.F. a intrat în magazin după partea vătămată, cumpărându-şi şi el napolitane pentru a observa dacă partea vătămată are asupra sa bani. Observând că are bani, acesta a revenit în scara blocului, comunicându-i inculpatului F.V. acest fapt. În momentul în care partea vătămată a revenit în bloc, inculpatul F. i-a smuls poşeta, în care se afla buletinul şi alte lucruri mărunte, după care au fugit amândoi de la faţa locului.

Partea vătămată împreună cu vecinii V.I. şi C.F. i-au urmărit cu autoturismul prin cartier pe inculpaţi, care, pe str. H. au sărit gardul la SC K.P. SRL.

La data de 7 decembrie 2004 inculpatul Z. a condus organele de poliţie în prezenţa a doi martori asistenţi la locul unde a comis fapta, recunoscând comiterea faptei şi în faţa instanţei.

Inculpatul F.V. nu recunoaşte săvârşirea acestei infracţiuni, arătând în faza de urmărire penală că la data respectivă a fost internat la Spitalul de boli infecţioase Oradea, însă în urma verificărilor făcute s-a stabilit că această apărare este neîntemeiată şi urmează a fi înlăturată, el fiind internat în perioada 16 martie - 2 aprilie 2004 şi nu la sfârşitul lunii decembrie 2003, cum a susţinut. În faza de judecată s-a prezentat doar mama acestuia care a arătat că minorul a fugit de acasă şi nu ştie unde se află, motiv pentru care judecata a continuat, instanţa apreciind că acesta s-a sustras de la judecată.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

4. În data de 10 ianuarie 2004 în jurul orelor 9:00 inculpaţii Z.F. şi L.A. s-au deplasat în zona Parcului 1 Decembrie cu intenţia de a face rost de bani, loc în care au observat-o pe partea vătămată T.I. Inculpaţii s-au apropiat de partea vătămată şi au început să-l lovească cu pumnii şi picioarele iar după ce a căzut la pământ i-au sustras cei 30.000 lei din buzunar, bani pe care i-au împărţit.

Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 50 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

La data de 2 februarie 2005 inculpatul Z. a condus organele de poliţie în prezenţa a 2 martori asistenţi în locul în care a comis fapta, recunoscând comiterea ei şi în faţa primei instanţe.

În declaraţie inculpatul L. nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susţinut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soţii a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relaţii de duşmănie cu acesta.

5. În data de 20 ianuarie 2004, în jurul orelor 22:00 inculpaţii Z.F., L.A., A.A. şi F.V. s-au aflat în barul „O."; din gara CFR Oradea, unde s-au jucat la aparatele electronice şi au consumat băuturi alcoolice. În local inculpaţii au observat-o pe partea vătămată D.L.K. care avea asupra sa bani şi juca la aparatele electronice.

Cei 4 inculpaţi s-au hotărât s-o deposedeze pe partea vătămată de bani şi după ce acesta a ieşit din local, s-au urcat în acelaşi autobuz, circulând 4 staţii după care au continuat s-o urmărească pe partea vătămată pe str. R. În momentul în care au ajuns-o pe partea vătămată, inculpaţii Z.F. şi A.A. au lovit-o cu pumnii iar după ce partea vătămată a căzut la pământ au început s-o caute prin buzunare, sustrăgându-i banii şi cizmele din picioare.

Partea vătămată, deşi legal citat nu s-a prezentat în faţa primei instanţe şi nu a depus constituirea de parte civilă.

În cursul cercetării penale, inculpatul Z., în prezenţa a 2 martori asistenţi a condus organele de poliţie în locul în care a comis această faptă, pe care a recunoscut-o şi în faţa primei instanţe.

Ceilalţi inculpaţi nu recunosc comiterea acestei fapte, iar declaraţiile inculpatului Z. nu se coroborează cu nici o altă probă.

De asemenea, inculpatul M.G. arată că a fost de faţă când inculpatul Z., A. şi F. au văzut-o pe victima D. în barul Orient şi s-au hotărât s-o deposedeze de bani, iar când s-au întors, au povestit ce au făcut.

6. În data de 29 ianuarie 2004, în jurul orelor 14:00, inculpatul Z.F. împreună cu concubina sa R.P. şi cu inculpatul A.A. s-au aflat în faţa sediului Direcţiei de Poştă şi Telecomunicaţii de pe str. R., moment în care inculpatul a intrat înăuntru în urma părţii vătămate B.D., iar inculpatul Z.F. a rămas în stradă.

În momentul în care partea vătămată a ieşit din clădire, inculpatul A.A. i-a smuls mapa studenţească pe care o avea în mâini şi în care se afla suma de 2.800.000 lei, după care amândoi urmaţi de R.P., au fugit spre gară, după care şi-au împărţit banii.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 285 lei daune materiale reprezentând c/v sumei sustrase.

Inculpatul A.A. recunoaşte în faţa primei instanţe săvârşirea acestei fapte, în timp ce în faza de urmărire penală, partea vătămată i-a recunoscut după fotografiile judiciare care i-au fost prezentate.

7. În data de 2 februarie 2004, în jurul orelor 19:00, inculpaţii Z.F., T.L., R.C. şi M.G. s-au aflat în cartierul R., în faţa restaurantului unde a observat-o pe partea vătămată N.R., persoană în vârstă care consuma pizza şi bere, hotărându-se cu toţii să-l urmărească şi să-l deposedeze de bani.

După ce partea vătămată şi-a terminat consumaţia, a ieşit în staţia de tramvai, cei 4 urcând în acelaşi tramvai şi circulând până în faţa magazinului C., după care au circulat în continuare pe str. S. În momentul în care partea vătămată se pregătea să intre în curtea locuinţei, iar inculpatul M.G. asigura paza locului, cei trei inculpaţi au sărit asupra sa şi l-au deposedat de un telefon mobil şi de banii din buzunar.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei, c/v telefonului mobil, 380 lei, c/v a 2 perechi de ochelari şi 50 lei c/v banilor sustraşi în favoarea părţii civile N.R.

Inculpatul M.G. nu recunoaşte comiterea faptei în faţa instanţei, arătând că el nu a lovit-o pe partea vătămată, ci a stat la cca. 300 m, asigurând paza să nu vină cineva. De remarcat faptul că el este trimis în judecată pentru complicitate la tâlhărie.

În data de 3 februarie 2004, în jurul orelor 19:00 inculpaţii Z.F. şi L.A. s-au aflat pe malul C., moment în care au observat-o pe partea vătămată T.G.A., care era împreună cu prietena sa A.F., hotărându-se să le deposedeze de bani sau alte bunuri. Inculpatul Z.F. i-a pus mâna la gură părţii vătămate T.G.A. şi sub ameninţarea cuţitului a deposedat-o de telefonul mobil, iar inculpatul L.A. a încercat s-o deposedeze pe A.F., dar nu a găsit la aceasta bunuri.

După ce inculpatul Z.F. a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil, împreună cu L.A. s-au dus la localul V., unde au vândut telefonul numitului „P."; cu suma de 800.000 lei, iar banii i-au împărţit.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În declaraţie inculpatul L. nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susţinut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soţii a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relaţii de duşmănie cu acesta.

9. În data de 16 februarie 2004, în jurul orelor 23:00, inculpatul Z.F., plimbându-se prin parcul 1 decembrie, a observat-o pe partea vătămată V.L.T. şi, după ce s-a asigurat că nu este nici o persoană prin preajmă, a atacat-o, lovind-o cu pumnii şi picioarele, după care au deposedat-o de un telefon mobil marca M., de suma de 1.800.000 lei şi de un card B.P. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată V.L.T. a suferit leziuni care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale.

Ulterior, inculpatul a vândut telefonul cu suma de 800.000 lei martorului S.C. din Ciumghiu, care nu i-a cunoscut provenienţa şi care mai cumpărase de la inculpat telefoane şi cu alte ocazii.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei c/v sumei sustrase şi a telefonului mobil.

În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezenţa a doi martori asistenţi, a condus organele de poliţie la locul unde a săvârşit fapta.

10. În data de 22 februarie 2004, în jurul orelor 22:00 inculpaţii Z.F. şi A.A., aflându-se pe str. P. în apropierea complexului M., au observat-o pe partea vătămată P.I. persoană în vârstă, moment în care s-au hotărât să-l tâlhărească, sărind amândoi asupra sa, iar după ce au doborât-o la pământ, i-au sustras banii din buzunare, iar A.A. i-a smuls un inel de pe deget, pe care l-au vândut ulterior la o persoană necunoscută din Ciumeghiu, banii împărţindu-i şi revenindu-i fiecăruia câte 800.000 lei.

Partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezenţa a doi martori asistenţi, a condus organele de poliţie la locul unde a săvârşit fapta.

În declaraţie inculpatul A. recunoaşte comiterea faptei reţinute în sarcina sa.

11. În data de 7 martie 2004, în jurul orelor 18:00, aflându-se în cartierul N., pe str. D., inculpatul Z.F. a observat-o pe partea vătămată P.N., care a coborât din tramvai însoţită de prietena sa P.N.

Inculpatul Z.F. a urmărit-o pe partea vătămată şi, înainte de a intra în scara blocului, i-a smuls poşeta din mână, în care avea un telefon marca N., după care a fugit pe str. H. Ulterior, inculpatul Z. a vândut telefonul lui S.L. zis P. din Ciumeghiu.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezenţa a doi martori asistenţi, a condus organele de poliţie la locul unde a săvârşit fapta.

12. În data de 2 aprilie 2004, după amiază, în timp ce se aflau pe B-dul D., inculpaţii Z.F. şi L.A., zis C., au observat pe minorul O.I., pe care l-au urmărit cca 100 m, iar după ce l-au ajuns, l-au atacat amândoi şi, sub ameninţarea unui cuţit, l-au deposedat de un telefon mobil marca E. şi un portofel în care se afla suma de 60.000 lei.

Ulterior, inculpatul a vândut telefonul mobil unei persoane necunoscute cu suma de 600.000 lei, iar banii i-a împărţit cu inculpatul L.A.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 700 lei despăgubiri civile, c/v telefonului mobil sustras.

În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezenţa a doi martori asistenţi, a condus organele de poliţie la locul unde a săvârşit fapta.

În declaraţie inculpatul L. nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susţinut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soţii a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relaţii de duşmănie cu acesta.

13. În data de 19 aprilie 2004, în jurul orei 23:00, inculpaţii Z.F. şi L.A. s-au aflat pe str. A. şi la un moment dat au observat-o pe partea vătămată B.I. ieşind dintr-un magazin alimentar şi amândoi au pornit în urmărirea ei până când aceasta a intrat în scara unui bloc, moment în care au atacat-o amândoi şi i-au smuls un lanţ de la gât.

A doua zi, inculpaţii s-au dus cu lănţişorul sustras la bijuteria V. de pe str. R., unde a intrat numai inculpatul Z.F. şi i-a vândut lănţişorul martorului H.Z., care a confirmat cumpărarea acestuia.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei despăgubiri civile, c/v lănţişorului de aur sustras, în cazul în care restituirea lănţişorului nu este posibilă.

În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezenţa a doi martori asistenţi, a condus organele de poliţie la locul unde a săvârşit fapta.

În declaraţie inculpatul L. nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susţinut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soţii a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relaţii de duşmănie cu acesta.

14. În data de 20 iulie 2004, în jurul orelor 17:00, inculpatul Z.F. şi L.A. s-au deplasat în com. Paleu într-o livadă pentru a culege piersici.

În timp ce Z. se afla într-un piersic a apărut paznicul G.D., care a fost atacat de inculpatul L.A., după care a coborât din piersic şi inculpatul Z.F. şi amândoi l-au agresat, după care au plecat cu o găleată de piersici spre gară.

Ca urmare a loviturilor aplicate, partea vătămată G.D. a suferit leziuni corporale care au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50000 lei pentru traumele fizice cu care a rămas de la agresarea de către inculpaţi.

În cursul urmăririi penale, inculpatul Z.F., în prezenţa a doi martori asistenţi, a condus organele de poliţie la locul unde a săvârşit fapta.

În declaraţie inculpatul L. nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând că inculpatul Z. a susţinut că a comis fapta împreună cu el pentru că este concubinul fostei soţii a inculpatului, datorită acestuia aspect aflându-se în relaţii de duşmănie cu acesta.

15. În data de 30 septembrie 2004, în jurul orelor 14:00, inculpaţii Z.F. şi T.L. deplasându-se pe malul Crişului de la podul din centru spre podul D., au observat-o în faţa lor pe partea vătămată S.N.C. care avea o geantă în mână. Sub ameninţarea cuţitului, cei doi inculpaţi au deposedat-o pe partea vătămată de geanta în care avea un telefon mobil marca A. şi suma de 150.000 lei împreună cu acte de identitate.

Ulterior, inculpaţii au vândut telefonul cu suma de 1.000.000 lei, însă în cursul cercetării penale a fost recuperat şi restituit părţii vătămate, care se constituie parte civilă. Inculpatul T.L. nu recunoaşte săvârşirea acestei fapte şi nici nu a propus probe în apărarea sa, spre deosebire de inculpatul Z.F. care şi-a recunoscut fapta, conducând organele de poliţie în prezenţa a doi martori asistenţi la locul săvârşirii faptei.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul M.G., A.A.

În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:

Prin apelul motivat în scris şi susţinut în faţa instanţei de control judiciar procurorul a solicitat reformarea hotărârii instanţei de fond în sensul de a se dispune condamnarea inculpaţilor T.L. pentru fapta reţinută la pct. 15 din rechizitoriu, A.A. pentru fapta descrisă la pct. 5 din rechizitoriu, F.V. pentru fapta de la pct. 3 din rechizitoriu şi L.A. pentru faptele comise la pct. 2, 4, 5, 8, 12, 13, 14 din actul de învestire al instanţei. Parchetul relevă că instanţa de fond s-a rezumat a concluziona „într-o frază” că faptele de tâlhărie pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor sus-menţionaţi au fost comise de o altă persoană „atâta vreme cât inculpaţii nu recunosc săvârşirea faptelor, iar declaraţiile coinculpatului Z.F. - care a recunoscut comiterea faptelor şi a arătat că la săvârşirea acestora au participat şi ceilalţi inculpaţi nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză”. De asemenea s-a invocat că cercetarea judecătorească efectuată la instanţa de fond este incompletă şi nu s-a avut în vedere că declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu depoziţiile inculpatului Z.F. şi a martorilor prezenţi la reconstituire.

Inculpatul A.A. prin apelul formulat a susţinut că instanţa de fond a dispus în mod eronat condamnarea sa pentru 3 infracţiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., cu toate că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că el este autorul faptelor. Cu ocazia soluţionării apelului inculpatul A.A. a solicitat instanţei de control judiciar să se ia act că înţelege să-şi retragă apelul declarat în cauză.

Împotriva hotărârii pronunţată de Tribunalul Bihor a formulat apel şi inculpatul M.G., iar prin Decizia penală nr. 36/A din 22 aprilie 2008 Curtea de Apel Oradea a luat act de retragerea apelului (Dosar nr. 5374/111/P/2006 al Curţii de Apel Oradea).

Prin Decizia penală nr. 74/A din data de 5 septembrie 2008 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus următoarele:

I. În baza prevederilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen., ia act de retragerea apelului penal declarat de inculpatul A.A., născut la 3 iunie 1987, fiul lui A. şi L., deţinut în Penitenciarul Oradea.

II. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva Sentinţei penale nr. 311 din 31 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o desfiinţează în sensul că:

1. Înlătură dispoziţia de achitare a inculpatului A.A., cu datele personale aflate la dosar, dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea prevederilor art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 5 R);

2. În baza prevederilor art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 109 C. pen. dispune condamnarea inculpaţilor A.A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare (pct. 5 R );

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedepsele componente de câte 3 ani şi 6 luni (3 pedepse - pct. 1, 6, 10 R) şi înlătură sporul de pedeapsă de 2 luni.

4. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele individuale de câte 3 ani şi 6 luni (4 pedepse pct. 1, 5, 6, 10 R) în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni, urmând ca inculpatul A.A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.;

5. Deduce din pedeapsa aplicată durata efectiv executată de la 21 noiembrie 2007 la zi;

6. În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., inculpatul apelant A.A. va fi obligat să plătească statului suma de 275 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu A.B. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei;

7. Onorariile pentru avocaţii din oficiu A.B. în substituire avocat P.S., care a reprezentat pe inculpatul L.A., avocat B.D. pentru inculpatul F.V. şi avocat B.A. pentru inculpatul T.L. vor fi achitate din fondul Ministerului Justiţiei, în sumă de câte 150 lei.

8. Obligă pe inculpaţii Z.F. în solidar cu inculpatul A.A., pe acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente A.A. şi A.L., la plata sumei de 343,40 lei precum şi a dobânzilor calculate până la data plăţii efective în favoarea Spitalului Clinic Judeţean Oradea.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare şi comunicare cu inculpaţii arestaţi şi celelalte părţi lipsă.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Criticile formulate de parchet sunt fondate doar în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului A.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pc. 5 rechizitoriu).

Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar rezultă că în perioada noiembrie 2003 - septembrie 2004, în baza unor rezoluţii infracţionale distincte, în diverse forme de participaţie, inculpaţii Z.F., R.C., M.G., T.L. şi A.A. au săvârşit infracţiuni de tâlhărie pe raza mun. Oradea, având ca principal mod de operare urmărirea victimelor, în special minori şi oameni vârstnici, prin ameninţarea cu cuţitul şi deposedarea acestora de bani, telefoane mobile şi alte bunuri.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în Dosar nr. 605/P/2004 s-a reţinut participaţia acestuia în calitate de coautor la 4 infracţiuni de tâlhărie, descrise la pct. 1, 5, 6, 10 din actul de investire al instanţei. Astfel, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, interpretate corect de către instanţa de fond, s-a dispus condamnarea inculpatului A.A. pentru infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. descrise la pct. 1, 6, 10 din rechizitoriu.

Fapta descrisă la capitolul 1 din rechizitoriu este dovedită cu declaraţiile inculpatului A.A. din faza de urmărire penală, inculpatul Z.F., inculpatul R.C., procesele-verbale de conducere în teren, procesul-verbal de confruntare, declaraţia părţii vătămate P.D. şi ale martorilor P.P., S.V., B.G. şi T.I. Revenirile inculpatului A.A. din faza de cercetare judecătorească nu sunt justificate şi sunt contrare probelor administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

Faptele descrise la pct. 6, 10 din rechizitoriu sunt dovedite cu probele administrate în cauză - depoziţiile părţilor vătămate B.D. şi P.I., procesele-verbale de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de conducere în teren, declaraţiile martorilor B.E., C.A.C., R.P., B.F., D.I.; declaraţiile inculpaţilor Z.F. şi procesul-verbal de confruntare, inclusiv cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului A.A. Simpla revenire a inculpatului A.A. în faţa instanţei de control judiciar nu este plauzibilă, având în vedere probele administrate şi care atestă fără nici un dubiu că inculpatul a comis cele două infracţiuni.

Cu toate că inculpatul A.A. nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii descrisă la pct. 5 din rechizitoriu, comiterea infracţiunii de tâlhărie de către inculpat este dovedită cu probele administrate în cauză. Astfel, declaraţia părţii vătămate D.L. se coroborează cu depoziţiile inculpatului Z.F. procesul-verbal de confruntare, declaraţia martorului M.G. şi a martorului D.R.

Inculpaţii Z.F., A.A. şi R.C., în data de 20 ianuarie 2004, orele 22, se aflau în staţia CFR Oradea, iar inculpatul Z.F. a acostat partea vătămată D.L., persoana vârstnică, apoi acesta împreună cu inculpatul A.A. au lovit-o cu pumnii şi după ce partea vătămată a căzut la pământ i-au luat din buzunar banii şi telefonul mobil. Partea vătămată şi fiul acesteia, martorul D.R., confirmă starea de fapt, inculpatul Z.F. recunoaşte că a participat la săvârşirea infracţiunii împreună cu inculpatul A.A., iar martorul M.G. susţine că s-a întâlnit cu inculpaţii în gară, iar după comiterea infracţiunii aceştia i-au comunicat că „i-au luat bătrânului banii şi telefonul”. Prin urmare, faţă de probaţiunea administrată în cauză, în mod eronat, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Pentru aceste considerente, instanţa de apel va admite apelul declarat de parchet, va desfiinţa sentinţa penală apelată şi rejudecând cauza va dispune condamnarea inculpatului A.A. pentru infracţiunea prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. şi art. 199 C. pen. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Având în vedere că inculpatul A.A. a comis mai mult infracţiuni în cauza dedusă judecăţii, se va proceda la descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani şi 8 luni închisoare în pedepse componente de câte 3 ani şi 6 luni închisoare (pct. 1, 6, 10 rechizitoriu) şi se va înlătura sporul de 2 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele individuale de câte 3, 6 ani închisoare (4 pedepse - pct. 1, 5, 6, 10 rechizitoriu) în pedeapsa cea mea grea de 3,6 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, în regim privativ de libertate, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere atitudinea ante şi postinfracţională a inculpatului, constând, pe de o parte, în lipsa antecedentelor penale, iar, pe de altă parte, în poziţia oscilantă a inculpatului - iniţial a recunoscut săvârşirea unor infracţiuni de care este acuzat, apoi a negat participarea la comiterea celor 4 infracţiuni, nivelul de instrucţie scăzut - a absolvit 5 clase şi concluziile inserate în raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor în care se atestă că inculpatul are şanse de reintegrare în societate, dar şi ancheta socială din care rezultă că inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, comportamentul în familie punându-şi o amprentă negativă asupra inculpatului. Totodată, instanţa de control judiciare are în vedere modul de operare a infracţiunilor de către inculpat, numărul faptelor săvârşite pe durata a 4 luni (din noiembrie 2003 până în februarie 2004) şi care imprimă acestora un grad de pericol social ridicat, precum şi limitele de pedeapsă prev. C. pen. - partea specială pentru infracţiunea de tâlhărie în formă calificată cu referire la dispoziţiile art. 109 alin. (1) C. pen.

Pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru infracţiunile descrise la pct. 1, 6, 10 din rechizitoriu au fost corect individualizate, valorificându-se judicios prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

b) În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.L., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. (pct. 15), în considerentele hotărârii arătându-se că inculpatul nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii, iar declaraţia inculpatului Z.F., care susţine că la comiterea acestei infracţiuni a participat şi inculpatul T.L. nu se coroborează cu nici o altă probă existentă la dosar.

c) În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.V., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor se reţine că acesta a comis două infracţiuni de tâlhărie (pct. 3, 5), împreună cu inculpatul Z.F. (pct. 3), precum, şi cu inculpaţii A.A. şi L.A.

Referitor la pct. 3, din probele administrate în cauză rezultă că două persoane au deposedat prin violenţă partea vătămată G.I. de poşetă, aspect confirmat de aceasta şi de martorul P.D., fără ca martorul, care a fugit după autorii infracţiunii să-i poată identifica în persoana celor doi inculpaţi.

Situaţia este similară şi în ceea ce priveşte acuzaţiile aduse acestui inculpat pentru fapta descrisă la pct. 5 din rechizitoriu. În susţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond este relevantă şi poziţia părţii vătămate D.L. care „crede că 2 sau 3 persoane l-au atacat”, precum şi depoziţia martorului M.G. care arată că cu inculpaţii Z.F., A.A. şi R.C. s-a întâlnit, aceştia povestindu-i imediat după comiterea infracţiunii cum l-au deposedat „pe bătrân” de telefonul mobil şi bani.

Astfel fiind, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică neimpunându-se modificarea acesteia în sensul celor invocate de parchet.

d) În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.A., instanţa de fond a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii descrise la pct. 2, 4, 5, 8, 12, 13, 14 din rechizitoriu, pe motiv că probele administrate în cauză nu dovedesc participarea acestuia la comiterea acestor infracţiuni de tâlhărie.

Inculpatul L.A., în mod constant, pe tot parcursul procesului penal a negat participarea la comiterea infracţiunii de care este acuzat.

Referitor la fapta de la pct. 2 din rechizitoriu este de menţionat că partea vătămată C.P. în denunţul penal formulat şi declaraţia dată în faza de urmărire penală, arată că 2 tineri de cca 1,70 m înălţime, îmbrăcaţi în haine de fâş de culoare închisă, au deposedat-o de geantă. Neexistând probe certe care să dovedească că inculpatul L.A. a participat alături de inculpatul Z.F. la comiterea acestei infracţiuni, hotărârea instanţei de fond, de achitare a inculpatului, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu art. 99 alin. (2) C. pen., instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind legală şi temeinică.

Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte faptele descrise la pct. 4, 5, 8, 12, 13, 14 din rechizitoriu, respectiv doar declaraţia inculpatului Z.F. îl incriminează pe inculpatul L.A., întrucât părţile vătămate nu au putut identifica autorii infracţiunii de tâlhărie, iar martorii audiaţi, martori prezenţi la reconstituire, confirmă doar împrejurarea că inculpatul Z.F. a arătat modul de operare a faptelor (a se vedea declaraţiile martorilor G.F.), K.E., M.A., A.F., B.T., B.J., M.A., B.A., L.K.

Cât priveşte fapta de la pct. 13 relevantă este şi poziţia părţii vătămate B.I., care arată că doar o singură persoană a atacat-o şi i-a smuls lanţul de la gât, aceea persoană fiind identificată în persoana inculpatului Z.F.

Pentru aspectele reliefate, apelul parchetului, ce vizează greşita achitare a inculpatului L.A., instanţa de apel îl consideră nefondat.

Cât priveşte apelul penal declarat de inculpatul A.A., faţă de poziţia exprimată de acesta în şedinţa publică din 2 septembrie 2008, că înţelege să-şi retragă apelul, în temeiul prevederilor art. 369 alin. (1) C. proc. pen., se va lua act de voinţa manifestă a inculpatului, respectiv se va lua act de retragerea apelului penal formulat de inculpat.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, declară recurs împotriva Deciziei nr. 74/A din data de 5 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii F.V., L.A. şi T.L.

Reprezentanta parchetului, critică soluţia instanţei de apel, ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului, invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare) şi dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Astfel în motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, arată că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii L.A. pentru cele 7 infracţiuni reţinute în sarcina sa, inculpatul F.V. pentru fapta de la pct. 3 din rechizitoriu şi inculpatul T.L. cu motivarea că nu există probe care să fie coroborate cu declaraţiile inculpatului Z.F.

Se arată în continuare că în cauză sunt suficiente dovezi, cum ar fi declaraţiile martorilor audiaţi din care să rezulte vinovăţia celor 3 inculpaţi sus-amintiţi. Se solicită condamnarea lor la pedepse just individualizate.

Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată criticile formulate de parchet, ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Oradea, au fost trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie în perioada noiembrie 2003 - septembrie 2004, în baza unor rezoluţii infracţionale distincte. Astfel inculpaţii în diverse forme de participaţie, au comis mai multe tâlhării pe raza municipiului Oradea, urmărind victimele, în special minori şi bătrâni pe care îi ameninţa cu cuţitul, deposedându-i de bani, telefoane mobile şi alte bunuri.

Prin rechizitoriul sus-amintit, printre alţi inculpaţi, au fost trimişi în judecată şi intimaţii recurenţi T.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. (pct. 7 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. (pct. 15), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul minor F.V. zis „E.” trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 3 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) şi c, alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 5 rechizitoriu) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul minor L.A. zis „C.”, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi complicitate la tâlhărie prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 2 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 4 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 5 rechizitoriu), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 8 rechizitoriu) art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 12 rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 13 rechizitoriu), art. 211 alin. (2), alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 311/P/2007 din data de 31 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, secţia penală, intimatul inculpat T.L. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹ C. pen. pe un termen de încercare de 5 ani (pct. 7 rechizitoriu) iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c), C. pen. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2) lit. a), C. pen. (pct. 15 rechizitoriu).

Intimatul-inculpat F.V. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. c), C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (pct. 5 rechizitoriu) şi de asemenea achitat pentru aceleaşi motive pentru infracţiunea de tâlhărie de la pct. 3 rechizitoriu.

Intimatul-inculpat L.A. în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, reţinute în actul de sesizare al instanţei, la pct. 2, 4, 5, 8, 12, 13, 14 din rechizitoriu.

Prin Decizia penală nr. 74/A din data de 5 septembrie 2008, a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a constatat că în ceea ce priveşte criticile parchetului cu privire la greşita achitare a intimaţilor-inculpaţi T.L., F.V. şi L.A. sunt nefondate, admiţându-se apelul parchetului, numai în aceea ce îl priveşte pe inculpatul A.A.

Referitor la intimatul-inculpat T.L., se constată că acesta pe tot parcursul procesului penal a negat participarea sa la săvârşirea faptei din data de 30 septembrie 2004 orele 14:00 pe malul Crişului Repede din municipiul Oradea, asupra părţii-vătămate S.N.C.

Din materialul probator al dosarului rezultă următoarea situaţie.

Astfel din declaraţia părţii vătămate şi denunţul său penal rezultă că 2 tineri sub ameninţarea cu cuţitul au deposedat-o de geantă, pe care o avea asupra sa şi în care avea actele de identitate, suma de 150.000 lei vechi un telefon A., fără a-i putea identifica pe cei doi atacatori.

Martora M.N. confirmă cele relatate de partea vătămată.

Deşi inculpatul Z.F. susţine că această infracţiune ar fi comis-o împreună cu inculpatul T.L., în sensul că el a ameninţat victima cu un cuţit iar inculpatul T.L. ar fi smuls poşeta victimei, această afirmaţie a inculpatului sus-amintit nu se coroborează, din tot ansamblul probator al dosarului, cu nici o probă.

Mai mult chiar, cu ocazia reconstituirii inculpatul Z.F. a arătat modul în care a deposedat-o pe victimă de poşetă, fapte confirmate şi de martorii asistenţi B.S. şi F.P. Ceea ce mai trebuie subliniat şi remarcat este că inculpatul T.L. nu a fost condus în teren pentru a indica modul de săvârşire al infracţiunii.

Având în vedere dispoziţiile art. 69 C. proc. pen. şi art. 63 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în mod just, instanţa de fond a achitat pe inculpatul T.L. pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa la pct. 15 rechizitoriu, motivul fiind că nu este autorul infracţiunii de tâlhărie. De fapt această soluţie a fost menţinută şi de către instanţa de apel.

Referitor la intimatul inculpat F.V. care în mod constant pe tot parcursul procesului penal a susţinut că nu a participat la comiterea faptelor.

De fapt, în sarcina intimatului-inculpat prin actul de sesizare al instanţei se reţine săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie în pct. 3 şi 5 din rechizitoriu.

În ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului F.V. la pct. 3 din rechizitoriu, această faptă nu a fost probată decât cu declaraţia inculpatului Z.F. deşi partea vătămată a descris cu lux de amănunte pe autorii tâlhăriei urmărirea penală a lăsat de dorit, deoarece nu s-au făcut confruntări între partea vătămată şi presupuşii inculpaţi, inclusiv intimatul-inculpat F.V.

De asemenea nu i s-a dat posibilitatea părţii vătămate de a face o recunoaştere din grup sau după un album de fotografii judiciare.

Mai mult chiar, atunci când s-a făcut reconstituirea faptei cu inculpatul Z.F., acesta a relatat modul cum a operat săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, lucru pe care l-au confirmat şi martorii S.D. şi F.T.

Având în vedere aceste aspecte, în mod corect, instanţa de fond a achitat pe intimatul-inculpat F.V. pentru fapta de tâlhărie reţinută în sarcina sa la pct. 3 rechizitoriu.

Referitor la pct. 5 din rechizitoriu, reţinând în sarcina aceluiaşi inculpat F.V. săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, din ansamblul probator al dosarului rezultă în mod clar că acesta nu a săvârşit această faptă. Astfel pornind chiar de la declaraţia părţii vătămate B.L. care spunea că „două sau trei persoane l-au atacat” cât şi declaraţia martorului M.G. care spunea că inculpaţii Z.F., A.A. şi R.C. s-au întâlnit cu el, povestindu-i imediat după comiterea infracţiunii cum l-au deposedat „pe bătrân” de telefonul mobil şi bani, rezultă în mod indubitabil că inculpatul F.V. nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa la pct. 5 din rechizitoriu.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul-intimat L.A., acesta a fost achitat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, respectiv pentru pct. 2, 4, 5, 8, 12, 13, 14 din rechizitoriu, deoarece din tot ansamblul probator al dosarului nu rezultă participarea acestuia la comiterea acestor infracţiuni.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul-intimat L.A. a negat participarea şi implicarea sa la săvârşirea acestor infracţiuni de tâlhărie, reţinute în sarcina sa. Această poziţie a inculpatului-intimat rezultă din actele dosarului, precum şi din declaraţia dată în faţa Curţii de Apel Oradea;

Astfel, referitor la fapta reţinută în sarcina inculpatului-intimat L.A., de la pct. 2 rechizitoriu, relevant este că inculpatul Z.F., recunoaşte săvârşirea infracţiunii, precizând că a participat şi L.A.

Din declaraţiile martorilor asistenţi S.S. şi O.I. prezenţi la reconstituirea faptei rezultă că inculpatul Z.F. în prezenţa lor a recunoscut săvârşirea infracţiunii, fără însă a preciza în ce mod şi dacă a participat şi inculpatul-intimat L.A.

Alte probe nu au fost administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a achitat pe inculpatul-intimat.

La fel, din ansamblul probator al dosarului, rezultă aceiaşi situaţie, de nevinovăţie a inculpatului-intimat L.A. şi pentru faptele reţinute la pct. 4, 5, 8, 12, 13, 14 din rechizitoriu. Mai exact, există numai declaraţia inculpatului Z.F. care îl acuză pe inculpatul L.A. de participare la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie.

Din probele administrate şi din reconstituirile făcute rezultă doar modul de operare al inculpatului Z.F. În acest sens se poate vedea declaraţiile martorilor G.F., K.E., M.A., A.F., B.T., B.J., M.A., B.A., L.K.

Ceea ce este relevant privind achitarea acestui inculpat-intimat L.A., este faptul că partea vătămată B.I. arată în declaraţiile sale că doar o singură persoană a atacat-o şi i-a smuls lanţul de la gât, persoană care a fost identificată în persoana inculpatului Z.F. Este vorba de fapta reţinută şi în sarcina inculpatului-intimat L.A., prin rechizitoriu la pct. 13.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefundat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Cheltuielile judiciare rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 74 A din 5 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii F.V., L.A. şi T.L.

Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 4263/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 4284/2009. Penal. Propunere de arestare... →

ICCJ. Decizia nr. 4233/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4233/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs