ICCJ. Decizia nr. 452/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 452/2009
Dosar nr. 1356/33/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109/ D din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul M.A. împotriva rezoluţiei nr. 450/P/2007 din 28 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a menţinut-o.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat să plătească 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele.
Petentul M.A. a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc Ţ.I. având biroul în Zalău, judeţul Sălaj, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, cu ocazia punerii în executare a sentinţei civile nr. 594/1999 a Judecătoriei Zalău i-a distrus gardul.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 20 martie 2001 în cadrul dosarului execuţional nr. 1545/2000 al executorului judecătoresc Ţ.I., în baza sentinţei civile nr. 594 a Judecătoriei Zalău, acesta împreună cu şeful de post din comuna Bucium, agentul şef D.I., s-au deplasat la debitorul M.A. însoţiţi de expertul tehnic, topograful M.M. şi creditoarea S.V., pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti ce avea ca obiect predarea de teren şi ridicarea de gard.
Executarea s-a făcut de către executorul judecătoresc după ce prin încheierea civilă nr. 3126 din 30 mai 2000 Judecătoria Zalău a admis cererea formulată de creditoarea reclamantă S.V., investind cu formulă executorie sentinţa civilă nr. 594/1999 a Judecătoriei Zalău. Întrucât debitorul deşi a fost somat să predea reclamanţilor N.A. şi S.V., în deplină proprietate suprafaţa de 12.794 mp teren înscris în titlul de proprietate nr. 57803/28.354/1993 şi să-şi ridice gardul construit pe terenul proprietatea reclamanţilor care împrejmuia parcela de 5.708 mp conform raportului de expertiză întocmit în cauza civilă şi nefiind de acord cu predarea terenului şi ridicarea gardului, s-a procedat la ridicarea gardului construit din plasă de sârmă fixată pe stâlpi din ţeavă neagră. Deoarece perimetrul era foarte mare, s-a procedat la dezmembrarea gardului prin racordarea unui fir la distanţa de 50 ml rezultând mai multe suluri de sârmă, fără însă ca acestea să fie distruse, fiind apoi predate debitorului M.A.
Prin rezoluţia nr. 450/P/2007 din 28 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., apreciindu-se, în esenţă, că acesta nu a săvârşit fapta reclamată, ci a pus în executare o hotărâre judecătorească investită cu formula executorie.
Împotriva acestei rezoluţii, în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care prin rezoluţia nr. 563/II/2/2008 din 10 iulie 2008 a respins plângerea ca nefondată.
Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul M.A., nemulţumit de rezoluţia procurorului, a formulat plângere la instanţa competentă să judece infracţiunea reclamată, respectiv Curtea de Apel Cluj, care a pronunţat hotărârea atacată în prezentul recurs, instanţă care a constatat că soluţiile pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sunt legale şi temeinice, întrucât intimatul a acţionat în exercitarea atribuţiilor specifice activităţii pe care o desfăşoară, aceea de executor judecătoresc.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petentul M.A.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 20 martie 2001, intimatul, însoţit de organele de poliţie, la stăruinţa creditoarei S.V., a pus în executare sentinţa civilă nr. 594/1999 a Judecătoarei Zalău, investită cu formulă executorie, prilej cu care s-a ridicat şi un gard din plasă de sârmă, plasă care a fost predată debitorului M.A.
În aceste împrejurări, rezultă că executorul judecătoresc nu a săvârşit infracţiunea de distrugere.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor legii în activitatea intimatului.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.A.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.A. împotriva sentinţei penale nr. 109/ D din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2009. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 454/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
