ICCJ. Decizia nr. 467/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 467/2009

Dosar nr.935/33/2008

Şedinţa publică din 11 februarie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 120 din 06 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 541/117/2006, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatei L.M.L. şi a fost condamnată inculpata L.M.L. (fostă P.), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive începând cu 22 noiembrie 2005 şi până la 30 noiembrie 2005.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata la plata despăgubirilor civile către părţile civile, după cum urmează: la plata sumei de 8000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 10 septembrie 2001 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă S.l.; la plata sumelor de 21.000 Euro şi 1000 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestor sume în lei la data plăţii, către partea civilă V.A.; la plata sumei de 11.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, către partea civilă V.V.; la plata sumei de 17.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, către partea civilă C.G.; la plata sumei de 4600 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 11 aprilie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă P.F.; la plata sumei de 5300 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 20 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă G.B.L.; la plata sumelor de 1500 Euro (sau contravaloarea în lei la data plăţii) şi 700 lei, plus dobânda legală începând cu data de 13 august 2003 şi până la achitarea integrală a sumelor, către partea civilă C.A.; la plata sumelor de 1500 Euro (sau contravaloarea în lei la data plăţii) şi 700 lei, plus dobânda legală începând cu data de 24 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumelor, către partea civilă C.E.; la plata sumelor de 2000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro sau contravaloarea acestor sume în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 22 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumelor, către partea civilă O.E.L.; la plata sumei de 3000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 17 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă P.l.; la plata sumelor de 10.000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro sau contravaloarea acestor sume în lei la data plăţii, către partea civilă F.V.; la plata sumei de 26.000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 27 aprilie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă .

În temeiul art. 19 alin. (4) teza a ll-a C. proc. pen., au fost respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile V.O.D., V.F.V. şi C.N.M.

S-a constatat că persoana vătămată P.l.A. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpată, în favoarea statului, a sumelor de 5000 dolari S.U.A. (sau contravaloarea în lei la data plăţii) şi 6585 lei, dobândite prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1100 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpata L.M.L. (fostă P.), în perioada octombrie 1994 - 18 august 2003, a fost angajată la A.F.P. a Municipiului Cluj-Napoca, S.A.C.T.S., în funcţia de referent superior, fără a avea atribuţii de serviciu în legătură cu controlul fiscal sau cu procedurile de sechestrare şi valorificare a bunurilor aparţinând debitorilor la plata obligaţiilor bugetare.

În perioada septembrie 2001 - august 2003, prin acelaşi mod de operare, uzând de mijloace frauduloase, inculpata a indus în eroare un număr de 16 părţi vătămate: S.l., P.F., C.A., C.E., G.B.L., C.N.M., C.G., O.E.L., P.l., V.V., V.F.V., V.A., V.O.D., M.R., F.V., P.l.A., pe care Ie-a determinat să-i remită diferite sume de bani, în lei şi valută (42.300 dolari S.U.A., 102.200 euro, 408.850.000 lei), în valoare aproximativă de 5.688.350.000 lei, promiţându-le, în mod mincinos, că le va achiziţiona locuinţe (apartamente şi garsoniere) la preţuri avantajoase, situate sub valoarea imobilelor pe piaţă, din imobilele vândute la licitaţie publică în cadrul procedurilor de executare silită a unor datornici, persoane fizice şi juridice, la plata obligaţiilor bugetare, inculpata urmărind astfel să obţină pentru sine un folos material injust, cu consecinţa prejudicierii grave a intereselor financiare ale părţilor vătămate.

Calitatea pe care o deţinea la acel moment inculpata, poziţia socială a acesteia (soţul său, P.R.T. fiind director tehnic la R.A.T. Cluj), au fost de natură să confere credibilitate susţinerilor sale şi să-i faciliteze manoperele dolosive de înşelare a părţilor vătămate. Inculpata a speculat practic situaţia de vulnerabilitate a părţilor vătămate, aflate în căutarea unei locuinţe sau despre care a aflat că deţin depozite din economii personale, printr-o activitate infracţională complexă, de sugestie şi captaţie a părţilor vătămate, prin afişarea unei atitudini prietenoase, vizitarea unor părţi la domiciliu sau la locul de muncă, conducerea la blocurile în care susţinea în mod mincinos că s-ar afla apartamentele scoase la licitaţie, inclusiv vizionarea unor apartamente care în fapt aparţineau inculpatei sau membrilor familiei acesteia, inculpata reuşind astfel să inducă şi să menţină în eroare părţile vătămate.

Este evident că promisiunile mincinoase ale inculpatei au constituit factorul subiectiv, mobilul ce a determinat părţile vătămate să-i remită sumele de bani, acestea fiind interesate să obţină o locuinţă sau să fie implicate în tranzacţii imobiliare profitabile şi nu să o „împrumute" pe inculpată, situaţia financiară şi locativă a unor părţi vătămate fiind relevantă în acest sens. Inculpata s-a angajat la o obligaţie de rezultat, şi anume să folosească banii primiţi de la părţile vătămate pentru cumpărarea locuinţelor, prin participarea la licitaţii şi achitarea preţului de adjudecare, uneori solicitând şi un comision pentru activitatea de intermediere. Pentru a asigura părţile vătămate că va da banilor destinaţia cerută şi dorită de acestea, le solicita părţilor să-i înmâneze acte de identitate sau stare civilă, în original sau copie. După expirarea unui termen rezonabil de aşteptare, când părţile începeau să aibă bănuieli asupra corectitudinii sale, în unele situaţii inculpata, menţinându-le în eroare, le convingea pe acestea să încheie contracte de împrumut cu privire la sumele predate anterior, la care se adăugau promisiuni, evident, neonorate, de restituire a banilor, ceea ce ascundea, de fapt, intenţia inculpatei de a-şi preconstitui o apărare în procesul penal cu iminenţă de declanşare, încercând să-i confere astfel ansamblului activităţii sale infracţionale o nuanţă de litigiu civil şi să acrediteze ideea că totul s-ar reduce la neexecutarea unor obligaţii contractuale. Relevant în acest sens este şi faptul că toate înscrisurile au fost întocmite ulterior predării banilor, uneori la interval de ani, în perioada iulie - august 2003, ce coincide şi cu momentul primelor sesizări penale depuse împotriva inculpatei.

Activitatea infracţională a inculpatei s-a desfăşurat după cum urmează:

1. Parte vătămată S.l.

S.l. locuieşte în comuna Frata, jud. Cluj, este pensionar, are şase copii şi era interesat să achiziţioneze un apartament în Cluj-Napoca pentru aceştia. Prin intermediul fiicei sale, martora C.R., ce lucra la acel moment în magazinul S. din Cluj-Napoca, în septembrie 2001 a cunoscut-o pe inculpată. Aceasta i-a promis părţii vătămate că-i poate obţine un apartament cu două camere în cartierul Mărăşti din Cluj-Napoca, din cele scoase la licitaţie de către A.F.P. din Cluj-Napoca, unde ea lucrează în calitate de contabilă, la preţul de aproximativ 10.000 dolari S.U.A., în termen de o lună. l-a cerut întâi un avans de 2.500 dolari S.U.A., pe care partea vătămată i-a înmânat fără a se întocmi vreun act, în prezenţa martorilor S.l. şi C.R. Ulterior, inculpata i-a solicitat părţii vătămate şi alte sume pentru acoperirea preţului apartamentului, asigurând-o de fiecare dată pe partea vătămată că actele cu privire la apartament sunt în curs de perfectare, astfel încât în final partea vătămată a ajuns să-i remită inculpatei, în decurs de o lună, suma totală de 8.000 dolari S.U.A. Partea vătămată a făcut rost de bani înstrăinând mai multe animale din gospodărie. Conform înţelegerii, diferenţa de 2000 dolari S.U.A. (până la suma de 10.000 dolari S.U.A.) urma să fie remisă inculpatei în momentul în care aceasta îi va prezenta părţii vătămate actele de achiziţionare a apartamentului.

Pentru a o convinge pe partea vătămată că va oferi banilor destinaţia promisă, şi anume pentru achiziţia apartamentului, inculpata i-a cerut acesteia mai multe acte de stare civilă (buletin, certificat de căsătorie, certificat de naştere etc.), iar în vara anului 2002, în lunile iulie - august, i-a prezentat părţii vătămate, care era însoţită de martorul S.I., apartamentul cu două camere de pe strada Aurel Vlaicu, din Cluj-Napoca, ca fiind locuinţa ce urma să fie achiziţionată la licitaţie, în decurs de câteva zile, pentru partea vătămată, din banii primiţi de la aceasta, imobil care de fapt era proprietatea inculpatei, cumpărat de aceasta împreună cu soţul său în anul 2000.

Evident, inculpata nu şi-a respectat obligaţiile asumate fată de partea vătămată şi nici nu i-a restituit acesteia banii. În data de 4 august 2003, fiind chemată de către martorul S.l. (ginerele părţii vătămate) la locuinţa acestuia pentru a discuta situaţia locuinţei promise de inculpată părţii vătămate, inculpata a scris o „Declaraţie" prin care se obliga ca până la data de 18 august 2003 să rezolve problema cu apartamentul sau să restituie suma de 8000 dolari S.U.A., urmărind prin aceasta să menţină în eroare partea vătămată cu privire la buna sa credinţă. După întocmirea acestui act, partea vătămată şi familia acesteia nu au mai putut-o contacta pe inculpată.

Inculpata a susţinut în mod constant că a luat bani cu titlu de împrumut de la partea vătămată şi că este vorba de suma de 4.000 sau 4500 dolari S.U.A., diferenţa până la suma de 8000 dolari S.U.A. reprezentând dobânda promisă acesteia.

Aceste susţineri în apărare ale inculpatei sunt infirmate de declaraţiile repetate ale părţii vătămate S.l., menţinute şi la confruntarea cu inculpata, coroborate cu depoziţiile martorilor S.l. şi C.R. şi cu conţinutul înscrisului „Declaraţie" la care am făcut referire mai sus, din care rezultă indubitabil că partea vătămată i-a remis inculpatei suma de 8.000 dolari S.U.A., fiind indusă în eroare de aceasta şi că banii au fost daţi, nu cu titlu de împrumut (situaţia financiară a părţii vătămate fiind relevantă în acest sens), ci pentru achiziţionarea unei locuinţe în Cluj-Napoca. De altfel, această apărare a inculpatei poate fi calificată ca fiind chiar neverosimilă, dacă luăm în considerare faptul că partea vătămată, un om simplu, de la ţară, cu şase copii, nu o cunoştea pe inculpată, nu avea la dispoziţie o astfel de sumă şi, mai ales, pentru a face rost de aceşti bani, a fost nevoit să vândă aproape toate animale din gospodărie.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată la data de 16 noiembrie 2004, declaraţiile părţii vătămate, înscrisul intitulat „Declaraţie" şi datat 4 august 2003, procesul - verbal de confruntare a inculpatei cu partea vătămată, declaraţia martorilor S.l. şi C.R., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Întrucât prejudiciul a rămas în întregime nerecuperat, partea vătămată S.l. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.000 dolari S.U.A., plus dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

2-5. Părţi vătămate V.V., V.A., V.F.V. şi V.O.D. V.V., V.A. şi V.F.V. sunt fraţi şi se află în relaţii de prietenie cu V.O.D. Toţi patru obţin venituri lucrând în Italia şi doreau să-şi achiziţioneze garsoniere în Cluj-Napoca pentru a-şi investi astfel banii realizaţi din muncă pe parcursul mai multor ani. În cursul lunii august 2002, respectiv noiembrie 2002, în timp ce se aflau în ţară, părţile vătămate V.V. şi V.A. au cunoscut-o fiecare pe inculpata L.M.L. Din discuţiile purtate separat cu aceasta, V.A. şi V.V. au aflat că inculpata lucrează la Trezoreria Cluj, aceasta aducându-le totodată la cunoştinţă faptul că le poate obţine garsoniere la un preţ modest, în urma licitaţiilor organizate de către D.G.F.P., cu privire la imobilele sechestrate de la C.U.G. Cluj şi alţi datornici la bugetul de stat, pretinzând în schimb şi un comision pentru ea, de 1500 Euro pentru fiecare garsonieră cumpărată în acest mod. întorşi în Italia, fraţii V. au discutat între ei şi s-au decis să accepte oferta făcută de inculpată şi să achiziţioneze fiecare, prin modalitatea prezentată de aceasta, mai multe garsoniere.

În acest scop, în perioada 17 decembrie 2002 - 9 ianuarie 2003, partea vătămată V.A. a remis inculpatei, în mai multe tranşe, sumele de 21.100 Euro şi 1000 dolari S.U.A., întocmind şi un înscris cu inculpata, la data de 31 ianuarie 2003, care atestă predarea acestor sume de bani. În cadrul negocierilor ce au precedat predarea banilor, inculpata, pentru a da mai multă credibilitate susţinerilor sale, l-a condus pe V.A. în cartierul Mărăşti din Cluj-Napoca şi a indicat unul din blocurile în care susţinea că s-ar afla garsonierele ce vor fi scoase la licitaţie.

În perioada ianuarie-februarie 2003, părţile vătămate V.V. şi V.F.V. i-au înmânat inculpatei, prin intermediul lui V.A. şi a mamei lor, V.C., suma totală de 26.000 Euro pentru cumpărarea unor garsoniere (11.000 euro aparţinând lui V.V., iar 15.000 Euro lui V.F.V.).

Partea vătămată V.O.D., ce are în întreţinere cinci copii minori şi nu deţinea vreo locuinţă, aflând de la fraţii V. despre „oportunitatea" dobândirii unei locuinţe cu ajutorul inculpatei L.M.L., s-a decis să apeleze la serviciile oferite de aceasta. În acest scop, în prima parte a anului 2003, prin intermediul părţii vătămate V.A. şi a martorei V.C., a purtat discuţiile cu inculpata şi i-a înmânat acesteia suma de 6.000 Euro pentru cumpărarea unei garsoniere.

De asemenea, inculpata Ie-a cerut părţilor vătămate actele de identitate, susţinând că are nevoie de acestea pentru întocmirea „dosarului de licitaţie" şi intabularea imobilelor pe care le va achiziţiona pentru părţile vătămate.

În cursul lunii februarie 2003, în timp ce se aflau în Cluj-Napoca, părţile vătămate V.F.V. şi V.A. au contactat-o pe inculpată pentru a-i cere informaţii în legătură cu stadiul demersurilor şi pentru a-i remite o parte din bani, ocazie cu care, întâlnindu-se cu inculpata, aceasta Ie-a dat din nou asigurări că va folosi banii pentru cumpărarea locuinţelor.

Având în vedere împrejurarea că părţile vătămate lucrau în Italia, aceştia au desemnat-o pe martora V.C. să se intereseze de stadiul achiziţiei de locuinţe. Aceasta a fost vizitată de mai multe ori la domiciliu de către inculpată, atât în perioada tratativelor şi a predării banilor, cât şi ulterior, la un moment dat inculpata chiar comunicându-i că a reuşit să cumpere locuinţele, afirmaţii evident mincinoase.

În luna august 2003, părţile vătămate dându-şi seama că au fost înşelate de către inculpată, i-au cerut acesteia să le restituie banii. Din dorinţa de a-şi recupera banii, cât şi pentru a avea o dovadă a predării acestora, părţile vătămate V.F.V., V.V. şi V.O.D. au acceptat încheierea de „contracte de împrumut" cu inculpata. Astfel, printr-un mandat verbal, fără reprezentare, V.C. a semnat „contractul de împrumut" cu inculpata, în calitate de împrumutator, atât în nume propriu cât şi în numele părţilor vătămate V.F.V. şi V.O.D., pentru suma de 26.500 Euro, reprezentând banii remişi anterior inculpatei (6000 Euro aparţinând lui V.O.D., 15.000 Euro aparţinând lui V.F.V., iar suma de 5.500 Euro aparţinând martorei V.C. şi soţului acesteia, care a fost remisă inculpatei tot în scopul achiziţionării unei garsoniere, act autentificat în data de 13 august 2003. În ceea ce o priveşte pe partea vătămată V.V., interesele financiare ale acesteia în recuperarea prejudiciului, în discuţiile cu inculpata, au fost reprezentate de către partea vătămată C.G., astfel că suma înmânată inculpatei de către V.V. (de 11.000 Euro) este inclusă în suma de 32.000 Euro stipulată în contractul de împrumut încheiat de C.G.

Partea vătămată V.A. arată că nu a împuternicit-o pe mama sa, V.C., pentru a încheia un contract de împrumut cu inculpata cu privire la suma de bani remisă acesteia şi nici personal nu a încheiat un astfel de contract de împrumut, singurul înscris întocmit în acest sens fiind cel din data de 31 ianuarie 2007.

Întrucât nici după întocmirea contractelor de împrumut inculpata nu a depus stăruinţă pentru recuperarea prejudiciului, martora V.C. a făcut uz de acest contract şi a formulat o acţiune la instanţa civilă, obţinând ordonanţa civilă nr. 1480 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care inculpata era obligată la plata sumei de 26.500 Euro, plus dobânda legală.

Apărarea inculpatei şi în cazul acestor părţi vătămate este aceeaşi (respectiv că a luat bani cu împrumut de la aceştia), însă din probatoriul administrat în cauză reiese, dincolo de orice îndoială, că inculpata Ie-a înşelat pe părţile vătămate V.V., V.A., V.F.V. şi V.O.D., promiţându-le că le va achiziţiona mai multe garsoniere şi obţinând în acest mod de la acestea mai multe sume de bani.

Faptele reţinute mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată V.V. la data de 21 ianuarie 2004, declaraţiile părţii vătămate V.V., plângerea penală formulată de partea vătămată V.A. la data de 7 ianuarie 2004, declaraţiile părţii vătămate V.A., procesul-verbal de confruntare a părţii vătămate V.A. cu inculpata, înscrisul întocmit de către partea vătămată V.A. cu privire la sumele de bani pe care Ie-a predat inculpatei şi semnat spre acceptare de către inculpată la data de 31 ianuarie 2003, plângerea penală formulată de către partea vătămată V.F.V. la data de 8 ianuarie 2004, declaraţiile părţii vătămate V.F.V., declaraţiile martorei V.C., contractul de împrumut autentic încheiat de inculpată cu V.C., copie după ordonanţa civilă nr. 1480/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, declaraţiile părţii vătămate V.O.D., declaraţia martorului V.L.A., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Partea vătămată V.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.000 Euro.

Partea vătămată V.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 21.100 Euro şi 1.000 dolari S.U.A.

Partea vătămată V.F.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 Euro.

Partea vătămată V.O.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.000 Euro.

Prejudiciul material cauzat de inculpată acestor patru părţi vătămate nu a fost recuperat, însă pentru o parte din acesta (21.000 Euro, sumă aparţinând părţilor vătămate V.F.V. şi V.O.D.) există hotărâre definitivă a instanţei civile, după cum s-a arătat mai sus.

6. Parte vătămată C.G.

Partea vătămată C.G. a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul lui V.V., în cursul lunii decembrie 2002. Aceasta i-a dat de înţeles părţii vătămate că ocupă o funcţie importantă în cadrul D.F.P. a judeţului Cluj, calitatea invocată de inculpată l-a convins pe C.G. să-i dea acesteia suma de 8.700 Euro, cu titlu de împrumut, pe termen de trei zile, fiind convins de afirmaţiile inculpatei cum că ar avea nevoie de aceşti bani pentru achitarea de taxe vamale la „importul unor utilaje". După expirarea termenului, inculpata l-a încunoştinţat că nu-i poate restitui banii şi a făcut o ofertă ca, în schimbul acestei sume, să-i faciliteze achiziţionarea a trei garsoniere din cele aparţinând SC S. SA Cluj-Napoca, ce vor fi vândute la licitaţie de către D.G.F.P., fiind confiscate de la firma amintită pentru neplata obligaţiilor bugetare. Suma de 8.700 Euro urma să fie considerată drept avans pentru cumpărarea garsonierelor şi să fie completată de către partea vătămată cu alte sume pentru achitarea integrală a preţului. Cum partea vătămată nu deţinea în proprietate alte imobile, locuind împreună cu socrii săi, aceasta fiind indusă în eroare şi de calitatea invocată de inculpată, a acceptat oferta acesteia, astfel că în perioada ianuarie-iunie 2003, în mod repetat, la solicitarea inculpatei, sub pretextul derulării procesului de achiziţie a garsonierelor, i-a remis diferenţa de bani, de 8.300 Euro, împreună cu actele de identitate ale sale şi ale soţiei sale, C.M., cerute de inculpată pentru „întocmirea dosarelor de participare la licitaţie".

Inculpata l-a asigurat în permanenţă pe C.G. că banii, cei 17.000 Euro, au fost depuşi la Finanţe pentru plata garsonierelor din blocul de pe strada Cojocnei din Cluj-Napoca. Întrucât până în iunie 2003 inculpata nu i-a prezentat vreun document care să ateste cumpărarea garsonierelor, deşi a susţinut că acestea au fost cumpărate, pretinzând şi o taxă pentru cumpărarea acestora, partea vătămată a făcut verificări prin intermediul altei părţi vătămate, V.A., ce a discutat cu administratorii imobilelor indicate de inculpată, realizând faptul că a fost înşelat de către inculpată.

Interesat să obţină un document care să ateste predarea banilor inculpatei, C.G. a fost de acord cu întocmirea unui contract de împrumut, autentificat în 13 august 2003, pentru suma de 32.000 Euro, reprezentând cei 17.000 Euro daţi pentru cumpărarea garsonierelor, 4.000 Euro dobânda la această sumă promisă ulterior de către inculpată, iar diferenţa de 11.000 Euro, reprezenta suma de bani remisă inculpatei de partea vătămată V.V. în acelaşi scop (această parte vătămată împuternicindu-l verbal pe naşul său, C.G., să-l reprezinte la încheierea contractului de împrumut cu inculpata).

Inculpata a recunoscut primirea banilor de la partea vătămată, însă a negat faptul că aceştia ar fi fost destinaţi achiziţiei de locuinţe, susţinând că a fost vorba de un împrumut, însă probatoriul administrat în cauză dovedeşte indubitabil faptul că partea vătămată C.G. a fost înşelată de către inculpată, declaraţiile acestei părţi vătămate fiind coroborate cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate, aflate în aceeaşi situaţie, victime ale aceluiaşi mod de operare al inculpatei.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată C.G. la data de 5 ianuarie 2004, declaraţiile părţii vătămate C.G., procesul-verbal de confruntare a părţii vătămate C.G. cu inculpata, adresa A.F.P. a Municipiului Cluj-Napoca, din care reiese că această instituţie nu a sechestrat sau valorificat la licitaţie bunuri aparţinând SC S. SA Cluj-Napoca, contractul de împrumut autentificat, în original, coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate C.G. este în valoare de 17.000 Euro, sumă cu care aceasta se constituie parte civilă în cauză. Instanţa a apreciat că se include în prejudiciul penal, cauzat ca urmare a infracţiunii de înşelăciune, şi suma de 8.700 Euro. Chiar dacă iniţial aceasta a fost remisă cu titlu de împrumut, ea a făcut obiectul discuţiilor ulterioare între părţi, iar tot ca urmare a manoperelor dolosive inculpata a determinat-o pe partea vătămată să accepte schimbarea naturii acesteia în „avans" pentru cumpărarea garsonierelor, tocmai pentru a se sustrage în acest mod de la restituirea banilor, ceea ce a constituit totodată şi un pretext pentru solicitarea şi obţinerea altor sume de la partea vătămată, fiind evidentă prejudicierea părţii vătămate şi cu suma amintită, ce intră în latura obiectivă a infracţiunii, ca şi rezultat.

7. Parte vătămată P.F.

Partea vătămată P.F. o cunoştea pe inculpată întrucât aceasta obişnuia să apeleze la serviciile curăţătoriei chimice aparţinând familiei părţii vătămate, cu sediul pe str. Dorobanţilor din Cluj-Napoca, context în care s-a împrietenit cu soţia părţii vătămate. Partea vătămată dorea să achiziţioneze, din economiile strânse de familia sa pe parcursul mai multor ani, o garsonieră pentru fiica sa, care era căsătorită şi nu avea locuinţă, stând într-un cămin de nefamilişti. Aflând acest lucru, pe la începutul lunii februarie 2003, inculpata l-a căutat pe P.F. la sediul firmei unde acesta este asociat şi administrator şi i-a spus că există posibilitatea de a-l ajuta să achiziţioneze o garsonieră la un preţ scăzut, din cele pe care B.C.R., sucursala Cluj sau D.F.P. a judeţului Cluj urmează să le scoată la licitaţie, fiind vorba de garsoniere aflate pe strada Mehedinţi din municipiul Cluj-Napoca, ipotecate în favoarea băncii de către proprietari ce nu au reuşit să restituie creditele bancare. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatei şi, la solicitarea acesteia, i-a înmânat iniţial, în data de 1 martie 2003, un „avans" de 3.300 dolari S.U.A. şi actul său de identitate, iar ulterior, în mai multe tranşe, până la data de 11 aprilie 2003, suma totală de 5.200 dolari S.U.A. în intervalul de timp în care au fost predaţi banii, inculpata i-a „informat" de mai multe ori pe partea vătămată şi soţia acesteia despre stadiul derulării licitaţiei, căutând diferite pretexte pentru a justifica „întârzierile" şi pentru a nu trezi bănuieli părţii vătămate.

Inculpata, urmărind înşelarea părţii vătămate, nu şi-a respectat obligaţiile asumate, iar din banii primiţi, doar după mai multe insistenţe din partea părţii vătămate i-a restituit acesteia suma de 20.000.000 lei, echivalentul a 600 dolari S.U.A., în iulie 2003. Ulterior, partea vătămată şi soţia acesteia au reuşit să-şi recupereze de la inculpată buletinele de identitate, pe care Ie-a cerut de la aceştia în iunie 2003, sub pretextul de a deschide un cont la B.C.R. pentru a depune suma de 5.000 dolari S.U.A.

Inculpata a recunoscut că a primit suma de 5.200 dolari S.U.A. de la partea vătămată, însă a susţinut că a luat banii doar cu titlu de împrumut, afirmaţii contrazise de declaraţiile repetate ale părţii vătămate, ce se coroborează cu ansamblul materialului probator de la dosar.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată P.F. la data de 13 ianuarie 2004, declaraţiile părţii vătămate P.F., procesul-verbal de confruntare a părţii vătămate P.F. cu inculpata, coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate P.F. este în sumă de 5.200 dolari S.U.A., recuperat parţial, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu diferenţa nerecuperată, de 4.600 DOLARI S.U.A., plus dobânda legală, începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

8. Parte vătămată G.B.L.

G.B.L. a cunoscut-o pe inculpată în Piaţa Agroalimentară din Mărăşti, Cluj-Napoca, unde partea vătămată desfăşura activităţi comerciale, iar inculpata obişnuia să-şi facă cumpărăturile. Din discuţiile purtate cu inculpata, aceasta i-a relatat faptul că lucrează la D.G.F.P. a judeţului Cluj şi şi-a oferit ajutorul pentru rezolvarea problemelor de natură financiară ale firmei părţii vătămate. Atitudinea prietenoasă afişată de inculpată a fost de natură să câştige încrederea părţii vătămate, care a fost de acord să-i împrumute acesteia diferite sume de bani, cerute sub pretextul rezolvării unor probleme de familie sau pentru derularea unor afaceri. Iniţial i-a restituit banii, însă imediat i-a solicitat şi alte sume, astfel încât, la sfârşitul lunii martie 2003, inculpata acumula o datorie faţă de partea vătămată de 4.000 Euro. Întrucât inculpata a întârziat cu restituirea împrumutului, partea vătămată a căutat-o pe aceasta de mai multe ori, inclusiv la locul de muncă, în perioada martie-mai 2003, insistând să-i dea banii. Atunci, inculpata i-a propus părţii vătămate să o ajute la achiziţionarea unei garsoniere, din cele care se vând la licitaţie de către D.G.F.P., iar banii datoraţi să fie folosiţi ca şi avans la cumpărarea locuinţei, prin depunerea sumei de către inculpată în conturile F.P. Partea vătămată a acceptat oferta inculpatei, întrucât nu avea o altă locuinţă, stând împreună cu socrii săi şi din dorinţa de a-şi putea recupera măcar în acest mod banii daţi inculpatei. Inculpata i-a solicitat actul de identitate în original (pe care partea vătămată şi I-a putut recupera doar după ce a depus plângere penală) sub pretextul de a o înscrie la licitaţie, o „diferenţă de preţ" de 1.300 Euro, plus suma de 5.850.000 lei, pretinsă ulterior ca şi taxă necesară pentru intabularea garsonierei, pe care ar fi achiziţionat-o deja pe numele părţii vătămate. În cursul lunii august 2003, partea vătămată a realizat faptul că a fost înşelată de către partea vătămată, întrucât aceasta nu i-a putut prezenta nici un document doveditor al locuinţei promise, aflând totodată că mai sunt şi alte persoane în aceeaşi situaţie.

Partea vătămată G.B.L. nu a recuperat până în prezent sumele de bani: 5.300 Euro şi 5.850.000 lei, date inculpatei pentru cumpărarea locuinţei.

Inculpata a recunoscut primirea banilor, însă a susţinut că i-a primit doar cu titlu de împrumut, fără a face vreo promisiune că va folosi banii la cumpărarea la licitaţie a unei garsoniere pentru partea vătămată. Este evident că inculpata s-a folosit de pretextul datoriei preexistente, de 4.000 Euro, speculând interesul părţii vătămate în obţinerea unei locuinţe, atât pentru a se sustrage de la restituirea banilor luaţi anterior de la partea vătămată, cât şi pentru a obţine altor sume.

Declaraţiile constante ale părţii vătămate G.B.L., în sensul că a fost înşelat de inculpată, sunt confirmate şi de declaraţiile altor părţi vătămate, respectiv C.A. şi C.E., prezente la o parte din discuţii şi la predarea diferenţei de sumă pretinsă de inculpată.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată la data de 25 august 2003, declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu partea vătămată, declaraţiile părţilor vătămate C.A. şi C.E., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Partea vătămată G.B.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.300 Euro, plus dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte suma de 5.850.000 lei ROL (585 RON) predată inculpatei pentru cumpărarea locuinţei (mai precis ca „taxă necesară pentru intabularea garsonierei"), sumă care nu a fost recuperată de partea vătămată (şi cu privire la care nu s-a constituit parte civilă în cauză), s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea specială a acestei sume de la inculpată, în favoarea statului.

9 - 10. Părţi vătămate C.A. si C.E.

C.A. şi C.E. sunt fraţi şi au cunoscut-o pe inculpată, la începutul lunii iulie 2003, prin intermediul lui G.B.L., cu ocazia discuţiilor pe care acesta le purta cu inculpata în vedere achiziţionării garsonierei la licitaţie, prin intermediul inculpatei. Interesaţi, la rândul lor, să obţină în acest mod o locuinţă, părţile vătămate au început negocieri în acest sens cu inculpata. Aceasta i-a cerut părţii vătămate C.A. suma de 7.000 Euro pentru cumpărarea unei garsoniere aparţinând SC S. SA şi scoasă la licitaţie de către D.G.F.P. Cluj pentru recuperarea datoriilor bugetare ale firmei, cu plata iniţială a unui avans de 4.000 Euro. Partea vătămată a acceptat oferta inculpatei şi i-a înmânat actul de identitate şi suma de 1.800 Euro, iar la scurt timp diferenţa de avans, de 2.200 Euro. Pentru a face rost de bani, soţul părţii vătămate a vândut un autoturism. Partea vătămată C.E. a apelat, de asemenea, la ajutorul oferit de inculpată, sperând că în acest mod poate să îşi obţină o garsonieră, neavând altă locuinţă. Inculpata i-a cerut suma de 4.000 Euro pentru cumpărarea la licitaţie a unei garsoniere de pe strada Dâmboviţa din municipiul Cluj-Napoca, din cele scoase la licitaţie de către D.G.F.P. Cluj. Pentru a face rost de toţi banii, C.E. a luat împrumut de la sora sa suma de 3.000 Euro (remisă acestuia din preţul obţinut prin vânzarea autoturismului de către soţul părţii vătămate C.A.) şi i-a înmânat inculpatei, în cursul lunii iulie 2003, suma de 4.000 Euro, împreună cu actele de identitate.

Ulterior, sub pretextul intabulării garsonierelor pe care ar fi reuşit să le cumpere la licitaţie pe numele celor două părţi vătămate, inculpata a mai pretins şi primit de la acestea câte 7.000.000 lei (echivalentul sumei de 400 Euro).

La negocierile purtate cu inculpata de către aceste părţi vătămate şi la predarea unei părţi din sumele cerute de aceasta au asistat C.V. şi partea vătămată G.B.L.

În cursul lunii august 2003, din dorinţa de a obţine o dovadă asupra sumelor predate inculpatei, părţile vătămate i-au cerut şi au obţinut de la aceasta mai multe declaraţii prin care inculpata recunoştea primirea banilor, fără a preciza însă cu ce titlu. După ce acestea au formulat plângere penală, cu ocazia audierilor la poliţie, inculpata Ie-a restituit o parte din bani, câte 2.500 Euro pentru fiecare parte vătămată.

În declaraţiile date, inculpata a susţinut că a luat sumele de bani menţionate cu împrumut, susţineri care sunt infirmate de declaraţiile constante ale părţilor vătămate C.A. şi C.E., în sensul că au fost înşelate de inculpată, precum şi de declaraţiile martorilor C.V. şi C.E. şi ale părţii vătămate G.B.L., persoane prezente la o parte din discuţii şi la predarea unor sume de bani pretinsă de inculpată.

Faptele reţinute mai sus se probează prin: plângerile penale formulate de părţile vătămate la data de 25 august 2003, declaraţiile părţilor vătămate C.A. şi C.E., procesele-verbale de confruntare a inculpatei cu părţile vătămate, declaraţiile martorilor C.V. şi C.E., adresa A.F.P. a Municipiului Cluj-Napoca, din care reiese că această instituţie nu a sechestrat sau valorificat la licitaţie bunuri aparţinând SC S. SA Cluj-Napoca, înscrisurile sub semnătură privată întocmite de părţile vătămate cu inculpata, intitulate „Declaraţie", coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Partea vătămată C.A. i-a înmânat inculpatei sumele de 4.000 Euro şi 7.000.000 lei şi s-a mai constituit parte civilă în cauză cu diferenţa de bani nerecuperată, de 1.500 Euro şi 7.000.000 ROL, plus dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

Partea vătămată C.E. i-a înmânat inculpatei suma de 4.400 euro. Aceasta se constituie parte civilă în cauză cu diferenţa de bani nerecuperată, de 1.500 Euro şi 7.000.000 ROL, plus dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

11. Parte vătămată C.N.M.

C.N.M. a cunoscut-o pe inculpată la începutul lunii mai 2003, prin intermediul altei părţi vătămate, C.G. Inculpata i-a promis părţii vătămate C.N.M. că, prin calitatea pe care o deţine în cadrul D.G.F.P. Cluj, o poate ajuta să achiziţioneze trei garsoniere aparţinând SC S. SA Cluj-Napoca, scoase la licitaţie de către această instituţie pentru recuperarea unor obligaţii la bugetul de stat, la un preţ avantajos. Părţii vătămate i s-a părut avantajoasă oferta inculpatei, acceptând-o imediat, iar afirmaţiile inculpatei privind concretizarea acesteia, credibile. Inculpata a insistat că banii necesari cumpărării garsonierelor să-i fie înmânaţi cât mai repede de către partea vătămată, sub pretextul că acele garsoniere vor fi scoase deodată la licitaţie, în cel mai scurt timp, astfel încât în perioada mai-iunie 2003 partea vătămată i-a înmânat inculpatei suma totală de 15.000 Euro, împreună cu actele de stare civilă solicitate de aceasta. Partea vătămată era interesată să achiziţioneze o garsonieră pentru sora sa, ce se află în Germania, precum şi alte două garsoniere, pentru familia sa, astfel că o parte din suma predată inculpatei provenea de la membrii familiei sale.

Întrucât partea vătămată a insistat ca inculpata să-i prezinte o dovadă a derulării achiziţiei de locuinţă, inculpata i-a arătat o foaie de vărsământ cu ştampila C.E.C. pe care erau menţionate suma de 135.000.000 lei şi numele soţiei părţii vătămate, susţinând că aceasta este proba depunerii banilor, pentru plata preţului garsonierelor. În perioada august 2003 - septembrie 2003, inculpata a mai solicitat şi obţinut de la partea vătămată suma de 7.000 Euro, susţinând că are nevoie de aceasta ca şi împrumut pentru plata vămii unor mărfuri şi pentru că tatăl său este bolnav. Partea vătămată a acceptat să-i dea banii, în considerarea „ajutorului" primit de la inculpată în tranzacţia imobiliară privind cumpărarea garsonierelor.

Întrucât inculpata, deşi a trecut un termen rezonabil, nu a prezentat nici un document care să ateste cumpărarea garsonierelor pe numele părţii vătămate, aceasta a făcut verificări, aflând că nici o locuinţă aflată în proprietatea SC S. SA Cluj nu a fost scoasă la licitaţie. Atunci, inculpata, pentru a o menţine în eroare pe partea vătămată, pentru suma totală de 22.000 Euro primită anterior de la aceasta, i-a oferit spre cumpărare, tot prin licitaţie publică, un apartament situat în Cluj-Napoca pe strada Scărişoara, pe care de altfel i I-a şi prezentat, iar pentru a-i crea convingerea că propunerea este serioasă, i-a înmânat un act intitulat „Publicaţie de vânzare în dosar execuţional nr. 782/2002", privind apartamentul respectiv. Evident că nici această promisiune nu s-a concretizat. Atunci, partea vătămată, din dorinţa de a obţine măcar o dovadă scrisă a predării sumei de 22.000 Euro către inculpată, a acceptat înscrisul sub semnătură privată completat de aceasta, intitulat „Contract de împrumut", datat 20 mai 2003, deşi a fost întocmit doar în august 2003, de care s-a folosit ulterior, în cadrul unui proces civil, obţinând prin sentinţa civilă nr. 2466/2004 din 10 martie 2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, obligarea inculpatei la restituirea sumei de 22.000 Euro, în echivalentul în lei de 831.534.000 lei, plus dobânzile aferente. Partea vătămată a reuşit să recupereze efectiv până în prezent de la inculpată suma de 3.000 Euro.

Înşelăciunea comisă de inculpată în prejudiciul părţii vătămate C.N.M. reiese din declaraţiile repetate ale părţii vătămate, ce se coroborează cu declaraţiile date de partea vătămată C.G., relevând totodată acelaşi mod de operare al inculpatei, ca şi în cazul celorlalte persoane prejudiciate.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată la data de 13 octombrie 2003, declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu această parte vătămată, declaraţiile părţii vătămate C.G., ce cunoaşte şi aspecte privind înşelarea lui C.N.M. de către inculpată, publicaţia de vânzare imobiliară prezentată de inculpată părţii vătămate, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de împrumut", în copie xerox, sentinţa civilă nr. 2466/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, chitanţa din 15 iunie 2005, dovadă a plăţii de către inculpată a sumei de 3.000 Euro din totalul de 22.000 Euro, coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate C.N.M. este de 22.000 Euro, sumă cu privire la care există deja o hotărâre definitivă a instanţei civile. Cu toate acestea, partea vătămată s-a constituit parte civilă şi în procesul penal cu suma de 19.000 Euro, reprezentând diferenţa de prejudiciu nerecuperată.

12. Parte vătămată O.E.L.

O.E.L. este asociat şi administrator la SC E. SRL Cluj-Napoca şi era interesată de achiziţionarea pentru firmă a unui spaţiu comercial, împrejurare în care a ajuns să o cunoască pe inculpată, care i-a promis că, la un preţ modest, îi poate rezolva obţinerea unui spaţiu comercial sau a unei garsoniere, datorită funcţiei pe care o ocupă în cadrul D.G.F.P. Cluj, prin achiziţionarea imobilului din cele scoase la licitaţie de către această instituţie. în data de 22 iulie 2003, partea vătămată i-a înmânat inculpatei, care i-a prezentat mai multe garsoniere şi spaţii comerciale din cartierele Mărăşti şi Mănăştur din Cluj-Napoca, sumele de 2000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro, ca avans din preţul de 11.000 Euro pretins de inculpată, pentru care inculpata i-a prezentat ulterior două înscrisuri purtând antetul Trezoreriei Cluj, fără a-i înmâna vreun exemplar din acestea, sub pretextul că actele trebuie să fie predate la instituţia respectivă, ceea ce în fapt constituia tot o manoperă dolosivă a inculpatei, menită să-i creeze părţii vătămate convingerea că aceasta a virat banii în contul necesar înscrierii la licitaţie.

La discuţiile dintre părţi a asistat soţul părţii vătămate, martorul O.C. şi partea vătămată P.l., care, la rândul său, s-a arătat interesat de „afacerea" propusă de inculpată. Şi în acest caz, inculpata nu a dat banilor destinaţia dorită de partea vătămată, însuşindu-şi întreaga sumă. între părţi nu s-a întocmit nici un act ca dovadă a predării banilor, inculpata recunoscând însă că a primit banii de la partea vătămată, dar şi în acest caz susţine că tot cu titlu de împrumut.

Înşelăciunea comisă de inculpată în dauna părţii vătămate O.E.L. este probată atât cu declaraţiile părţii vătămate, cât şi de depoziţiile martorului O.C. şi declaraţiile date de partea vătămată P.l.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată la data de 5 august 2003, declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu această parte vătămată, declaraţiile martorului O.C., declaraţiile părţii vătămate P.l., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Prejudiciul nefiind recuperat, partea vătămată O.E.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 2000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro, plus dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

13. Parte vătămată P.l.

P.l. a cunoscut-o pe inculpată cu ocazia discuţiilor pe care aceasta le purta cu partea vătămată O.E.L. Întrucât i s-a părut avantajoasă propunerea inculpatei privind achiziţionarea de imobile la licitaţiile organizate de D.G..F.P. Cluj, iar susţinerile acesteia credibile, în condiţiile în care inculpata susţinea că ocupă o funcţie importantă la T. Cluj, partea vătămată a fost de acord, la rândul său, să apeleze la ajutorul oferit de inculpată, căreia, în data de 17 iulie 2003, i-a înmânat suma de 3.000 Euro, ca avans din preţul total pretins, de 150.000.000 lei, pentru a o înscrie la o astfel de licitaţie. Banii au fost înmânaţi inculpatei în acest scop, în prezenţa martorului O.C. şi a părţii vătămate O.E.L., vizionând împreună cu aceştia un apartament prezentat de către inculpată în cartierul Mărăşti, despre care aceasta susţinea că va fi scos la licitaţie. Nu s-a întocmit vreo dovadă scrisă a predării banilor.

Inculpata a susţinut că nu-şi aminteşte să-l fi cunoscut pe P.l., însă precizează că a primit suma de 6.000 Euro de la O.E.L., fiind posibil ca în contextul purtării negocierilor prin intermediul acestei părţi vătămate să fi asociat întreaga sumă de bani, inclusiv cea primită de la P.l., cu persoana acesteia.

Partea vătămată este plecată din ţară, astfel că prin procura judiciară autentificată, din 12 august 2003, a împuternicit-o pe O.E.L. să-i reprezinte interesele în cadrul procesului penal.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată la data de 11 august 2003, declaraţiile părţii vătămate P.l., procura judiciară, declaraţiile părţii vătămate O.E.L., procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu partea vătămată O.E.L., declaraţiile martorului O.C., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Prejudiciul nefiind recuperat, partea vătămată P.l. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro, plus dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

14. Persoana vătămată P.I.A.

P.I.A. a cunoscut-o pe inculpata L.M.L. în luna ianuarie 2003, în locuinţa lui F.V. din Cluj-Napoca, aflând că aceasta lucrează la D.F.P. din Cluj-Napoca.

Inculpata, ştiind de la partea vătămată că aceasta este angajată la o societate bancară şi că ar putea dispune de anumite sume de bani, i-a cerut acesteia suma de 5.000 dolari S.U.A., sub pretextul că are nevoie de bani pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale. Partea vătămată a fost de acord să-i dea banii doar sub condiţia oferirii unei garanţii credibile a restituirii acestora, cunoscând riscul existent în activităţile comerciale pentru investiţiile financiare. Atunci, inculpata, în prezenţa lui F.V. şi F.V., i-a relatat părţii vătămate că, prin calitatea pe care o deţine în cadrul D.F.P. Cluj, în schimbul banilor îi va obţine o locuinţă, din cele sechestrate şi vândute la licitaţie de către această instituţie sau de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca, dându-i asigurări totodată părţii vătămate că în acest mod a obţinut locuinţe şi pentru alte persoane, la preţuri avantajoase, sub valoarea de piaţă, prin revânzarea căreia îşi poate recupera împrumutul şi poate obţine şi un profit. Convinsă fiind de „afacerea imobiliară" propusă de inculpată partea vătămată i-a înmânat acesteia sumele de 5.000 dolari S.U.A. şi 60.000.000 lei, fără întocmirea vreunui înscris şi a primit în mod constant asigurări verbale de la inculpată că afacerea decurge conform înţelegerii. Ulterior, în august 2003, sub pretextul că în acest mod îşi va dovedi buna-credinţă, în locuinţa lui F.V. inculpata a redactat actul intitulat „Contract de împrumut", datat 10 iulie 2003, în care menţiona că a luat împrumut de la partea vătămată suma de 5.000 dolari S.U.A. şi 60.000.000 lei.

Partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatei ia data de 1 octombrie 2003, iar în declaraţiile date pe parcursul cercetărilor (declaraţiile olografe din 1 octombrie 2003, 3 decembrie 2003 şi declaraţia din 29 ianuarie 2004, dată la P.N.A. – S.T. Cluj) a relatat în amănunt modul în care a fost indusă în eroare de către inculpată prin promisiuni mincinoase că-i va cumpăra o garsonieră din cele vândute la licitaţie, constituindu-se totodată parte civilă cu sumele de bani înmânate acesteia, aceste susţineri ale părţii vătămate fiind credibile şi în contextul relevării unui mod similar de operare al inculpatei ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate.

Ulterior, în declaraţia din 21 noiembrie 2005 şi cu ocazia confruntării cu inculpata, partea vătămată şi-a retractat nemotivat acuzaţia de înşelăciune adusă anterior inculpatei, renunţând chiar şi la pretenţiile civile faţă de aceasta, susţinând că inculpata nu i-ar fi promis obţinerea vreunei garsoniere şi că toţi banii ar fi fost daţi doar cu titlu de împrumut şi fără vreo garanţie de acest gen.

Audiată fiind în faţa instanţei de judecată în calitate de martoră, în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. proc. pen., P.I.A. a revenit asupra declaraţiei din data de 21 noiembrie 2005 şi a precizat că, în schimbul banilor daţi împrumut inculpatei (5000 dolari S.U.A. şi 60 milioane lei vechi), aceasta i-a spus că, prin intermediul relaţiilor pe care le are în cadrul D.F.P. Cluj, îi va obţine o locuinţă, din cele sechestrate şi vândute la licitaţie de către această instituţie publică, la un preţ mai mic decât cel al pieţei, locuinţă din vânzarea căreia îşi va putea recupera împrumutul (inculpata nefăcând însă nici un demers pentru obţinerea locuinţei). A precizat că a formulat plângere penală împotriva inculpatei deoarece la momentul respectiv s-a considerat înşelată cu suma menţionată mai sus, dar cu trecerea timpului a apreciat că şi ea are o parte de vină, fiind prea credulă, astfel că a iertat-o pe inculpată, a renunţat la calitatea de parte vătămată în procesul penal şi la suma de bani remisă inculpatei, considerând că această sumă reprezintă „un impozit pe credulitate".

Instanţa a reţinut aşadar că şi martora P.l.A. este victimă a infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, comisă de inculpată, însă aceasta a înţeles să nu participe în procesul penal în calitate de parte civilă.

În consecinţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea specială de la inculpată, în favoarea statului, a sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 60.000.000 ROL, acestea fiind dobândite în mod vădit din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de persoana vătămată la data de 1 octombrie 2003, declaraţiile persoanei vătămate P.l.A., declaraţiile martorei P.l.A., înscrisul intitulat „Contract de împrumut", declaraţiile părţii vătămate F.V., procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu persoana vătămată P.l.A., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

15. Parte civilă F.V.

F.V. a cunoscut-o pe inculpată în cursul anului 2002.

Inculpata a reuşit să câştige încrederea familiei F. şi să intre cu partea civilă în relaţii de prietenie, împrejurare în care inculpata i-a promis părţii civile că prin funcţia importantă pe care o deţine în cadrul D.G.F.P. Cluj, ca inspectoare la T. Cluj, o poate ajuta să obţină o locuinţă la un preţ modest, din cele confiscate şi scoase la licitaţie de către instituţia la care lucrează pentru recuperarea unor datorii bugetare. Pentru a o convinge pe partea civilă de seriozitatea susţinerilor sale, în iunie 2003 i-a prezentat mai multe locuinţe de pe strada Dâmboviţa din Cluj-Napoca, susţinând că acestea au fost confiscate de D.G.F.P. Cluj de la SC S. SA Cluj-Napoca şi urmează să fie vândute la licitaţie. La sfârşitul lunii iulie 2003, partea civilă F.V., în prezenţa lui P.l.A. (fina sa), i-a înmânat inculpatei sumele de 10.000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro pentru a-i achiziţiona o astfel de locuinţă. Ca dovadă a predării banilor, la înţelegere cu inculpata, ulterior au întocmit un contract de împrumut pentru suma pretinsă şi predată inculpatei, prin care, aşa cum susţine partea civilă, se „masca" adevărata înţelegere dintre părţi şi scopul predării banilor. Actul a fost întocmit la aceeaşi dată cu cel încheiat cu persoana vătămată P.l.A.

Partea civilă F.V. a sesizat poliţia la data de 24 septembrie 2003 şi prin declaraţiile olografe date în 2 decembrie 2003, 24 septembrie 2003, a relatat în amănunt modul în care a fost indusă în eroare de către inculpată, inclusiv prin prezentarea unor garsoniere despre care aceasta ar fi susţinut că urmează să fie scoase la licitaţie, afirmaţiile părţii civile coroborându-se cu primele declaraţii date de persoana vătămată P.l.A., înşelată în aceeaşi împrejurare, şi cu depoziţiile celorlalte părţi vătămate, amăgite în acelaşi mod. Ulterior, în noiembrie 2005, F.V. şi-a schimbat parţial atitudinea faţă de inculpată, susţinând că iniţial ar fi împrumutat sumele respective inculpatei şi aceasta i-ar fi făcut promisiuni privind cumpărarea unei locuinţe din cele scoase la licitaţie de către D.G.F.P. Cluj, doar ulterior, în contextul nerestituirii datoriei, în contul sumelor datorate. Astfel, a renunţat la acuzaţia de înşelăciune adusă inculpatei, ceea ce echivalează şi cu o renunţare la calitatea de parte vătămată avută în cauză, însă nu şi la pretenţiile civile formulate împotriva acesteia, solicitând restituirea sumelor de 10.000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro.

Instanţa a apreciat că şi F.V. a fost victima infracţiunii de înşelăciune comisă de inculpată, vinovăţia acesteia fiind dovedită atât prin declaraţiile date de F.V., cât şi prin declaraţiile persoanei vătămate P.l.A. şi a celorlalte părţi vătămate.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată la data de 24 septembrie 2003, declaraţiile părţii civile F.V., înscrisul intitulat „Contract de împrumut", declaraţiile persoanei vătămate P.l.A., procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu partea civilă F.V., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

F.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 10.000 dolari S.U.A. şi 1.000 Euro, prejudiciul nefiind recuperat.

16. Parte vătămată M.R.

M.R. a meditat-o la matematică pe fiica inculpatei, fiind vizitată astfel de mai multe ori la domiciliu şi ajungând să se împrietenească cu inculpata. La început, inculpata i-a cerut părţii vătămate s-o împrumute cu diferite sume mici de bani, pe care i Ie-a restituit. Dându-şi seama că ar putea obţine şi alte sume de bani de la partea vătămată în contextul relaţiei de prietenie cu aceasta, inculpata i-a promis părţii vătămate că-i poate rezolva achiziţionarea unor locuinţe (la început trei garsoniere iar apoi două apartamente) din cele scoase la licitaţie de către D.F.P. datorită calităţii pe care o deţine în cadrul acestei instituţii. Bazându-se pe relaţia de încredere creată anterior cu inculpata, partea vătămată a acceptat propunerea acesteia, iar în perioada decembrie 2002 - aprilie 2003 i-a înmânat acesteia, în mod repetat, sumele de 12.100 dolari S.U.A., 11.000 Euro şi 336.000.000 lei pentru cumpărarea locuinţelor. O parte din bani au fost luaţi împrumut de la martorul B.T. pentru achitarea avansului necesar participării la licitaţie. Restul banilor proveneau de la fiul părţii vătămate, ce se afla în Franţa, la studii, şi care urma să fie beneficiarul uneia dintre locuinţe, respectiv dintr-un împrumut bancar luat de către partea vătămată. Martor la discuţiile purtate de inculpată cu partea vătămată şi la predarea unei părţi din sumele pretinse de aceasta a fost B.V.

Inculpata a asigurat-o pe partea vătămată că banii au fost depuşi la casieria A.F. Cluj pentru cumpărarea garsonierelor sau apartamentelor cu două camere, a încercat să justifice întârzierile în finalizarea tranzacţiilor imobiliare, invocând motive organizatorice în activitatea debitorului SC S. SA, respectiv a instituţiei financiare. La un moment dat chiar a prezentat părţii vătămate nişte chei spunând că sunt de la apartamentele adjudecate pentru aceasta. Pentru a avea o dovadă a predării banilor, pe parcursul remiterii sumelor partea vătămată a acceptat ca aceasta să completeze mai multe înscrisuri sub semnătură privată, intitulate „Contract de împrumut" sau „Chitanţă", deşi banii au fost daţi pentru cumpărarea imobilelor, scop relevat de menţiunile cuprinse în contractul de împrumut datat 27 aprilie 2003, din care reiese indubitabil că banii au fost daţi pentru achiziţionarea a două apartamente cu două camere. În cursul lunii august 2003, partea vătămată, efectuând un calcul a sumelor totale predate inculpatei, a constatat că este vorba de echivalentul în euro a 31.000 Euro, sumă acceptată şi recunoscută de inculpată.

La data de 15 august 2003, întrucât partea vătămată insista să-i fie predate apartamentele sau restituiţi banii daţi pentru cumpărarea acestora, inculpata, cu intenţia vădită de a o menţine în eroare pe partea vătămată, a încheiat cu aceasta un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care, în schimbul sumei de 31.000 Euro primită anterior de la partea vătămată, promitea vânzarea către aceasta a apartamentului proprietatea sa, din Cluj-Napoca, str. Aurel Vlaicu, în termen de trei zile. Pentru a împiedica punerea în executare a contractului, la data de 18 august 2003, inculpata împreună cu soţul său a vândut apartamentul respectiv către alţi cumpărători, printr-un contract de vânzare-cumpărare autentic, la suma de 26.000 Euro. Partea vătămată a aflat acest lucru după câteva zile, în urma unei discuţii purtate cu soţul inculpatei, martorul P.R.T., care a susţinut că nu are cunoştinţă despre sumele de bani luate de soţia sa sau despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta. Martorul P.R.T. a achitat către partea vătămată suma de 5.000 Euro, în contul datoriei soţiei sale.

Inculpata a recunoscut că a luat de la partea vătămată diferite sume de bani, însă a susţinut că doar cu titlu de împrumut. Fapta de înşelăciune comisă de inculpată în prejudiciul părţii vătămate M.R. este probată indubitabil prin declaraţiile repetate ale părţii vătămate, menţinute şi la confruntarea cu inculpata, coroborate cu declaraţiile martorilor B.V. şi B.T. şi cu înscrisurile sub semnătură privată menţionate mai sus.

Fapta reţinută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de partea vătămată M.R. la data de 10 septembrie 2003, declaraţiile părţii vătămate M.R., înscrisurile sub semnătură privată intitulate „Contract de împrumut", „Chitanţă" şi „Contract de vânzare-cumpărare", procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu partea vătămată M.R., declaraţiile martorilor B.V. şi B.T., P.R.T., coroborate cu declaraţiile inculpatei.

Întrucât a recuperat suma de 5000 Euro din banii remişi inculpatei pentru achiziţionarea apartamentelor, partea vătămată M.R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26.000 euro, plus dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată şi până la data plăţii efective.

Alte mijloace de probă pentru toate actele materiale menţionate mai sus sunt: adresele A.F.P. a Municipiului Cluj-Napoca, din care reiese că inculpata nu a făcut parte din comisiile de licitaţii constituite pentru valorificarea bunurilor mobile şi imobile sechestrate, nu a avut atribuţii de serviciu pe această linie, iar în cursul anului 2003 instituţia nu a preluat blocuri de locuinţe de la SC S. SA sau de la alte instituţii sau societăţi şi alte date privind comisiile de licitaţie şi bunurile imobile sechestrate în perioada august 2002 - decembrie 2003 de către această instituţie; adresa B.N.R., sucursala Cluj cu privire la evoluţia cursului valutar Iei/dolari S.U.A. respectiv lei/euro, între anii 2002 - 2003; contractele de vânzare-cumpărare privind achiziţia, respectiv vânzarea de imobile de către inculpată, în perioada 2000 - 2003; sentinţa civilă nr. 8559/2003 privind divorţul inculpatei şi tranzacţia de partaj a bunurilor comune; adresele eliberate de către Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, D.I.T.L., cu privire la bunurile mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatei în anul 2003, respectiv 2005, ce relevă totodată şi înstrăinările efectuate în această perioadă privind 24 apartamentele din Cluj-Napoca, de pe strada Aurel Vlaicu şi strada Fabricii; declaraţiile martorilor F.C. şi N.S.; procesele-verbale de citare a inculpatei; actele medicale vizând starea de sănătate a inculpatei; fişa de cazier judiciar; raportul nr. 561.684/2005 întocmit de către I.P.J. Cluj – S.C.L. poligraf, ce relevă faptul că inculpata nu a răspuns sincer la întrebările relevante ale cauzei privind primirea banilor de la mai multe părţi vătămate pentru a le facilita achiziţionarea de locuinţe prin licitaţie publică şi procesul-verbal de prezentarea materialului de urmărire penală.

În sfârşit, este importat de relevat faptul că, cu ocazia cuvântului în dezbaterile judiciare, apărătorul ales al inculpatei a arătat că vinovăţia inculpatei în comiterea infracţiunii de înşelăciune nu poate fi contestată (solicitând în consecinţă aplicarea unei pedepse reduse sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă), apreciind însă că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (l) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu motivarea că sumele reţinute ca şi prejudiciu în cazul părţilor vătămate C.N. (22.000 Euro), V.F.V. şi V.OG (26.000 Euro), C.G. şi V.V. (32.000 Euro), F.V. (10.000 Euro şi 1000 dolari S.U.A.) şi V.A. (7.100 Euro şi 100 dolari S.U.A.), sume totalizând 375.629,26 RON, trebuie scăzute din prejudiciul total reţinut prin rechizitoriu, deoarece în aceste situaţii a fost vorba de contracte civile de împrumut încheiate între părţi, dintre care unele au şi fost valorificate pe cale civilă.

Instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a respins această cerere pentru motivele arătate în partea introductivă a stării de fapt, precum şi la fiecare dintre părţile vătămate menţionate de apărătorul inculpatei, fiind dincolo de orice urmă de îndoială că şi aceste părţi vătămate au fost înşelate de inculpată cu sumele precizate la punctele corespunzătoare din starea de fapt, iar „contractele de împrumut" au fost încheiate (în unele situaţii chiar la iniţiativa inculpatei) ulterior remiterii sumelor de bani şi după realizarea activităţii infracţionale, pentru a exista o urmă scrisă, o dovadă a sumelor de bani remise inculpatei, unele dintre părţile vătămate fiind interesate în a se adresa cu celeritate instanţelor civile în încercarea de a-şi recupera prejudiciul (cazul părţilor vătămate V.F.V., V.OG şi C.N.M. care au ales calea civilă pentru recuperarea prejudiciului).

În drept, fapta inculpatei L.M.L. (fostă P.), angajată în calitate de referent la A.F.P. a Municipiului Cluj-Napoca, care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada septembrie 2001 - august 2003, prin acelaşi mod de operare, uzând de mijloace frauduloase, a indus în eroare un număr de 16 părţi vătămate (S.l., P.F., C.A., C.E., G.B.L., C.N.M., C.G., O.E.L., P.l., V.V., V.F.V., V.A., V.O.D., M.R., F.V. şi P.l.A.), pe care Ie-a determinat să-i remită diferite sume de bani, în lei şi valută (42.300 dolari S.U.A., 102.200 Euro, 408.850.000 ROL), în valoare aproximativă de 568.835 lei (RON), promiţându-le, în mod nereal, că le va achiziţiona locuinţe (apartamente şi garsoniere) la preţuri avantajoase, situate sub valoarea imobilelor pe piaţă, din imobilele vândute la licitaţie publică în cadrul procedurilor de executare silită a unor datornici, persoane fizice şi juridice, la plata obligaţiilor bugetare, inculpata urmărind să obţină pentru sine un folos material injust, cu consecinţa prejudicierii grave a intereselor financiare ale părţilor vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatei, instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, ridicat, al infracţiunii săvârşite (concretizat în numărul mare al actelor materiale de înşelăciune comise prin întrebuinţarea unor manopere multiple şi complexe de inducere şi menţinere în eroare a părţilor vătămate, precum şi în valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat părţilor vătămate, rămas aproape în întregime nerecuperat), atitudinea nesinceră şi necooperantă avută de inculpată pe întreg parcursul procesului penal (aceasta nedepunând nici o diligentă pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor vătămate, dimpotrivă preocupându-se de un partaj fraudulos al bunurilor comune în procesul de divorţ şi de înstrăinarea celorlalte imobile pe care le avea în proprietate, tocmai pentru a-şi goli patrimoniul de imobilele ce puteau fi urmărite silit de către părţile vătămate constituite părţi civile în cauză), precum şi faptul că inculpata, persoană în vârstă de 51 de ani, se află la prima confruntare cu legea penală.

În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., vis-a-vis de comportamentul bun avut de inculpată înainte săvârşirea infracţiunii, instanţa a considerat că o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionate, va fi în măsură să contribuie la reeducarea acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, fiind pe deplin întrunite în speţă condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către părţile civile, după cum urmează: - 8000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 10 septembrie 2001 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă S.l.; - 21.100 Euro şi 1000 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestor sume în lei la data plăţii, către partea civilă V.A.; - 11.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, către partea civilă V.V.; - 17.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, către partea civilă C.G.; - 4600 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 11 aprilie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă P.F.; - 5300 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 20 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă G.B.L.; - 1500 Euro (sau contravaloarea în lei la data plăţii) şi 700 lei, plus dobânda legală începând cu data de 13 august 2003 şi până la achitarea integrală a sumelor, către partea civilă C.A.; - 1500 Euro (sau contravaloarea în lei la data plăţii) şi 700 lei, plus dobânda legală începând cu data de 24 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumelor, către partea civilă C.E.; - 2000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro sau contravaloarea acestor sume în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 22 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumelor, către partea civilă O.E.L.; - 3000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 17 iulie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă P.l.; -10.000 dolari S.U.A. şi 1000 Euro sau contravaloarea acestor sume în lei la data plăţii, către partea civilă F.V.; - 26.000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânda legală începând cu data de 27 aprilie 2003 şi până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă M.R.

În temeiul art. 19 alin. (4) teza a ll-a C. proc. pen., instanţa a respins, ca inadmisibile, pretenţiile civile formulate de părţile civile V.O.D., V.F.V. şi C.N.M., întrucât, aşa cum s-a arătat la pct. 2 - 5 şi 11 din starea de fapt, acestea au ales calea civilă pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de inculpată prin fapta dedusă judecăţii, obţinând astfel hotărâri judecătoreşti civile definitive de obligare a inculpatei la plata sumelor de bani remise acesteia.

De asemenea, s-a constatat că persoana vătămată P.I.A. nu a formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., instanţa a dispus confiscarea specială de la inculpată, în favoarea statului, a sumelor de 5000 dolari S.U.A. (sau contravaloarea în lei la data plăţii) şi 6585 lei, dobândite prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (vezi pct. 8 şi 14 din starea de fapt).

Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1100 lei.

B. Prin Decizia penală nr. 157 din 25 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj si inculpata L.M.L. (fostă P.), împotriva sentinţei penale nr. 120 din 6 martie 2007 a Tribunalului Cluj.

Prin apelul declarat, Ministerul Public a solicitat desfiinţarea parţială a laturii penale a sentinţei atacate şi condamnarea inculpatei la o pedeapsă mai mare fără a se reţine circumstanţe atenuante deoarece nu există nici un element care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special.

Inculpata, prin apelul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din infracţiunea de înşelăciune în cea de trafic de influenţă şi restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea efectuării de cercetări sub acest aspect.

Sub aspectul laturii civile s-a solicitat reducerea despăgubirilor acordate părţii civile M.R. deoarece prejudiciul cauzat a fost mult mai mic.

C. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata, recurs soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie prin Decizia nr. 1106 din 26 martie 2008, prin care s-a admis recursul inculpatei, s-a casat Decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a constatat în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 48 lit. a) C. proc. pen., în sensul că, judecătorul I.C.M. a făcut parte atât din completul de judecată investit cu judecarea apelului inculpatei, cât şi din completul de judecată care a admis recursul inculpatei declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei.

Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, cu indicaţia de a se examina şi criticile de legalitate şi temeinicie iterate de inculpată.

D. Prin Decizia penală nr. 96 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis apelul formulat de inculpata L.M.L. (P.) împotriva sentinţei penale nr. 120/2007 a Tribunalului Cluj, care a fost desfiinţată doar cu privire la latura civilă a cauzei. Rejudecând, instanţa de apel a constatat că partea civilă C.G. nu mai are pretenţii civile în cauză, partea civilă M.R. a recuperat de la inculpată suma de 5.000 Euro de la data de 15 iunie 2005, urmând ca această sumă să fie scăzută din totalul de 26.000 Euro, plus dobânda legală calculat de la data de 27 aprilie 2003.

A confiscat de la inculpată, în favoarea statului, suma de 17.000 Euro, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

A respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de inculpată întrucât, pentru a exista infracţiunea de trafic de influenţă este necesar ca primirea unei sume de bani să aibă drept scop determinarea unui funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, să se urmărească cumpărarea bunăvoinţei unei persoane despre care beneficiarul intervenţiei cumpărătorului de influenţă să aibă reprezentarea că i poate rezolva solicitarea.

De asemenea, nu se justifică schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în formă agravată în infracţiunea de înşelăciune în formă simplă, întrucât inculpata a acţionat într-un mod consecvent, având în vedere o adevărată strategie de inducere în eroare a părţilor vătămate, profitând în primul rând de calitatea de referent la A.F.P. a municipiului Cluj-Napoca, câştigând încrederea părţilor vătămate prin prezentarea unor înscrisuri, a unor chei, despre care a susţinut că provin de la apartamentele vizate, etc.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că aceasta a fost în mod legal şi temeinic soluţionată având în vedere constituirile de părţi civile, contractele de împrumut şi declaraţiile inculpatei prin care aceasta a recunoscut că a luat bani de la părţile vătămate.

În plus, cu ocazia audierii atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel inculpata a declarat în mod lipsit de echivoc că doreşte să despăgubească părţile civile cu sumele solicitate de acestea. Având în vedere că acţiunea civilă în procesul penal este guvernată de legea procedural civilă, recunoaşterea pretenţiilor formulate de partea adversă duce la obligarea inculpatei la plata despăgubirilor în cuantumul solicitat de părţile civile.

Instanţa de apel a constatat însă că la dosar s-au depus de către părţile civile C.G. şi M.R. înscrisuri prin care acestea arată că nu mai au pretenţii civile de la inculpată, C.G., iar M.R. că a recuperat de la aceasta o parte din suma datorată şi anume suma de 5000 Euro.

Ca atare, rejudecând cauza, instanţa de apel a constatat că partea civilă C.G. nu mai are pretenţii civile în cauză, iar partea civilă M.R. a recuperat de la inculpată suma de 5.000 Euro la data de 15 iunie 2005, sumă ce va fi scăzută din totalul de 26.000 Euro.

Totodată, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat în favoarea statului suma de 17.000 Euro, având în vedere faptul că partea civilă C.G. a renunţat la constituirea de parte civilă, fără însă a arata dacă şi-a recuperat sau nu prejudiciul.

E. împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpata L.M.L. (P.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În recursul parchetului s-a arătat că hotărârea instanţei de apel este contrară dispoziţiilor art. 3858 C. proc. pen., întrucât deşi rejudecarea apelurilor s-a făcut doar ca urmare a admiterii recursului promovat de inculpată, acesteia i s-a agravat situaţia, dispunându-se confiscarea specială în folosul statului a sumei de 17000 Euro.

În ceea ce priveşte recursul inculpatei, aceasta a criticat, în esenţă, încadrarea juridică dată faptei, pe care o apreciază ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., atâta vreme cât părţile civile numai aparent s-au lăsat induse în eroare, în realitate fiind dornice să profite de „afacerea convenabilă" prezentată de inculpată, precum şi individualizarea judiciară a pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de împrejurările în care s-a comis fapta, atitudinea subiectivă a inculpatei, situaţia familială şi starea ei de sănătate, solicitând reducerea pedepsei şi, totodată, suspendarea condiţionată a acesteia.

Totodată, în motivele scrise, inculpata a reiterat şi motivul de recurs invocat de către parchet.

Examinând recursul declarat de către inculpată prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte solicitarea de a se schimba încadrarea juridică dată faptei, prin înlăturarea formei agravate (alin. 5), Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată în raport de împrejurările săvârşirii faptei, aşa cum sunt descrise în considerentele deciziei criticate, din care rezultă fără echivoc intenţia inculpatei de a induce şi menţine în eroare un număr mare de părţi vătămate, precum şi faţă de Decizia obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. XIV/2006, potrivit căreia, în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină întotdeauna prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice prin toate acţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Sub un alt motiv de critică, cel privitor la greşita individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că pedeapsa de 5 ani aplicată inculpatei de către instanţa de fond, menţinută în apel, este extrem de blândă, fiind expresia unei clemenţe nejustificate de atitudinea procesuală a inculpatei, care a recunoscut doar parţial şi nuanţat fapta şi care şi-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi părţilor civile, în condiţiile în care făcuse deja demersurile necesare pentru a-şi pune la adăpost bunurile ce ar fi putut servi la despăgubirea părţilor civile, sau de starea de sănătate ori situaţia familială a acesteia. Cum parchetul nu a înţeles să critice Decizia instanţei de apel (în primul ciclu procesual), Înalta Curte constată că solicitarea de reducere a pedepsei este nejustificată, pentru aceleaşi motive faţă de care a apreciat că pedeapsa este prea blândă; aceasta, întrucât pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, astfel că reducerea pedepsei aplicate inculpatei ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei. În ceea ce priveşte modalitatea de executare, în raport de cuantumul stabilit (5 ani) şi care nu se impune a fi redus, nu este permisă de lege nici o altă modalitate de executare, în afara detenţiei.

Referitor la recursul parchetului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., „instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859". Cum procurorul nu a indicat în motivele scrise cazul de casare pe care îşi întemeiază recursul şi nici în prezentarea orală nu a fost în măsură să-l precizeze, Înalta Curte va constata că motivul de critică invocat de parchet, ce vizează greşita agravare, în apel, a situaţiei inculpatei prin confiscarea specială în folosul statului a unei sume de bani, deşi apelurile sunt luate în discuţie, în rejudecare, doar ca urmare a admiterii recursului promovat doar de către inculpată, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

Aceleaşi considerente sunt aplicabile şi criticii similare invocate de recurenta, inculpată, cu precizarea că instanţa de apel nu a prejudiciat inculpata, în sensul că nu a diminuat patrimoniului acesteia, deci nu i-a agravat situaţia, ci doar a dat efect principiului disponibilităţii părţilor, luând act că partea civilă C.G. a renunţat la pretenţiile civile, astfel că sumei destinată a folosi la despăgubirea acestei părţi civile i s-a dat o altă destinaţie, ca efect al confiscării speciale, deoarece era obţinută prin săvârşirea faptei.

Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de parchet şi inculpată ca nefondate.

Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta - inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpata L.M.L. (P), împotriva deciziei penale nr. 96 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 449/2009. Penal. Lovirile sau vătămările...  ICCJ. Decizia nr. 475/2009. Penal. Cerere de transfer de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 467/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs